După ce s-a aflat că o doctoriță din Oradea, Flavia Groșan, ar fi tratat cu succes sute de bolnavi de COVID-19 prin metode tradiționale, și încă unele cu costuri reduse, s-a ajuns la o adevărată furtună în spațiul public. Pe de o parte s-au năpustit aspra ei obișnuiții cerberi "formatori de opinie" apărători constanți ai abordărilor oficiale în materie de pandemie. Pe de alta, au venit mesaje exaltate livrate de binecunoscuta senatoare Șoșoacă care nu putea pierde o astfel de ocazie pentru a exploata politic scandalul creat.
De pildă, CT Popescu s-a grăbit să ne avertizeze: "e șarlatanie, evident". Și ca să fie cît mai convingător a făcut comparație cu cazul Maglavit, din anii 1930, satul în care ciobanului Petrică Lupu a pretins că a avut mai multe viziuni divine. O comparație evident complet forțată. Pînă la urmă Flavia Groșan este un medic primar pneumolog, foarte cunoscut și respectat în Oradea, așa că e total nepotrivit să o compari cu ciobanul Petrică Lupu. Argumentul său suprem a fost acela ea că nu a dezvăluit tratamentul. Însă după ce a făcut-o a apărut altă acuză: aceea că nu a utilizat "schema de tratament adoptată de autorități".
Într-o emisiune de televiziune medicul epidemiolog Alexandru Rafila a precizat că tratamentul pe care un medic îl administrează unui pacient ce suferă de COVID-19 trebuie să urmeze strict această regulă și că el personal nu s-ar abate niciodată de la tratamentul stabilit în protocolul Comisiei de boli infecțioase din România. Ceea ce face ca una dintre publicațiile care discută "fenomenul Flavia Groșan" să se lamenteze îngrijorată: "cît de ușor poate fi influențată societatea românească". Cum era de așteptat s-a sesizat prompt și Colegiul Medicilor care a convocat-o pe Flavia Groșan la o audiere, e drept nu în Comisia de Disciplină ci în cea de Etică.
Perioada următoare va dovedi dacă soluția de tratament utilizată de doctorița din Oradea este sau nu atît de eficientă pe cît ea pretinde. Însă problema sesizată de ea, "saturația cu oxigen", a fost semnalată și de medici din Statele Unite în cursul anului trecut. Iar dacă este să vorbim despre îngrijorări ceea ce ar trebui mai degrabă să ne preocupe este conformismul generalizat care s-a instaurat în societate, amplificat acum de pandemie. În mod normal ar fi fost de așteptat să avem o dezbatere, fără etichete, incriminări și pus pumnul în gură cu "protocoale medicale". Ultimele nu sunt sacrosancte, mai ales într-o situație în care totul, soluții de tratament, măsuri epidemiologice, mecanisme de transmisie, este încă extrem de fluid.
Am avut un alt exemplu, chiar foarte recent, într-o speță oarecum asemănătoare prin prisma modului de abordare: avalanșa de decizii ale unor state din UE de a suspenda utilizarea vaccinului Astra-Zeneca, urmată de o revenire după ce s-a confirmat faptul că măsura era complet nejustificată. De altfel, am avut și la noi voci indignate care se întrebau în presă cum de întîrzie guvernul nostru să ia o decizie similarpă. Ignorînd aspecte care ar fi trebuit să le dea de gîndit și care ar fi trebuit să-i facă să privească lucrurile cu mai multe rezerve. După cum notează Cristi Grosu într-o analiză publicată în Curs de Guvernare cazul Astra Zeneca a scos în evidență faptul că la mijloc a fost vorba de o decizie politică, luată în ciuda opiniei contrare exprimată de numeroși medici. "Decizie politică care a ajuns să contravină nu doar bunului simț ci și argumentului științific și vocilor care vin din lumea științei".
