„Eu am ieșit un pic în pagubă, pentru că am plătit o bună parte din benzină din buzunarul meu și nu am mai decontat“, a răspuns fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader, când a fost întrebat de colegii mei de la Newsweek România de ce și-a plimbat fiii pe mare cu o șalupă a Universității „Al. I. Cuza“ din Iași, instituția publică pe care o conduce, ca rector.
Tudorel Toader a oferit mai multe astfel de răspunsuri penibile pentru povestea cu șalupa, despre care am aflat pentru că însuși domnia sa a postat, mândru, fotografii pe Facebook. A susținut că și-a luat fiii doar pentru că era nevoie de „contragreutăți“ umane ca să testeze barca abia reparată și care trebuia recepționată înainte de a se face plata din bani publici.
„Şalupa are 8 locuri, erau cei doi marinari proprietari ai hangarului care au reparat-o, directorul staţiunii de la Agigea, directorul general al universităţii și eu. Mai erau câteva locuri libere şi i-am luat şi pe ei“, a declarat fostul ministru, actual rector.
Desigur, acesta nu a dorit să explice ce căutau fiii săi la o operațiune de recepționare a unui bun al universității, tocmai la mare, la Agigea, când niciunul dintre ei nu are vreo atribuție oficială în acest sens și nici pregătire tehnică.
În schimb, omul care a obținut în 2018 peste 164.000 de euro din salariul de ministru și de rector, dar și din uriașa pensie specială de 7.000 de euro pe care o primește lunar, a invocat faptul că tot el a ieșit în pagubă pentru că a plătit „o bună parte din benzină“.
Așadar, nu toată benzina, ci doar o parte, restul a fost plătit de altcineva, nu știm dacă reparatorii sau universitatea, pentru că fostul ministru nu a spus.
În mintea celui care a fost complice alături de PSD și ALDE la distrugerea sistemului de justiție din România, faptul că a plătit „o bună parte din benzină“ pentru a se plimba cu o șalupă care este destinată cercetării, justifică abuzul asupra bunului public.
Filosofia fostului ministru al Justiției e cumva de genul „am luat, dar nu am luat tot, am mai lăsat ceva“ și asta ar face gestul acceptabil.
O mentalitate, de altfel, larg răspândită printre cei care intră în contact cu banul public. Căci tot cu mândrie mi-a declarat, acum vreo cinci ani, fostul lider de sindicat de la CFR Ioan Molea: „Am băgat mâna în borcanul cu miere, dar am avut degetul mare opritor“. Adică nu a băgat până la cot.
Conceptul „furtului justificat“, al furtului „legitim“ prin moderație, ideea că „a furat, dar a și făcut“, va dispărea greu din mentalitatea românească.
A fost adânc înfipt acolo de comunism în care să iei ilegal de la stat a fost văzut fie ca o reparație, căci statul dictatorial le-a luat oamenilor pământul și averile, fie ca o necesitate, pentru a trăi, mai ales în ultimii ani când nu se mai găseau de nici unele.
O tot mai consistentă parte a populației a început să înțeleagă că furtul, de orice fel, inclusiv cel intelectual, nu mai e acceptabil, dar suntem departe de momentul când vom elimina din viața publică astfel de personaje precum Tudorel Toader.
Însă merită măcar să încercăm.
