Este vorba despre acele domenii științifice cu mare miză financiară și maniera în care "știința" este politizată.

Cotidianul britanic Daily Mail relatează că un om de știință care lucra pentru armata chineză, Yusen Zhou, ar fi solicitat un brevet pentru un vaccin împotriva COVID-19 în data de 24 februarie 2020, deci înainte ca boala să fie declarată pandemie globală. S-a întamplat asta fost la doar cinci săptămîni după ce China a confirmat pentru prima dată transmiterea coronavirusului de la om la om.

Un amănunt semnificativ este faptul că Zhou a "lucrat îndeaproape" cu oamenii de știință de la Institutul de Virusologie din Wuhan, inclusiv cu Shi Zhengli - directorul adjunct al laboratorului, cunoscută pentru cercetările sale privind coronavirusul la lilieci, ale căror rezultate au fost publicate în reviste de specialitate occidentale. Într-una dintre acestea Shi mulțumea institutului condus de dr Anthony Fauci pentru sprijinul financiar acordat.

Relația lui Zhou cu Laboratorul de Virusologie din Wuhan are darul să dea și mai multă greutate teoriei că virusul care a provocat pandemia COVID-19 nu provine de la o piață din Wuhan ci a scăpat de fapt din laborator. În plus, asta înseamnă că autoritățile de la Beijing erau conștiente că virusul se putea răspîndi între oameni cu mult înainte de a semnala acest lucru opiniei publice internaționale, inclusiv Organizației Mondiale a Sănătății. Iar ca semnele de întrebare să se înmulțească, la doar trei luni de la depunerea cererii de brevet Yusen Zhou a murit în mod misterios.

În mod normal ipoteza virusului scăpat din laborator ar fi trebuit să fie luată serios în considerație. Faptul că virusul provenea din orașul în care se găsea cel mai important laborator de cercetări asupra virușilor din China nu ar fi trebuit să fie considerat o simplă coincidență lipsită de orice semnificație. Era pînă la urmă o ipoteză de bun simț. Și totuși, exact asta s-a întîmplat. Timp de un an și jumătate! Nu doar că ideea în sine a fost rejectată ultimativ dar s-a desfășurat o adevărată campanie agresivă de intimidare intelectuală a tuturor celor care ar fi adus-o în discuție. În acest fel a fost instilată la nivel public convingerea tuturor celor care "credeau în știință" că o astfel de ipoteză conspiraționistă nu putea fi decît un produs al "sinofobiei"

Acest "consens dictatorial" a fost statuat încă de la începutul declanșării epidemiei prin intermediul a două publicații prestigioase, The Lancet și Nature Medicine. De pildă într-o scrisoare deschisă publicată în The Lancet, semnată de 27 de oameni de știință. se respingea ferm teoria că Covid-19 ar fi putut avea altceva decît o origine naturală și erau denunțați toți cei care ar fi îndrăznit să susțină altceva. "Condamnăm cu fermitate teoriile conspiraționiste care sugerează că COVID-19 nu are o origine naturală", scriau semnatarii.

"Teoriile conspiraționiste nu fac altceva decît să creeze frică, zvonuri și prejudecăți care pun în pericol colaborarea noastră globală în lupta împotriva acestui virus." În baza acestei "sentințe" Facebook, Twitter, YouTube au șters toate opiniile care se abăteau de la această "linie oficială" și au blocat conturile celor care vehiculau astfel de "idei greșite". Abia de curînd Facebook a modificat "reglementarea internă" în baza căreia se luau aceste decizii.

În mod normal, pentru cercetători ideea că în știință nu există niciodată certitudini ar trebui să fie un principiu sacrosanct. După cum nota marele fizician american Richard Feynman, într-o carte apărută în 1999, "Plăcerea de a descoperi lucruri", "dintre toate valorile cu care

trebuie să opereze știința, cea mai importantă trebuie să fie libertatea de a te îndoi. "Cunoștințele științifice sunt un ansamblu de presupuneri cu diferite grade de certitudine - unele dintre ele în mare parte nesigure, unele aproape sigure, nici una absolut sigură". În aceste condiții pare cel puțin curios ca la acest nivel să operezi cu certitudini absolute.

Un articol extrem de bine documentat, apărut recent sub semnătura unui reputat jurnalist specializat în domeniul științei, Nicholas Wade, dezleagă "misterul". Richard Haass, fost președinte al Council for Foreign Relations, îl consideră cea mai solidă susținere în favoarea ipotezei virusului scăpat din laboratorul din Wuhan.

Deși articolul lui Wade nu a putut fi publicat într-o revistă de prestigiu acesta a fost distribuit masiv pe Internet și a stîrnit atîta vîlvă încît nu a mai putut fi ignorat, așa cum s-a întîmplat în alte cazuri. A fost inițial publicat pe platforma Medium de unde a fost preluat de o revistă științifică, Bulletin of Atomic Scientists, care nu este însă profilată pe zona medicală.

Este un detaliu semnificativ. Abia mult mai tîrziu marile ziare americane, considerate "de referință", precum New York Times, Washington Post, au decis în sfîrșit să ia în discuție un subiect care este fără îndoială unul dintre cele mai importante legate de pandemie.

