Întâlnirea generalului Milley cu generalul Valery Gerasimov, șeful Statului Major al Forțelor Armate Ruse, a venit într-un moment aparte, după retragerea ultimelor unități militare americane din Afganistan.
Dialogul a durat șase ore și s-a desfășurat în capitala Finlandei, unul dintre cei mai activi parteneri ai NATO, care a contribuit foarte mult la operațiunile și misiunile conduse de Alianța Nord-Atlantică în Balcani, Afganistan și Irak.
Concomitent, Finlanda are o relație de bună vecinătate cu Federația Rusă, evitând constant stările conflictuale.
Asta în contextul preocupărilor actuale sporite, cu privire la activitățile (ne)militare rusești, când NATO a intensificat cooperarea cu țările partenere Finlanda și Suedia, punând un accent deosebit pe asigurarea securității în regiunea Mării Baltice.
Este exclusă focalizarea discuției dintre cei doi cunoscuți generali - care a durat 360 de minute (!!!), deci mai mult decât întâlnirea lui Biden cu Putin, plus convorbirile ulterioare purtate de cei doi președinți americani alături de delegațiile pe care le conduceau - doar pe informarea Rusiei despre intențiile SUA, de a utiliza baze militare din state limitrofe Afganistanului, în vederea declanșării de acolo a unor operațiuni antiteroriste.
Sigur că generalul Valery Gerasimov a reiterat punctul de vedere al Moscovei, cel exprimat public anterior de vice-ministrul de externe al Rusiei, Serghei Ryabkov, care a declarat, în luna iulie, că Rusia a avertizat SUA că orice desfășurare a trupelor americane în țările vecine cu Afganistanul „este inacceptabilă”.
Și aici s-ar fi încheiat discuția.
Dar în șase ore, cel mai probabil, au fost trecute în revistă - prin ascultarea opiniilor formulate la Pentagon și la Ministerul rus al Apărării -, evoluțiile și perspectivele unor confruntări militare locale din mai multe regiuni ale globului, cât și tensiunile, inclusiv de ordin militar, observabile și menținute în zone sensibile precum Europa de Est și Arctica, zona care cuprinde tot ceea ce se găsește în jurul Polului Nord și la nord de Cercul Arctic.
Ambele părți au convenit să nu dezvăluie detaliile discuțiilor, așa cum a fost practica după întâlnirile și apelurile telefonice anterioare.
Dar reperul de timp, respectiv cele 360 de minute de dialog deloc întrerupt, indică o pregătire minuțioasă a agendei discuțiilor, cu focalizarea pe înțelegerea reacțiilor părții adverse în situații imprevizibile, teoretic probabil să apară în zonele de interes strategic ale Statelor Unite și Rusiei.
Visul lui Putin de a controla total, politic, economic și militar, pe fostele state sovietice explică de ce Ryabkov, diplomatul nr. 2 al Rusiei, a precizat celor interesați de subiect că Moscova a atras atenția diplomaților americani că o prezență militară a SUA în zonă va schimba o mulțime de lucruri nu numai în percepția Kremlinului asupra a ceea ce se întâmplă în acea regiune importantă, ci și în relațiile Federației Ruse cu Statele Unite.
Este mai degrabă doar o viziune de principiu.
De ce?
Pentru că în cazul reapariției unor atentate puse la cale de teroriștii membri ai al-Qaida și ai Statului Islamic din Afganistan, cel mai probabil avioanele militare americane - desemnate să transporte pe cei însărcinați cu misiunea de răspuns la acțiunile insurgenților islamici - vor cere și vor primi dreptul de escală scurtă, pe unul din aeroporturile utilizabile în foste state membre ale URSS, vecine cu Emiratul afgan.
Și fiind vorba de reacții la atentate reale, nici Moscova nu se va opune.
Generalul Milley a spus despre dialogul său cu Gherasimov că: „A fost o întâlnire productivă. Când liderii militari ai marilor puteri comunică, lumea este un loc mai sigur ”
Ceea ce confirmă trecerea în revistă a arealurilor geopolitice unde cele două părți adverse ar putea avea reacții contradictorii, care în lipsa comunicării imediate, directe, între comandanți, ar putea genera stări de tensiune militară majoră.
Uzbekistanul, Kârgâzstanul sau Tadjikistanul s-au mai confruntat cu presiuni anterioare, din partea Moscovei, dar au știut să răspundă, în situații de criză aparte, după cum le dicta interesul național, de pildă la solicitarea unei escale tehnice, a unui avion militar venit dintr-o țară membră a NATO, cererea fiind evaluată și aprobată, de fiecare dată, cu realism.
Spre deosebire de unii diplomați ruși, generalul Gherasimov nu își face nicio iluzie privind adevăratele intenții ale talibanilor reveniți la putere, în Kabul, dovadă fiind numărul mare de militari trimiși să se antreneze la granița Tadjikistanului cu statul afgan islamic.
Cum opțiunea publică actuală a președintelui Joe Biden este de a menține Statele Unite ale Americii în afara războiului, cele șase ore de discuții ale generalilor Milley cu Gherasimov sunt comparabile cu stabilirea unor canale multiple de comunicare zonală, pentru a stopa, din start, orice neînțelegere de ordin militar, generată de previzibile acțiuni teroriste pornite din Orientul Mijlociu și Asia.
Greu de crezut este neluarea în discuție a implicării Pakistanului în remodelarea Afganistanului, prin sprijinirea numirii în funcții cheie, a unor militanți islamici antrenați anterior de armata pakistaneză, a cărui serviciu secret a jucat un rol decisiv în stabilirea comunicării dintre liderii talibanilor și oficiali chinezi.
China profită în mod clar de retragerea precipitată a SUA și de reținerea Rusiei față de dezvoltarea unui emirat islamic care a supraviețuit, cu ani în urmă, invaziei militare rusești.
Vom vedea dacă și mai ales cum, lumea va deveni un loc mai sigur, după întâlnirea dintre cei care conduc armatele americană și rusă.
Partea bună este că doi adversari redutabili - Statele Unite și Federația Rusă - au înțeles că au de făcut față, împreună, unor noi inamici.
Aceștia din urmă fiind deloc obișnuiți cu diplomația și având antecedente condamnabile, în promovarea actelor teroriste, pentru impunerea unor obiective ce țin de întunericimea convingerilor opuse vizibil progresului firesc al societății umane.
Deși pus la stâlpul infamiei publice, de numeroase personalități politice republicane, după cele două discuții telefonice cu cel care conduce armata chineză, generalul Mark Milley a demonstrat din nou, acum, după cele șase ore de discuții prelungite cu Gherasimov, că diplomația militară poate avea succes acolo unde alții ezită să înlocuiască prejudecățile, cu dialogul constructiv.
_______________________________________________
Opiniile publicate în această rubrică aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al redacției.
____________________________