Însă vaccinul Astra Zeneca avea două "defecte" majore: provenea dintr-o țară, Marea Britanie, care tocmai decisese să părăsească Uniunea Europeană și mai era și foarte ieftin ($4 pe doză). Semnificativ mai ieftin față de competitorii agreați anterior, Pfizer ($20 pe doză, deci $40 pe cele două doze necesare) și Moderna ($32-37 pe doză). În plus, analiza menționată mai subliniază un alt fapt care nu e poate chiar întîmplător. "Fondul suveran rus RDIF (care a finanțat dezvoltarea si fabricarea vaccinului rusesc) tocmai anunțase, potrivit agenției Reuters, că vaccinul Sputnik V va fi produs în Italia, Germania, Spania și Franța (unele dintre statele care au luat decizia radicală de-a renunța la AstraZeneca), iar investitorii așteaptă cu nerăbdare omologarea vaccinului de către Agenția Europeană a Medicamentului (EMA)".
Unul din fenomenele îngrijorătoare ale acestei perioade este faptul că o bună parte din mass media au acceptat rolul de trompetă necritică a punctelor de vedere oficiale
Problema este că mass media, în majoritate, dar și o bună parte din opinia publică, acceptă fără un minim de rezerve, toate recomandările, soluțiile, măsurile obligatorii, decise de autorități. Scepticismul, spiritul critic sunt în pragul extincţiei într-un peisaj în care conformismul, alinierea cuminte la abordările predominante ale momentului sunt în ascensiune rapidă, scriam într-un text publicat anterior. Era o apreciere generală care se potrivește foarte bine în acest caz. Făceam trimitere la un articol din UnHerd, sub semnătura lui Freddie Sayers, care trăgea un semnal de alarmă în privința erodării spiritului critic în spaţiul occidental și, iată și la noi, spunînd că este vizibilă o întoarcere în timp la o perioadă în care "îndoială era considerată un viciu, cînd statutul și recunoaşterea socială erau de regulă apanajul celor care respectau ortodoxia predominantă a vremii iar punerea sub semnul întrebării a status quo-ului era considerată o răzvrătire".
Este surprinzător cît de ușor trec mass media peste situațiile în care numeroase decizii, luate toate "în baza științei", de guverne, organizații internaționale, ca OMS, experți de tot felul, au fost infirmate. Ceea ce în sine nu este de blamat. Fenomenul pandemiei este atît de complex, sub toate aspectele, medical și societal, încît nu e de mirare că există astfel de rateuri. Ce este de blamat e atitudinea arogantă adoptată mai ales de "experții oficiali", ca Rafila la noi sau Fauci, în Statele Unite, pe baza opiniei și recomandările cărora autoritățile iau în general deciziile. Numeroase opinii alternative privind izolarea la domiciliu sau soluțiile de tratament care veneau de la medici cu experiență, nu de la niște vraci, au fost pur și simplu eliminate de pe YouTube sau de pe rețelele sociale pe care fuseseră postate. Numai că, ce să vezi, cele oficiale nu s-au dovedit deloc a fi infailibile.
De pildă, Axios relatează, citînd două cotidiane americane, L.A. Times și New York Times, de regulă mari susținători ai liniei de abordare Fauci, că atunci cînd se fac comparații între California, unde administrația democrată a impus restricții extrem de severe care au afectat grav economia, și Florida, unde guvernator este republicanul Ron DeSantis, care a adoptat o abordare mult mai relaxată, cu restaurante deschise și portul opțional al măștii, măsuri foarte criticate de experții în sănătate publică, situația este practic similară în privința numărului și dinamicii infecțiilor cu COVID-19. Însă în timp ce în California rata șomajului este de 9,3% iar în New York, un alt stat care a impus restricții dure, de 8,7%, în Florida șomajul este de 5,1% iar piața imobiliară este într-o expansiune majoră din cauza multor americani care vor să se mute acolo.
