Nu toţi, dar o parte importantă. Sluţită de politicieni şi de diverşi purtători de cuvânt, româna vorbită şi scrisă azi arată ca un organism infectat şi fără leac.
Cuvintele ajung să însemne altceva decât ştiai, sensurile deraiază, frazele spun una şi vor să spună alta. Când îţi apare sub ochi figura unui reprezentant al Poliţiei, e limpede că urmează o baie de clişee şi de exprimări inepte.
Hoţul nu fură, ci „se face vinovat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt“, iar omul legii nu se duce la locul faptei, ci „se deplasează pe raza localităţii X“, de zici că-i Luceafărul, care coboară blând „alunecând pe-o rază“.
În aceste condiţii, te-ai aştepta, poate, la sprijin din partea mass-media pentru păstrarea unui nivel măcar acceptabil de exprimare. O, sfântă candoare!
Cu un deceniu în urmă, televiziunea părea să fi atins zenitul imposturii când o tânără moderatoare confundase Pompeii şi Herculaneum cu Sodoma şi Gomora.
Din păcate, doar părea. O raită pe site-urile televiziunilor de ştiri te convinge în două minute că impostura şi analfabetismul sunt în continuare la putere.
De exemplu, de pe un site afli că „Jason Statham şi-a absorbit prietena din priviri“.
De ce apar asemenea nerozii? De ce redactorul de ştiri nu ştie să deosebească între „a sorbi“ şi „a absorbi“?
Probabil fiindcă angajatorul a decis să-şi concedieze salariaţii şcoliţi şi să pună în locul lor inşi cărora le e dragă şcoala ca măgarului fuga.
Pe un alt site, rudă bună cu cel de mai sus, cititorul află despre diverse metode de „salvare a timpului“.
Şi se întreabă nedumerit ce-a păţit bietul timp. A fost răpit de nişte fundamentalişti care ameninţă cu o execuţie filmată?
S-a îmbolnăvit, a fost dus la spital, iar acum medicii se dau peste cap ca să-l scape? A căzut într-o crevasă? S-a aventurat pe un traseu nemarcat şi acum e căutat de salvamontişti?
Sigur, nu e nevoie de doctorate în engleză ca să ştii că „to save time“ înseamnă „a câştiga timp“, eventual „a economisi timp“. În fond, „saving house“ nu înseamnă „casă de salvare“, ci „casă de economii“.
În condiţiile unui asemenea diletantism în presă, e logic ca limba română să colapseze. Să ce? Exact, să colapseze.
De la „to collapse“, „a se prăbuşi“. Un cetăţean pus iresponsabil în posesia unui microfon şi a unei legitimaţii de ziarist a comunicat naţiei, de lângă o bancă de rezerve în stare de şoc, că „Eugen Neagoe a colapsat la marginea terenului“.
Încă e bine, totuşi. Să-i fim recunoscători omului, putea să spună „s-a colapsat“ şi n-a făcut-o. Poate data viitoare.
Şi fiindcă tot vorbim de salvări, prăbuşiri şi alte cele, nu trebuie trecut peste comentariul iluminist al unei domnişoare din presă, care, după o conversaţie cu o tânără care n-a izbutit să intre la Untold, deşi avea bilet, a rezumat astfel situaţiunea: „din câte se pare, biletul tinerei era invalid“.
Nu-ţi rămâne decât să te cutremuri şi să-i plângi de milă sărmanului bilet. Ziarista n-a apucat să precizeze tipul de invaliditate şi i-a lăsat pe privitori sur leur soif.
Chiar aşa, de la ce i s-o fi tras biletului? Îi tăiase trenul un picior? Îşi prinsese mâna în strung? Fusese desfigurat de o schijă inamică?
Căzuse victimă hemiplegiei? Mister de nepătruns. Ca să-l pătrunzi, trebuie să ştii – şi zău că nu e complicat – că „valid“ înseamnă, printre altele, „valabil“.
Sau, sigur, poţi să nu ştii, dar atunci te ocupi de altceva. Există atâtea domenii în care e nevoie de mână de lucru, de la fitotehnie la autostrăzi.
Dacă te decizi totuşi să te faci ziarist, ai obligaţia să nu-ţi baţi joc de limba în care scrii şi de publicul căruia i te adresezi.
