Din 11 martie 2022, Kaack este inspector al Marinei, adică mai marele marinarilor militari germani. El s-a alăturat Marinei în octombrie 1979 și a fost inițial navigator la escadrila 7 de ambarcațiuni rapide cu motor. A început pregătirea ofițerilor la Academia Navală Mürwik, din Flensburg, în octombrie 1983, absolvind în septembrie 1984.
Din octombrie 1984 până în decembrie 1987, a studiat științe economice și organizaționale la Universitatea Bundeswehr din Hamburg, iar, în ianuarie 1988, a început pregătirea de specialitate în războiul de suprafață la Școala de Război Naval de la Kappeln, finalizând cursul în martie 1989.
Jan Christian Kaack
Următoarea misiune a lui Kaack a fost ca ofițer de arme în Escadrila 3 de ambarcațiuni rapide cu motor, la Flensburg, din aprilie 1989 până în august 1991. Apoi a petrecut o perioadă detașat în Marina militară franceză, din septembrie 1991 până în iunie 1992, servind ca ofițer de navigație, la bordul portelicopterului Jeanne d’Arc.
Următorii doi ani de serviciu ai lui Kaack au fost petrecuți comandând ambarcațiuni de atac rapid, S49 Wolf și S50 Panther, ca parte a Escadrilei 3 de ambarcațiuni rapide cu motor, din iulie 1992 până în septembrie 1994. Din octombrie 1994 până în noiembrie 1995, a urmat o pregătire tehnică avansată la Școala de operațiuni maritime din Bremerhaven, înainte de a fi dislocat din decembrie 1995 până în septembrie 1997, ca ofițer de operațiuni pe distrugătorul Rommel.
Kaack a urmat apoi pregătirea personalului amiral la Academia Militară a Forțelor Armate Germane de la Hamburg, din octombrie 1997 până în septembrie 1999, înainte de a deveni prim-ofițer al distrugătorului Mölders, în luna următoare.
El a servit în acest rol până în martie 2001, înainte de a fi numit ofițer de stat major la Comandamentul Forțelor Comune Aliate Brunssum până în decembrie 2002. A petrecut din ianuarie până în martie 2003, în concediu pentru creșterea copilului, înainte de a reveni în serviciul activ în calitate de comandant al fregatei Bayern.
Kaack a activat în calitate de comandant al navei Bayern, până în iunie 2004, înainte de a fi numit ca șef adjunct al Statului Major al Forțelor Armate la Ministerul Federal al Apărării. După finalizarea acestui serviciu în iunie 2006, a început un curs postuniversitar, de un an, la Colegiul de Război Naval din SUA, Newport, Rhode Island.
La întoarcerea sa în Germania, în august 2007, Kaack a devenit șef al pregătirii personalului destinat gradului de amiral la Academia Militară a Forțelor Armate Germane, deținând postul până în septembrie 2008, când a devenit comandant adjunct și șef de stat major al Escadrila 1 de ambarcațiuni rapide cu motor, la Kiel.
Această funcție a deținut-o până în septembrie 2012, iar luna următoare Kaack a devenit șef al Unității de Politică și Operațiuni Militare - Africa Subsahariană, America, Arctica - la Ministerul Federal al Apărării. Odată cu finalizarea acestei misiuni, în septembrie 2014, a preluat funcția de șef al Filialei Concepte și Cooperare Internațională la Comandamentul Marinei, Rostock.
În mai 2015, a devenit comandantul Flotilei operaționale 1 și director al Centrului de excelență al NATO pentru operațiuni în ape închise și puțin adânci. A deținut această funcție până în aprilie 2018, când a devenit unul dintre șefii adjuncți ai Comandamentului Serviciului Comun de Sprijin. Kaack și-a asumat comanda Centrului Comun de Război al NATO din Stavanger, Norvegia, pe 10 iulie 2019, devenind astfel al nouălea comandant al centrului.
A devenit inspector interimar al Marinei (comandant al Marinei germane) ca urmare a demisiei lui
Kay-Achim Schönbach din 22 ianuarie 2022. Din 11 martie 2022, a devenit inspector al Marinei.
