Confruntarea pe Frontul de Est continuă și în această iarnă.
PĂCĂLICIUL LUKAȘENKO
Din decembrie 2022, echivalentul aproximativ al unei divizii de militari ruși se află în cazărmi belaruse, pretextul prezenței lor acolo fiind un... antrenament împotriva terorismului.
Ce ar putea viza cei peste 9.000 de combatanți militari trimiși de Rusia în Belarus? Ar menține un factor de presiune, mai degrabă mediatică, asupra Statului Major al armatei Ucrainei, care știe că Forțele Armate din Belarus au 62.000 de militari.
Dacă s-ar declanșa o nouă agresiune militară rusă, de pe teritoriul Belarusului, contra Ucrainei, este exclus ca atunci celor 9.000 de ruși în uniforme militare să li se alăture echivalentul a șase divizii de belaruși, doar două fiind considerate, la Kiev, de luat în calcul.
Altă variantă? Venirea militarilor ruși a pus o presiune psihologică și pe Letonia, Lituania și Polonia, țări vecine cu statul belarus.
Numai că raportul real de forțe este în defavoarea Belarusului. Iar ipoteza că s-ar organiza o operațiune fulger, din Belarus spre Kaliningrad, este momentan un exercițiu cu creionul roșu, pe o hartă electronică.
Lukașenko știe că, dacă intră în hora unei noi agresiuni ruse trimițând la luptele din Ucraina și militari din armata țării sale, începe sfârșitul regimului lui, starea de spirit a cetățenilor din Belarus fiind una ostilă continuării agresiunii ruse pe tărâm ucrainean.
Alexander Lukașenko a afirmat că Belarusul „nu vrea să atace pe nimeni... dar se va apăra“ - o afirmație deloc pe placul Moscovei.
Decesul neașteptat, în ultima săptămână din noiembrie, a ministrului de Externe al Belarusului, Vladimir Makai, l-a determinat pe dictatorul belarus să își concedieze bucătarul, majordomul și personalul de securitate.
El a înțeles avertismentul Moscovei și a confirmat astfel, indirect, faptul că Makai nu a murit în urma unui atac de cord.
Dictatorul belarus a uitat faptul că trupele ruse care au invadat Ucraina, din sudul Belarus, au înaintat greu spre Kiev. Apoi au fost nevoite să se retragă rapid.
Până acum, Lukașenko a avut obiceiul să păcălească și statele vecine și pe omologul de la Kremlin. Vom vedea cum va parcurge această iarnă.
DIVIZIA ÎNFIINȚATĂ ÎN ESTONIA
Estonia are o armată cu un efectiv actual de aproape 8.000 de militari activi, dar care poate fi rapid ridicat la 230.000, în cazul unui război. Nu știm însă dacă, în cazul unei surprinderi strategice, cei peste două sute de mii de rezerviști mai au timp să pună mâinile pe arme.
Dar estonienii sunt apărați și de un un grup de luptă al NATO, condus de Regatul Unit. Acest batalion multinațional, de peste 1.000 de militari, include și unități franceze, daneze, plus experți islandezi. Lor li se adaugă Misiunea de Securitate Aeriană Baltică în Estonia, supervizată de Forțele Aeriene Germane.
Ministrul estonian al Apărării, Hanno Pevkur, declara că prezența unui batalion mecanizat american și a unei baterii de artilerie de câmp în Lituania va fi una în rotație permanentă, iar ministrul de Externe Urmas Reinsalu preciza că motivul este coridorul Suwałki, a cărui capturare ar permite inamicului - apropos de cei 9.000 de militari ruși staționați în Belarus - să separe statele baltice de comunitatea transatlantică.
De altfel, guvernul estonian a modificat statutul Forțelor de Apărare, pentru a forma o divizie, așa cum s-a convenit la Summit-ul NATO de la Madrid.
„Formarea diviziei va crește semnificativ capacitatea noastră de apărare și rezistență“, a spus ministrul Apărării, Hanno Pevkur.
