Premierul Benjamin Netanyahu este nevoit să facă numeroase concesii extremei drepte și formațiunilor ulgtrareligioase, cu care este aliat la guvernare. El speră ca astfel să scape de procesele în care este acuzat de corupție. Va cădea în picioare și de data aceasta? Totul este posibil...
Citește și: Omul familiei Dragnea de la „Ferma Salcia” scapă de condamnarea de 7 ani ajutat de un ex-deputat PSD
Potrivit planurilor anunțate de ministrul Justiției Yariv Levin la începutul acestei luni, Knesset-ul (parlamentul) ar obține puterea de a anula efectiv hotărârile Curții Supreme. Și aceasta, cu majoritate simplă.
Criticii spun că schimbările pregătite de guvernul Netanyahu în legile justiției echivalează cu o lovitură de stat, care va distruge sistemul de separare a puterilor.
Citește și: EXCLUSIV PNL acuză PSD că vrea mai multă putere prin renegocierea protocolului de guvernare
Aceste modificări l-ar putea va salva pe premierul Benjamin Netanyahu, acuzat în trei dosare de corupție.
Prețul poate fi însă unul greu, pentru că îi va încuraja pe partenerii extremiști religioși din guvern, de al căror susținere depinde supraviețuirea majorității. Netanyahu este implicat în prezent în trei dosare în justiție, care implică acuzații de luare de mită, abuz de încredere și fraudă. El neagă orice încălcare a legilor. Netanyahu are nevoie să-și treacă legile, ca să se pună la adăpost de justiție. Extremiștii religioși vor tot mai multă influență politică, pentru a modela Israelul potrivit concepțiilor lor. Până unde pot merge aceste cedări?
Amenințarea unei noi Intifade
Când noul ministru ultra-naționalist și de extremă dreapta al Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, a întreprins, la 3 ianuarie, o controversată o vizită la Muntele Templului din Ierusalim, criticile m-au întârziat. Este locul unde se află și Moscheea Al-Aqsa și reprezintă principalul loc sfânt din Ierusalim atât pentru evrei, cât și pentru musulmani și o problemă extrem de sensibilă în conflictul israelo-palestinian.
În septembrie 2000, o vizită în același loc a liderului opoziției israeliene de atunci, Ariel Sharon, pare să fi stat la originea declanșării celei de-a doua mari revolte palestiniene (Intifada). Există opinii împărțite cu privire la adevăratul declanșator al revoltelor, dar în orice caz, vizita lui Sharon a turnat gaz peste foc într-o situație și așa tensionată.
Mulți se tem că lucrurile ar putea din nou să degenereze, într-o situație regională și globală încă mai complicată, cu confruntări în Siria, cu prezența mai activă a milițiilor susținute de Iran, celulele teroriste multiplicate și, bineînțeles, consecințele mai ample ale războiului declanșat de Rusia în Ucraina. Cine va răspunde în cazul unor noi atentate?
Există îngrijorări că extremiști religioși ar putea să propună o legislație care să susțină extinderea așezărilor evreiești în Cisiordania.
De asemenea, Netanyahu pare să le facă numeroase concesii extremiștilor religioși prin abandonarea unor principii democratice, cum ar fi reglementări discriminatorii pentru comunitatea LGBTQ, introducerea segregării de gen în spațiile publice, punerea forțelor poliției sub control politic, scoaterea femeilor din armată sau impunerea unei puternice amprente religioase în școlile publice.
Sub presiunea opiniei publice dar și ținând cont de îngrijorările care s-au făcut auzite în plan internațional, apropiați ai lui Netanyahu au dat asigurări că situația nu se va schimba. ”Nu eu mă alătur lor ci ei mi se alătură”, a ținut să spună însuși Netanyahu.
Îi poate controla Netanyahu pe extremiști?
Dar care sunt șansele ca el să-i poată ține în frâu pe extremiștii religioși cu care s-a aliat?
Deocamdată, stânga și centrul refuză orice cooperare cu un Netanyahu acuzat de corupție, astfel încât extrema dreaptă rămâne singurul partener posibil. Întrebarea este pentru cât timp.
Paradoxal, Netanyahu ar putea obține un sprijin din partea Washingtonului, unde se știe că acum este prost văzut de administrația democrată. Însă războiul declanșat de Rusia s-ar putea să joace în favoarea sa, în cazul în care va ști să se facă util în sprijinirea efortului de război al Ucrainei. Atunci ar fi posibil ca Washingtonul să-i treacă cu vederea excesele.
O altă șansă ar veni – cu totul surprinzător – dinspre Arabia Saudită, care i-ar putea propune un tratat de pace lui Netanyahu, în schimbul schimbării politicii față de palestinieni. Sigur că o asemenea mișcare nu se poate face cu extrema dreaptă ca aliat.
În acest moment, stânga și centrul nici nu vor să audă de o înțelegere cu Netanyahu, inclusiv fiindcă se tem de costurile politice și electorale. Dar dacă lucrurile se vor deteriora extrem de rău cu extremiștii religioși în coaliție, s-ar putea ca opoziția să-și schimbe părerea și să încerce să salveze ce se mai poate salva. Plus șansa istorică a unui acord cu saudiții, o lovitură majoră pentru adversarul declarat care este Iranul.
Benjamin Netanyahu are deja reputația unui supraviețuitor în politică. De ce n-ar cădea în picioare și de data aceasta?
