După îndemnul ăsta, următoarea imagine a fost una de pe litoralul românesc unde oamenii stăteau în apă unul lângă altul, ca sardelele în conservă. Dacă voiai să intri în apă, trebuia să rogi pe cineva să iasă. Pe seară, după ce plaja se eliberează de animale, în urmă rămân zeci de tone de gunoi. Apa este infestată cu fecale. De asta spuneam că acolo vin animale.
Apoi, mergând pe faleză dai de tarabe, chioșcuri, terase și restaurante cu prețuri enorme pentru mizeriile servite în scârbă de ospătari adunați de pe stradă. În multe dintre aceste stabilimente nu sunt respectate nici măcar regulile minime de igienă, ce să mai vorbim de cele anti-COVID.
Scump, murdar și cu servicii foarte proaste. Cu toate astea lumea dă buluc.
De asta nu înțeleg eu apelurile pentru sprijinirea turismului de pe Litoralul românesc. Păi e deja plin.
Pe vremea studenției, în anii `90, mergem la Costinești vără de vară. O să-mi aduc mereu aminte de concertele cu Iris și spectacolele cu Divertis de la Amfiteatru, de Rockotecă, de toată acea atmosferă. Acum, această stațiune e un coș de gunoi, ca tot Litoralul, de altfel. Am fost acum vreo trei ani și am plecat a doua zi. Chioșcuri peste chioșcuri, o aglomerație infernală pe plajă, manele peste manele, înjurături și tone de gunoi.
De ce ar trebui să suport toate astea pe banii mei? Dacă nu vreau să fac vreo toxiinfecție și nici să mă scald în apa plină cu fecale înseamnă că nu-s român?
Asta în condițiile în care în Grecia ai tot ce-ți trebuie pentru un concediu reușit la prețuri mult mai bune. Și, una peste alta, drumul de 700-800 km este mai puțin periculos decât Autostrada Soarelui, iar acest lucru e dovedit de statistici.
Spre deosebire de tarabagiul român de litoral, care n-are nicio jenă să-ți dea o țeapă pentru că nu-l interesează dacă mai vii a doua oară, grecul nu știe cum să te facă să te întorci la el.
Grecia, în comparație cu România, a avut un lockdown foarte strict din noiembrie până în aprilie. La noi n-a exista așa ceva, probabil am avut cele mai relaxate măsuri anti-COVID de care ne-am plâns mult mai rău ca grecii.
În timp ce la noi meseriașii din Horeca au aruncat prețurile în aer, la greci nu s-a schimbat nimic, ba își permit să facă și reduceri. M-am revăzut cu prietenii pe care mi i-am făcut în Grecia de-a lungul timpului. Ne-am îmbrățișat, ne-am bucurat să ne revedem și ne-am povestit momentele grele prin care am trecut în ultimul an. Mi-au spus că le-a fost foarte greu, dar acum au turiști neașteptat de mulți și sunt mulțumiți. Iar ei sunt la fel de amabili și cu zâmbetul pe buze ca și anul trecut când avuseseră o scădere cu 70% a numărului de clienți. Oricât de greu le-ar fi, știu să te facă să te simți bine și să te relaxezi. Aici nu există goana după șezlong, mizeria de pe plajă, nervii de pe stradă, jecmăneala din restaurante.
Acestea sunt motivele pentru care nici în anii următori nu voi sprijini sub nicio formă turismul românesc de pe Litoral și, în general, turismul țeparilor de tarabă oriunde ar fi ei.
