Mafioții au trecut de linia roșie. Ce facem, domnilor magistrați?

DE Ramona Ursu | Actualizat: 21.02.2019 - 21:10

E greu de înțeles cum de mii de magistrați, după ultimul asalt al PSD asupra Justiției, mai pot merge la serviciu gândindu-se că își vor face treaba.

SHARE

În mod evident, n-au cum să și-o mai facă decât așa cum le dictează nu legea, ci partidul-unic. Nu ai cum să fii procuror, judecător și să asiști inert la scena în care supușii lui Dragnea pun Justiția sub bocancul politic, rezumându-ți reacțiile la îngrijorări în comunicate de presă.

Comunicate care sunt binevenite, doar că mafioții au trecut deja de linia roșie, așa că doar niște cuvinte înșirate pe hârtii nu mai sunt suficiente. Cum să vezi tu, magistrat, că Guvernul a inventat un parchet paralel, controlat de penali, prin ministrul Justiției, și să poți privi scena asta pe vizor, din spatele ușii?

După ce ministrul Tudorel Toader a anunțat, marți, ordonanța prin care infractorii și-au luat pe ei robele de magistrați, m-am gândit că, de data asta, vom asista la un protest general în sistem, singura soluție care, poate, ar mai schimba ceva acum. Conștiința profesională nu-i poate lăsa pe niște oameni ai legii să fie batjocoriți atât de mult, mi-am zis. Doar că realitatea a fost exact invers.

Din rândul magistraților, puține voci mai au curajul să conteste abuzurile asupra Justiției. Le este frică, asta vine dinspre tabăra lor. De ce?

Pentru că s-ar putea trezi pe cap cu Inspecția Judiciară, acea secure ținută de politruci deasupra capului magistraților. Le este teamă că li s-ar putea inventa dosare și ar ajunge pe mâna Adinei Florea, de la Secția specială a lui Toader. Le este frică și pentru că, în final, și-ar putea pierde un salariu și o pensie babane. Asta-i tot.

În afara unor cozi de topor care există în sistemul de justiție și de la care nu ne putem aștepta să conteste puterea stăpânilor lor politici, în afara puținelor voci pe care le mai auzim asumându-și lupta pentru apărarea statului de drept, în afara comunicatelor de presă (pe care le-am văzut și de data asta venind din partea Parchetului General, a DNA, a DIICOT și a câtorva asociații ale magistraților), în rest, e tăcere printre magistrați. E tăcere, iar asta e imposibil de înțeles pentru un om liber.

E imposibil de înțeles pentru acei oameni care, de doi ani, stau în stradă ca să apere Justiția. Au fost mii de proteste, după OUG 13, în România. S-a ieșit pe străzi împotriva modificării legilor Justiției, a Codurilor penale, s-a manifestat împotriva CCR, a Avocatului Poporului, a Guvernului, a Parlamentului, împotriva unor ordonanțe de amnistie și grațiere.

S-a ieșit în stradă și pentru a-i apăra pe unii magistrați, cum a fost cazul Laurei Codruța Kovesi. Acum se protestează față de Ordonanța lui Toader. Sute de mii de români au renunțat la vieți personale, s-au expus public, și-au riscat joburi, asta pentru că au înțeles că nu mai este vorba doar despre confortul propriu, ci despre acel bine comun pentru care ar trebui să luptăm toți.

Dar ce țară este aceea în care cetățenii obișnuiți își riscă viețile pentru a proteja Justiție și magistrați, fiind bătuți, gazați, amenințați, iar mii de procurori și de judecători stau și-i privesc temători de pe margine? Mii de magistrați care înțeleg infinit mai bine decât restul cetățenilor ce efecte toxice are supunerea Justiției de către mafie. Ce țară este aceea în care cetățenii îi apără pe magistrați, iar pe cetățeni nu-i mai apără nimeni? Să nu ne mire că străzile sunt tot mai goale.

Oamenii nu au obosit sau, cel puțin, nu cred că au obosit atât de mult încât să nu-și mai găsească resurse ca să umple piețele publice. Dar apare, în mod firesc, în ani, deznădejdea, neîncrederea, lipsa de putință, atunci când vezi că tu lupți pentru acel bine comun, dar lupți singur. Apare și acel gând demolator că, zeci de ani, armate întregi de procurori, de judecători, de polițiști, de oameni din servicii i-au lăsat să-și facă de cap pe toți acești penali care ne încalecă acum.

A fost complicitate? Incompetență? Rea-voință? Indiferență?

E greu de pus o etichetă pe tot sistemul, dar un lucru este sigur: niciodată unul ca Liviu Dragnea nu ar fi ajuns să aibă puterea pe care o are acum, dacă toți acești oameni din sistem pe care i-am amintit și-ar fi făcut cu adevărat treaba. Niciodată. Iar ca Liviu Dragnea a existat, după Revoluție, cel puțin un baron în fiecare județ. Ce mai e de făcut acum?

Cetățenii de rând, la fel ca în ultimii ani, știu ce au de făcut. S-au găsit în stradă la câteva ore după ce ministrul Toader a anunțat Ordonanța. Să sperăm că se vor găsi și la vot, atunci când va veni acea zi. Iar magistraților poate le va veni nu doar gândul cel bun, pe care cred că încă îl au cei mai mulți dintre ei, ci mai ales curajul de a face acel pas pentru apărarea profesiei lor, a statului de drept. Acel pas care înseamnă, în acest moment, să-ți pui țara mai presus de mărunțișul din propriul buzunar.  

PS: Mai mulți procurori din Brașov au ieșit, miercuri, pe scările parchetului și au protestat față de ordonanța lui Tudorel Toader. E un exemplu bun, pe care sper să-l urmeze toți colegii lor. Altfel, să nu ne mire că, în scurt timp, magistrații care vor vrea să-și facă treaba vor fi aruncați la beci, iar infractorii ne vor conduce țara. Partea a doua deja ni se întâmplă.  

Comentarii

© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.