Marile mize, mai puțin vizibile, legate de vaccinuri și în general de gestiunea pandemiei
Problema de fond este aceea că orice discuții legate de pandemie, de la măsuri de ordin epidemiologic la vaccinuri, trebuie să abordate dintr-o perspectivă mult mai largă. Trebuie privite nu doar în cheie medicală ci și într-una financiară, politică, geopolitică. De exemplu, peste Ocean Mass Media au montat în perioada electorală de anul trecut o enormă campanie de propagandă anti-Trump în care situația COVID-19 din America era prezentată drept una dezastruoasă, nemaipomenit de gravă, deși cînd adunai cifrele din Europa (infecții, decese) nu era o mare diferență față de cele din Statele Unite (acum vechiul continent stă net mai prost). Alexandria Ocasio Cortez, o politiciană de stînga radicală din Partidul Democrat, a și scris la un moment dat pe Twitter, postare ștearsă ulterior, că niște decese suplimentare provocate de COVID-19 ar fi un preț acceptabil dacă rezultatul va fi înfrîngerea lui Donald Trump. În Germania avem, de asemenea, scandaluri de corupție în CDU-CSU în timp ce revista Der Spiegel lansează atacuri dure la adresa guvernului pe care îl acuză de incompetență în tratarea pandemiei. Și nu e nici un dubiu că aceasta va fi tema principală la alegerile federale care vor avea la sfîrșitul acestui an. Așa că, pe de o parte, politicienii aflați la guvernare sunt paralizați de frică atunci cînd trebuie să ia decizii iar pe de alta pandemia reprezintă un excelent subiect de atac pentru opozanți.
Există apoi o enormă miză financiară. De pildă, în acest moment în ciuda dezbaterilor aprinse despre cine și cît se vaccinează nu se știe de fapt cît timp oferă protecție un vaccin. Se avansează cifre de la 2 săptămîni la 3 luni dar se speră că perioada de imunizare ar putea dura ceva mai mult. Însă părerea generală este că va fi nevoie de vaccinări periodice anuale, ca la gripa sezonieră. Pentru cei care produc vaccinuri asta înseamnă vînzări de zeci de miliarde de dolari pe an. Iată de ce vaccinurile ieftine sau, și mai rău, soluții de tratament ieftine care nu le-ar mai face atît de necesare, chiar aproape obligatorii, (așa cum se întîmpla în trecut în cazul gripei) nu sunt văzute deloc cu ochi buni de grupurile de afaceri implicate și de către sprijinitorii lor politici.
În afară de asta pandemia are și o semnificativă dimensiune geopolitică. Asistăm la un adevărat razboi diplomatic al vaccinurilor, ca parte a competiției geopolitice, scrie The Spectator. De pildă China și Rusia, unde regimurile autocratice nu au parte de presiuni interne, ca în Occident, pentru a rezolva problema vaccinurilor în primul rînd în interior, sunt angrenate în ample operațiuni de utilizare a acestora pentru a cîștiga loialități în ceea ce numeam în timpul Războiului Rece spațiul "țărilor nealiniate" din Africa, America de Sud sau Asia. În plus, China încearcă să se prezinte drept o soluție pentru pandemie și pentru a estompa discuțiile despre originea virusului. "Diplomația vaccinurilor este noul mare joc global", subliniază The Spectator. "Națiunile care sunt extrem de determinate să intre în competiție cu Occidentul mai ales cu America, e vorba în principal de China și Rusia, se folosesc de vaccinurile anti-COVID 19 pe care le produc intern pentru a cîștiga influență globală. Le oferă la schimb cu angajamente de loialitate și acte de supunere publică".
Cu destul succes din cîte se vede pînă acum. Președintele chilian Sebastian Pineda din Chile s-a dus personal la aeroport pentru a saluta cu "bucurie, entuziasm și speranță" cele 2 milioane de doze de vaccin Sinovac transportate cu un avion sosit din China. În timp ce președintele mexican, Lopez Obrador, s-a declarat impresionat de "afecțiunea autentică" de care dă dovadă față de țara sa Vladimir Putin care a promis că va livra în lunile următoare 24 de milioane de doze de Sputnik V. Sunt importante lovituri de imagine prin care Beijingul și Moscova transmit nu doar țărilor în cauză ci întregii lumi că în aceste vremuri grele sprijinul vine de la ele nu de la Washington. Kremlinul pretinde că are deja comenzi de 1,2 miliarde de doze Sputnik din 50 de țări însă cifra este aproape sigur exagerată. În plus, rămîne de văzut dacă Rusia va fi capabilă să-și respecte promisiunile.