Așa că ipoteza unui virus scăpat din laborator nu a mai fost considerată prin definiție o blasfemie, a devenit frecventabilă. În fapt, tot mai multe voci, din știință și din mediul politic, o sprijină. Inclusiv serviciilor secrete americane li s-a cerut de către administrația Biden să o analizeze serios. Între timp 18 oameni de știință au semnat o scrisoare în revista Science cu titlul "Investigați originile COVID-19", motiv ca The New York Times să se întrebe de ce majoritatea semnatarilor nu au vorbit mai devreme.

Ceea ce îl face pe profesorul american Matthew Crawford să remarce ironic într-un articol în care denunța faptul că Știința a devenit un cartel că întrebarea pe care și-o pune cotidianul american este una ciudată, te-ai fi așteptat să o auzi într-un articol despre un avertizor de integritate nu într-un context științific. "Dacă, în timpul fiasco-ului Covid, oamenii de știință nu s-au simțit liberi să-și spună părerea, atunci avem o problemă serioasă care depășește urgența imediată a pandemiei".

Unul dintre motivele acestei bruște schimbări de atitudine este dezvăluit de cotidianul britanic Telegraph. Ține de campania de diabolizare a lui Donald Trump din Statele Unite. Mai ales într-un an electoral în care elitele americane din mass media și din universități erau determinate să împiedice cu orice preț realegerea acestuia orice spunea Trump trebuia automat combătut, ridiculizat.

"Ceea ce a făcut-o deosebit de dificilă susținerea acestei teorii", scrie Telegraph, "a fost faptul că a fost enunțată de Mike Pompeo, secretarul de stat al lui Donald Trump". În mare parte tot în baza informațiilor primite de la serviciile secrete, cărora acum Biden le cere să analizeze serios ipoteza. Ori, că nici un om de știință nu risca să fie acuzat că este de acord cu Trump.

"Cu alte cuvinte, ceea ce ar trebui să fie un proces obiectiv - o publicație care certifică calitatea unei lucrări științifice în baza unui proces de evaluare de tip peer-review - a fost subminat de partizanatul politic. Cum Trump era prin definiție un om rău orice spunea el trebuia tratat ca o întruchiparea a răului". După cum remarcă același Matthew Crawford "grandoarea morală a celor din #Resistența față de Trump" pare să fi fost atît de amețitoare pentru cei care erau convinși că pe umerii lor cădea sarcina măreață de salvare a democrației încît renunțarea la rigoarea analizei jurnalistice și la o sănătoasă curiozitate sceptică părea ceva natural.

"Marele imperativ era acela de a sublinia prăpastia care îi desparte pe oamenii buni de cei răi".

Dacă ne întoarcem însă la articolul lui Nicholas Wade acesta explică motivele pentru care atît acel grup inițial de semnatari din The Lancet cît și alții care ulterior s-au pronunțat la fel de categoric în privința originii virusului, în condițiile în care era o chestiune în care era imposibil să fii sigur. După cum dezvăluie Nicholas Wade "mai tîrziu s-a aflat că scrisoarea din The Lancet a fost opera lui Peter Daszak, președintele Alianței EcoHealth din New York.

Organizația dr. Daszak fiind cea care a finanțat cercetarea coronavirusului la Institutul de Virusologie din Wuhan. Prin urmare dacă virusul SARS2 ar fi scăpat într-adevăr în urma cercetărilor pe care le-a finanțat dr. Daszak ar fi fost potențial vinovat. Însă acest masiv conflict de interese nu a fost declarat cititorilor The Lancet. Dimpotrivă, în finalul scrisorii se spunea: "Declarăm că nu suntem în conflict de interese".

Deci, cel implicat în cercetări privind coronavirusurile provenite de la lilieci desfășurate în Laboratorul din Wuhan, împreună cu alți oameni de știință cu interese profesionale similare, a orchestrat publicarea unei declarații de poziție într-o publicație de prestigiu, în care se spune că oricine menționează posibilitatea, de altfel evidentă, ca pandemia originară din Wuhan să aibă vreo legătură cu cercetările derulate în laboratorul din același oraș nu ar putea face asta decît dacă ar avea rele cu intenții, ar răspîndi teorii conspiraționiste.

Teama că ar putea fi acuzați că ar avea o responsabilitate morală pentru pandemie, în cazul lui Daszak, sau că ar putea pierde finanțări pentru proiectele lor de cercetare în acest domeniu, a făcut ca o serie întreagă de oameni de știință să facă eforturi imense pentru a împiedica aflarea adevărului. În același timp, alți oameni de știință au ales să tacă, deși au realizat escrocheria. Pentru că, după cum notează Nicholas Wade, "astăzi în universități cuvintele pot fi extrem de costisitoare, cariere profesionale pot fi ușor distruse dacă te abați de la linia oficială".

"Orice virusolog care contestă punctul de vedere adoptat în comunitatea științifică riscă să aibă următoarea cerere de grant respinsă de grupul de colegi virusologi care consiliază agențiile guvernamentale care acordă granturile". Un cititor remarca, o ironie amară, că în curînd se va ajunge ca atunci cînd cercetătorii vor solicita granturi își vor preciza în avans și rezultatele și vor întreba dacă acestea sunt acceptabile pentru agenția de finanțare.

Este un fenomen vizibil și într-un alt domeniu cu enorme implicații politice și financiare, cel al Schimbărilor Climatice. În ambele cazuri, aceste mize politice, ideologice, financiare, ar trebui să ne facă să privim cu mai multă circumspecție trimiterile imperative la "știință" la care fac apel obsesiv în ultima vreme politicienii și "experții", deopotrivă.

____________________________

Opiniile publicate în această rubrică aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al redacției.

____________________________