Astfel, Estonia nu va mai fi cucerită de răsăriteni în circa 12 ore, ca în estimările de până acum. Iar prezența unei brigăzi britanice, a unui batalion american de infanterie, a unei viitoare unități estoniene dotată cu lansatorul de rachete multiple HIMARS va invita pe ipoteticul agresor răsăritean să mai reflecteze la oportunitatea unei operațiuni cu minime șanse de izbândă.
ESTIMAREA LUI STOLTENBERG
Într-un mod aparte, Jens Stoltenberg, actualul secretar general al NATO, se pregătește, subtil, pentru revenirea acasă, în țara sa, Norvegia, după încheierea mandatului lui prelungit, în fruntea Alianței Nord-Atlantice.
În Norvegia a avut două mandate de premier, fiind cunoscut pentru calmul și pragmatismul său.
Stoltenberg a recunoscut, în aparițiile publice din arealul mediatic norvegian, că nu sunt semne că președintele rus ar fi renunțat la dorința sa de a controla Ucraina.
Secretarul general al NATO a reiterat condamnarea brutalității trupelor ruse și a observat că Putin a subestimat atât puterea de luptă, cât și motivația ucrainenilor, precum și disponibilitatea națiunilor occidentale de a sprijini Ucraina.
Dar, nota bene, sprijinul complex al statelor aliate, diferențiat în raport de propriul potențial financiar, economic și militar, este un aspect, pe când inițierea unor discuții diplomatice reprezintă cu totul altceva, din moment ce, pentru Putin, interlocutorul nu poate fi - în faza inițială - nici NATO, nici UE, nici chiar Ucraina, doar SUA, din orgoliul imperial de a fi public Federația Rusă egala Statelor Unite.
ELUCUBRAȚIA LUI LAVROV
Longeviv - fiind ministru de Externe din anul 2004 -, machiavelic, prin prezentarea unor înfrângeri succesive doar ca accidente de parcurs, pe drumul extinderii Rusiei conduse de Putin, „șarpele cu ochelari“, alias Lavrov oferă cursuri publice de reinterpretat lumea de azi.
El inventează o așa numită linie a SUA și NATO, pentru o confruntare militară cu Rusia, intenția fiind de a limita Moscova, chiar cu riscul unei „ciocniri directe a puterilor nucleare, cu consecințe catastrofale“.
Seninătatea Sa, la cei 72 de ani, deja împliniți, acuză comunitatea transatlantică că denaturează avertismentele Kremlinului, în privința pericolului recurgerii la arme nucleare, deși Moscova a fost prima care a invocat posibila utilizare a unei arme nucleare tactice în Ucraina, ca formă de disuasiune a defensivei și ofensivei armatei Kievului.
Dincolo de această diversiune, Lavrov a confirmat, totuși, că Rusia este „ferm angajată în logica înțelegerilor care au fost consacrate în documentele comune ale celor cinci țări nucleare“.
O înțelegere a fost și Memorandumul de la Budapesta, semnat la 5.12.1994, la Budapesta, în Ungaria, între Ucraina, SUA, Marea Britanie și Rusia.
Prin acest tratat, Ucraina renunța la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său, care au fost transferate către Federația Rusă. După 28 de ani... Rusia invada Ucraina.
Același ministru rus de Externe a etichetat dialogul strategic dintre Rusia și SUA ca fiind unul „înghețat“ de americani și că absența negocierilor pentru menținerea stabilității va accentua problemele existente.
Ce putem anticipa, în eventualitatea neînceperii negocierilor de pace? O iarnă cruntă pentru ucraineni. Una cu incertitudini pentru ruși.
Una tristă pentru europeni. O perioadă de reflecție pentru americani. Totuși, la Casa Albă se află cheia diplomatică a obținerii unui necesar armistițiu. Aici fiind vorba de pragmatism, nu de spiritism.
ÎNTĂRIRE Forțele Aeriene ale SUA au prezentat un nou bombardier cu rază lungă de acțiune. B-21 Raider este proiectat pentru a fi un bombardier furtiv cu supraviețuire foarte mare, capabil să livreze o combinație de muniții convenționale și nucleare. Aeronava de ultimă generație va juca un rol semnificativ în sprijinirea și asigurarea aliaților și partenerilor americani de pe tot globul.