Kaack a remarcat că personalul destinat acestui scop era deja responsabil de manevrele navale „Coastele de Nord“, un exercițiu de antrenament major care implică 3.000 de militari din 14 țări NATO, care este prevăzut să înceapă după 17.09.2023.“ „În prezent există o scrisoare a inspectorului general către adjunctul comandantului suprem al NATO în Europa, în care clarificăm că suntem capabili să oferim capacitatea de a înființa un sediu regional pentru Marea Baltică“, a precizat Kaack, care servește ca inspector al Marinei germane și raportează direct ministrului de Apărare, a menționat DPA, la Berlin.
Cu ocheanul pe Marea Baltică
Marea Baltică formează un canal major pentru mărfuri, energie și telecomunicații pentru mai mulți membri NATO. Rusia menține un port pe mare, în enclava Kaliningrad.
„Marea Baltică este o cale navigabilă atât de complexă, cu puncte atât de înguste, atât de multe țări litorale, încât este esențial chiar și pe timp de pace ca expertiza să fie stabilită pentru a coordona cine ce face“, a spus Kaack.
În traducere liberă, cum vor acționa și se vor sprijini forțele navale aliate în arealul maritim baltic.
Aceasta a fost o sarcină centrală, pentru un cartier general în timp de pace, care ar putea prelua conducerea unor mari combinații navale din regiune, a adăugat el.
Specialiștii pentru această sarcină aveau deja sediul în portul Rostock, din estul Germaniei, a spus Kaack.
Sunt stări de lucruri valabile și ÎN MAREA NEAGRĂ, unde România are capacitatea de a oferi un sediu regional, pentru forțele navale aliate, care ar pacifica Marea Neagră.
Steadfast Defender 2024
Concomitent cu declarația amiralului german mai sus menționat a fost anunțat și Exercițiul Steadfast Defender din Germania, Polonia și Țările Baltice, care va implica aproximativ 41.000 de militari aliați, peste 50 de nave și între 500 și 700 de misiuni aeriene de luptă.
În timp ce exercițiile sunt concepute pentru a simula o ciocnire cu o coaliție fictivă numită „Occasus“, oficialii NATO au declarat că manevrele sunt „văzute ca o parte cheie a demonstrației de forță vizând Moscova, în sensul că alianța este gata de luptă“. De altfel, devine de domeniul evidenței că, fără o implicare a NATO, Ucraina va deveni cel mai utilizat poligon al armatei Federației ruse, iar Marea Neagră expresia unui nou dictat al Kremlinului.
Pe asta cam și mizează Putin. La Casa Albă, Potus/ președintele să dea cu pumnul în masă și să ordone generalilor săi: „Ajunge!“.
Exercițiile Steadfast Defender vor avea loc în Germania, Polonia și statele baltice în februarie și martie 2024 și vor implica nu numai membrii blocului militar condus de SUA, ci și Suedia. Națiunea nordică a solicitat să adere la NATO anul trecut, dar cererea rămâne în așteptare, din cauza reticenței Turciei și Ungariei de a ratifica oferta, pe fondul unei serii de nemulțumiri în relațiile bilaterale.Unele realiste, altele nu.
Exercițiul este văzut ca parte a unei noi strategii de antrenament, în baza căreia alianța va organiza două jocuri de război majore pe an, în loc de unul. Exercițiul își va concentra, de asemenea, eforturile împotriva terorismului, în afara granițelor NATO. În iunie 2022, pe fundalul conflictului din Ucraina, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat că aliații vor antrena 300.000 de militrri, această forță de izbire fiind „cea mai mare revizuire a apărării și a descurajării noastre colective, după Războiul Rece“.
Exercițiul Steadfast Defender ce se va derula în Germania, Polonia și Țările Baltice va implica aproximativ 41.000 de soldați, a precizat agenția DPA.
NATO este pregătită să organizeze cele mai mari exerciții militare din epoca Războiului Rece la începutul anului viitor, a informat pe 10.09.2023, Financial Times. Exercițiile sunt menite să simuleze o potențială invazie rusă și au scopul de a crește gradul de pregătire a NATO pentru un astfel de scenariu, potrivit articolului.
În timp ce exercițiile sunt concepute pentru a simula o ciocnire cu o coaliție fictivă numită „Occasus“, oficialii NATO au declarat că manevrele sunt „văzute ca o parte cheie a demonstrării Moscovei că alianța este gata de luptă“.
