Nu e timp de călărit politic acest subiect, de înfipt săbii în spatele adversarilor politici deși acest spectacol ar fi în interesul meu jurnalistic pe termen scurt.
Nici de făcut rating mediatic pe care să-l decontezi în contracte de publicitate babane.
Scenariile autorităților sunt sumbre. Pierderile materiale directe vor fi de 25 miliarde de Euro arată planul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. 23.000 de clădiri din Capitală vor suferi avarii uriașe dintre care 1000 până la colaps total sau parțial.
Românii au fiecare active nete în valoare de aproape 30.000 Euro fiecare. Trei sferturi din această avere o reprezintă proprietățile imobiliare.
Din nefericire povara va cădea pe stat pentru că românii nu se înghesuie deloc nici la asigurări obligatorii de tipul PAD, nici la cele facultative.
Conform PAID România, doar 19,25% din totalul imobilelor din România au o poliță de 20 de Euro anual care aduce o despăgubire de 20.000 Euro în caz de dezastru.
Doar pentru stocul curent de locuințe al României, asigurarea obligatorie ar costa intre circa 100 milioane Euro pentru o acoperire de 10.000 Euro și aproximativ 200 milioane pentru o acoperire de 20.000.
La asigurările facultative procentul e și mai mic de doar 16% și asta pentru că băncile obligă clienții ce au luat credite ipotecare să încheie aceste polițe de asigurare. Altfel procentul ar fi mult mai mic.
Să zicem că viitorul cutremur ne prinde cu rezerve BNR de 56 miliarde de Euro si un buffer la Ministerul Finante de 5-10 miliarde de Euro. Sume ce pot fi accesate rapid și mai puțin costisitoare decât împrumuturile.
Cu mențiunea că BNR nu-i un bancomat de unde poți să scoți cât și când vrei.
Nenumărați politicieni, care vor fi disperați de populiști după cutremur, și oamenii rămași fără bunul cel mai de preț se vor uita cu ochii înroșiți la rezerva BNR. Siguranța lingourilor din Lipscani va fi incertă. Valoarea lingourilor din țară și străinătate este de circa 6 miliarde de Euro.
Spre comparație, Israelul la o populatie de aproape 10 milioane de locuitori, are rezerve la Banca Naționala de circa 200 miliarde de Euro. Cel mai distructiv cutremur din istoria recentă a Israelului a avut loc în 1995 (magnitudine 7.1).
Să zicem că într-o scară de bloc cu 10 etaje și 4 apartamente / etaj locuiesc în jur de 60 de persoane (o medie de 1.5 / apartament).
Să zicem că în 23.000 de clădiri din București locuiesc 500.000 de oameni (medie de circa 20 / clădire).
Să zicem că edificarea unui bloc cu 40 de apartamente ar costa 2 milioane de Euro (o medie de €50.000 / apartament).
Doar pentru contrastul financiar cu un bloc de locuințe, construirea unui nou spital de 10 etaje și 400 de paturi ar costa 120 milioane de Euro (300.000 Euro / pat).
Unul din trei spitale românești are risc seismic, cam 40 având risc ridicat. Cu risc ridicat în București sunt Babeș, Colentina, maternitatea Bucur etc.
Primele zile vor fi cu eforturi de salvare și multă emoție la cald. Durerea o să ne unească o perioadă. Cum se întâmplă chiar acum în Turcia. Vom primi și ajutor extern consistent pentru că și noi, la rândul nostru, i-am ajutat pe alții.
Dupa care vor începe discuțiile despre situația sutelor de mii de oameni - doar în București - care nu mai au unde să locuiască deloc sau în siguranță.
Pe lângă faptul că, dacă nu sunt beton asigurați și tocmai am văzut din datele PAID că nu sunt, și-au pierdut și financiar locuința, singurul bun fizic de mare preț. Banii o să ne despartă.
Doar o discuție teoretică despre inechitățile de acum generate de pensiile speciale versus cele normale și e îndeajuns să întreții un sentiment de nemulțumire cruntă.
Cum arată planul pe zile post-cutremur al autorităților responsabile? Planul oficial, care ar trebui sa existe si sa fie frecvent actualizat.
Ziua 1, ziua 2, ziua n, când 90% dintre sinistrați au la dispozitie măcar un cort încalzit. Unde o să fie puse miile, zecile de mii de corturi? Pandemia a arătat limitele autorităților pe capacitatea organizatorică.
Dar ziua 100, când sute de mii de oameni au aflat exact ce opțiuni locative teoretice și de viață au în față.
Cine-i responsabilul-șef al planului integrat și integral post-dezastru? O problema de aruncat din pix la un secretar de stat atotștiutor? Doar Raed Arafat? Păi cum rămâne cu nu ne vindem țara la străini, acest slogan mizerabil repudiat de mulți, acceptat tacit de ceilalți?
Dacă da, o simplă întrebare: Câte seturi de descarcerare mica-medie-mare are România? Ok, o să vină un ajutor extern consistent dar, până acolo, trimiți salvatori cu bomfaier și patent? Ar dura oleacă.
23.000 de seturi doar în București?
Altă întrebare simplă: Câte firme din România știu să facă demolări ca la carte?
100 de firme? Există lista acestora? În cât timp ar demola 23.000 de clădiri avariate? 15.000 ar fi de demolat controlat cu dinamita? Există la Rezervele Naționale dinamita necesară? Trebuie aduși la București puținii mineri rămași în activitate?
Dezbaterile de până acum s-au oprit mereu cam la aceleasi teze: să reabilităm clădirile cu bulină, și nu merg măcar o idee mai departe, din păcate. Foarte contraproductiv.
Ca fapt divers, reabilitările clădirilor cu bulină reprezintă ceva nesemnificativ în ecuația mare, mai ales la ritmul de până acum de doar 30 de clădiri reabilitate în București în ultimimii 30 de ani.
În București sunt, depinde la ce sursă te uiți, fie 9000 fie 11.000, fie 16.000 de blocuri. Majoritatea construite înainte de 89 a căror durată de viață a expirat sau este pe cale să expire. Cu o medie de 2,5 milioane Euro de consolidat pe bloc, ajungem la cifre amețitoare de 20-30 miliarde de Euro. Doar pentru București.
Dar România nu înseamnă doar București. Clădiri ar putea fi avariate sau prăbușite și la Iași, Constanța, Tecuci, Miercurea Ciuc etc.
Specialiștii avertizează că nu-i o treabă de dacă, ci de când. Poate să fie și peste un minut.
Clepsidra rămane întoarsă. Întrebările fără răspuns.