Cît de importantă este această ofensivă de "soft power" o dovedește și faptul că ministrul de externe chinez, Wang Yi, a efectuat un extins turneu diplomatic, cu nu mai puțin de 9 destinații din Africa și Asia de Sud Est, al cărui principal obiectiv a fost acela de a oferi vaccinuri și investiții la schimb cu ancorarea acestora state în sfera sa de influență. Alte ținte privilegiate fiind Pakistanul și Turcia (căreia i s-au promis 50 milioane de doze), o țară teoretic aliat al Occidentului, ca membru NATO, dar care în realitate își consolidează rapid, pe toate planurile, legăturile cu Rusia și China. Beijingul trebuie să fie cu siguranță satisfăcut de declarații precum cea a purtătorului de cuvînt al președintelui Duterte din Filipine, unde Statele Unite mai au încă o prezență militară, care subliniind preferința țării sale pentru Sinovac a ținut să precizeze că cei care preferă vaccinurile occidentale celui chinezesc dau dovadă de o "mentalitate colonială".
După cum subliniază The Spectator sondajele de opinia recente relevă că la nivel global vaccinurile Pfizer și Astra Zeneca sunt preferate Sputnik-ului și Sinovac-ului (care are de altfel o rata de eficacitate destul de scăzută, de 50%) însă pînă la urmă trebuie să se mulțumească cu cele disponibile. Problema este că în UE s-a văzut că în această perioadă de pandemie enorma mașinărie birocratică de la Bruxelles se dovedește incapabilă să gestioneze cît de cît rezonabil o situație de criză. În Statele Unite în prezent lucrurile stau mai bine, mai ales după ce a devenit disponibil și vaccinul produs de Johnson & Johnson dar, spre deosebire de situația din Rusia și China, e complicat să livrezi în exterior vaccinuri atîta vreme cît nu ai rezolvat situația din țară. În acest context, surprinzător, principalul competitor al Chinei nu este Occidentul ci India unde compania Serum Institute, care produce vaccinul Astra Zeneca, a anunțat că va în cursul acestui an va fi capabilă să livreze 1,5 miliarde de doze, multe pentru export, scrie The Economist. Să fie oare și aceasta una dintre cauzele atacului la vaccinul Astra Zeneca care, răspîndit global, oferă evident un avantaj de imagine Marii Britanii lucru care nu este neapărat privit cu mare entuziasm în UE?
Rostul acestei treceri în revistă a mizelor multiple enorme asociate pandemiei este acela de explica multe lucruri, care adesea sunt ignorate. De la tentația guvernelor, inclusiv a celor din țările democratice, de a menține măsuri restrictive pe termen lung, care le oferă redutabile instrumente de control, din rațiuni politice dar și ideologice, pînă la dorința unor "experți oficiali" în materie, deveniți peste noapte vedete naționale, precum Alexandru Rafila sau Raed Arafat, la noi, sau chiar internaționale, ca Fauci, de a rămîne în centrul atenției cu statut de personaje providențiale. În aceeași cheie logică trebuie interpretată și lipsa de entuziasm față de tratamentele pentru COVID-19 care ar diminua considerabil interesul pentru vaccinuri. Această ultimă observație are în vedere atît mizele financiare cît și cele geopolitice. Lecția pe care trebuie să o tragem de aici ar putea fi aceea că adesea "Lucrurile nu sunt ce par va fi", mottoul unui serial de televiziune, "Twin Peaks", foarte popular în anii '90 pe la noi.
