O voi face cu gândul la băiatul acela simplu, dintr-un sat din Suceava, care a avut curaj și i-a strigat în față lui Dragnea că n-a făcut „nimic”.
O voi face cu gândul la judecătoarea care, acum câteva luni, i-a sfidat pe jandarmi, a refuzat să plece de pe treptele Palatului de Justiție și a stat acolo până când i s-au alăturat și alți magistrați.
...cu gândul la oamenii reținuți abuziv la Topoloveni, un gest nemaiîntâlnit din anii lui Ceaușescu.
...cu gândul la doctorița din Târgoviște care, după 24 de ore de gardă, n-a putut să ajungă acasă, fiindcă orașul era închis pentru protecția lui Dragnea, a infractorilor săi și a aplaudacilor plătiți.
...cu gândul la toți cei care, în momente de cumpănă, au arătat că au curaj.
Pentru toți acești oameni, măcar atât pot face, pentru a le arăta recunoștința mea: să merg la vot.
PS: Și, da, și pentru mama mea, care, într-o mare de pesediști, a strigat, cât a putut la cei 80 de ani ai ei: „Ciuma Roșie!”
