Pe măsura avansului extremei drepte, ideea părăsirii de către România a Uniunii Europene începe să prindă contur. Există chiar un partid ”Ro-Exit” în timp ce AUR, principalul vector de comunicare al euroscepticismului, se ferește să se pronunțe pentru părăsirea UE, afirmând doar că dorește ”reformarea” acesteia și transformarea într-o alianță a națiunilor, un concept foarte apropiat de cel formulat de lidera extremei drepte franceze, Marine Le Pen.
Însă ideea ”Ro-Exit” este rostogolită din plin pe forumurile AUR.
Fără a fi nici pe departe majoritar, ( doar 13% ar vota pentru ieșirea din UE, arată un sondaj Avangarde din aprilie 2023) curentul ”Ro-Exit” pare însă suficient de structurat pentru a fi luat în considerare. Iar promotorii săi sunt suficient de gălăgioși și, mai cu seamă, folosesc din plin muniția livrată de propaganda rusă.
Așadar, în ce măsură este posibilă o ieșire a României din Uniunea Europeană?
O ieșire instituțională este practic imposibilă, chiar și în condițiile extreme în care AUR ( eventual, alături de alți ultranaționaliști intrați în Parlament, precum SOS sau Ro-Exit) ar deține prima poziție într-o coaliție de guvernare și ar da președintele.
Da, președintele poate declanșa un referendum pe această temă, este în atribuțiile sale. Dar referendumul - care ar avea un caracter consultativ - are șanse infime să se soldeze cu altceva decât cu o infirmare categorică a ieșirii.
Ceea ce ar avea consecințe politice catastrofale asupra coaliției și președintelui, marcându-le grav mandatul.
Legal vorbind, aderarea la UE este destul de bine ferecată în Constituția României. ”Integrarea în Uniunea Europeană” constituie un capitol distinct.
La primul aliniat al Articolului 148 se consemnează: ”Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor”.
Cu alte cuvinte, o ieșire instituțională din UE ar presupune o majoritate de două treimi în cele două camerele parlamentare plus un referendum pentru modificarea Constituției. Condițiile sunt practice imposibil de îndeplinit. Cine și-ar lua, politic vorbind, riscul de a iniția un demers care din start s-ar solda cu un eșec?
Există însă o cale mai puțin vizibilă dar destul de eficientă pentru a scoate România din Uniunea Europeană. Fără demersuri legale, fără referendumuri și, cel puțin apparent, fără consecințe politice imediate: irelevanța.
România poate rămâne, legal și teoretic, în Uniunea Europeană dar în realitate se poate plasa singură în afara ei.
Modelul există și el funcționează în Ungaria, cu destul succes. Succes pentru premierul Viktor Orban, care se menține la putere. Dar insucces pentru comunități, văduvite de fondurile europene. Insucces pentru cetățeni, care se confruntă cu cea mai mare inflație din UE și lipsuri de produse de bază pe rafturile magazinelor.
În decembrie 2022, odată cu votul ambasadorilor țărilor membre, Ungariei i-a fost aplicat, în premieră, mecanismul de condiționare privind fondurile europene, fiindu-i suspendate finanțări de 6.3 miliarde de euro.
Decizia, care se poate lua cu majoritate calificată, a fost motivată prin încălcarea de către Budapesta a principiilor statului de drept, în ceea ce privește achizițiile publice, eficacitatea acțiunilor de urmărire penală și lupta împotriva corupției.
În același timp, Ungaria s-a remarcat printr-o atitudine pro-rusă, imediat după declanșarea invaziei împotriva Ucrainei. În mai multe rânduri, Ungaria a amenințat că se va opune măsurilor de sancționare a Rusiei sau de sprijinire a Ucrainei.
De fiecare dată, printre diversele argumente, Budapesta nu uita să invoce, mai mult sau mai puțin voalat, sancțiunile europene la adresa sa.
Dar toată atitudinea obstrucționistă n-o ajută să-și recupereze fondurile suspendate. Și, în cele din urmă, deciziile de sancționare a Rusiei sau de sprijinire a Ucrainei se adoptă. Ungaria le votează și, cu retorica ei, pare mai degrabă un tigru de hârtie. Irelevant.
Poate România să urmeze drumul Budapestei?
Da, de exemplu, continuând derapajul bugetar. România se află în procedură de deficit excesiv și, în cazul în care nu va lua măsurile necesare pentru scăderea acestuia, poate ajunge relativ repede la suspendarea fondurilor europene. Ar fi în pericol, în primul rând, o parte însemnată din cele peste 30 de miliarde de euro din fondurile de coeziune.
O altă cale spre irelevanță este promovarea măsurilor protecționiste. Anul 2024, cu multiplele sale rânduri de alegeri, va fi unul al marilor tentații populiste: intervenții brutale asupra prețurilor, taxarea predilectă a capitalului străin, restricții la importuri, favorizarea firmelor autohtone la achizițiile publice.
Cu efecte economice dezastruoase – a se vedea realitățile din Ungaria – acestea vor suna bine în urechile multor alegători. Și, mai mult, i-ar scuti pe politicienii autohtoni de reforme costisitoare politic. În cele din urmă – nu imediat și în orice caz, nu chiar până la alegeri - costul va fi plătit în miliarde sau zeci de miliarde de euro.
Mari proiecte de dezvoltare ar fi abandonate, de la marea infrastructură la proiecte de regenerare urbană, renovări de spitale și școli, rețele de canalizare. Agricultura, despre care populiștii spun că o vor aduce pe culmi nebănuite, ar fi lovită crunt: în actualul ciclu bugetar, 2021-2027, 10 miliarde de euro ajung direct la fermieri şi 6 miliarde sub formă de investiţii din sectorul agricol.
A crede că aceste pierderi ar putea genera cumva o revoltă în masă și la răsturnări politice nu este chiar cea mai realistă abordare.
Priviți la Ungaria.Viktor Orban câștigă mereu, pur și simplu pentru că a anihilat orice formă de opoziție, a pus sub control presa și justiția, a adoptat o legislație constrângătoare pentru legislație și a ocupat instituțiile statului astfel încât a făcut imposibilă o competiție electorală corectă.
Cât de tentant se va dovedi acest drum pentru politicienii de la București, mai ales după alegerile din 2024? Dacă vor lua modelul Orban, ei vor răspunde la sancțiunile de la Bruxelles cu o susținută propagandă naționalistă și, deloc de neglijat, prin legi discriminatorii – pentru minorități de toate tipurile, ONG-uri, media și, în general, pentru orice voce critică.
România ar rămâne, teoretic, în Uniunea Europeană. Practic, ar sfârși prin a se vedea văduvită atât de banii ei, cât și de valorile ei. Ar urma, în mod logic, solidaritatea. Cu consecințe catastrofale în planul securității naționale, având în vedere crizele din vecinătate.
Un Ro-Exit de-adevăratelea este aproape imposibil. O ieșire voluntară din statutul de membru relevant al UE, nu. Consecințele ar fi asemănătoare.
