Cea mai bună meserie, în birocrație

Rivalitatea din ultimele două decenii s-a accentuat prima dată în 2010, când guvernul Boc a tăiat salariile bugetarilor și a eliminat, singura dată până acum, pensiile speciale.

Angajații de la stat, mai bine organizați în sindicate, s-au victimizat excesiv, ca și cum ar fi fost singurii oropsiți ai crizei economice ce tocmai începuse.

În realitate, angajații din privat suportaseră tăieri din salariu cu mult mai consistente și cu un an înainte. Și le-au suportat mult mai demn.

Senzația de inegalitate de tratament s-a accentuat în 2017, când guvernele controlate de Dragnea au mărit fără bază economică reală salariile acelorași bugetari, în speranța că îi va mitui pentru a suporta modificările din
Justiție în favoarea actualului condamnat.

Veniturile bugetarilor au explodat, la niveluri egale cu cele din Vest, dar la o productivitate și un nivel de competență demne, mai degrabă, de Estul înapoiat.

Pe lângă bani, angajații la stat au numeroase alte avantaje, de care cei din privat sunt privați: toate sărbătorile legale respectate, zile libere cu nemiluita acordate pentru „poduri“ care se transformă în adevărate concedii, pe lângă zilele de concediu oficial, plus sporuri pentru cele mai banale motive.

Newsweeek România a inventariat zecile de sporuri, de milioane de euro în total, pe care statul le plătește angajaților săi și pe care le primesc diverse personaje ajunse în poziții de conducere în instituții și societăți de stat, după singurul criteriu al pilei.

Silvia Claudia Mihalcea, secretar general al Parlamentului României, câștigă, lunar, un spor pentru condiții vătămătoare de 3.029 de lei. La acesta se adaugă un salariu lunar de 20.194 de lei.

La Camera Deputaților, secretarul general adjunct ia un spor de condiții vătămătoare de 2.852 de lei, directorul general – 2.315 lei, șef serviciu – 1.661 lei, consilier parlamentar – 1.414 lei, expert parlamentar - 1.414 lei. Până și cofetarii și zugravii au sporuri, între 300 și 900 de lei. Situația e aproape identică la Senat.

Dezmățul din primării e deja cunoscut. La București, un secretar general, dar și directorul sau arhitectul șef câștigă un spor pentru condiții vătămătoare de 2.319 lei. Șefii de birou primesc între 710 lei și 1.671 de lei.

Mai multe exemple incredibile de la instituții de stat găsiți în excelentul dosar din Newsweek Romania.

Sporurile enorme, pentru probleme inventate, se adaugă deja la salariile astronomice pentru o economie mică precum cea a României.

Dar, în final, nu diferențele mari de salarizare între mediul privat și cel de stat deranjează atât de tare, cât faptul că salariile sunt acordate fără nici un criteriu de performanță.

E foarte bine că s-au mărit salariile doctorilor, având în vedere hemorogia de profesioniști către Vest. Dar în sistemul de sănătate românesc s-au mărit și riscurile să mori sau să pleci și mai bolnav decât ai venit. Nu mai vorbim de atitudinea arogantă a micilor sau marilor dumnezei din spitale.

E foarte bine că s-au mărit salariile profesorilor – până la 6.800 de lei pentru un cadru didactic de liceu, dar se ocupă aceștia cu adevărat de elevi sau continuă să-i neglijeze la clasă pentru a-i face de bani la meditații private? A dispărut fondul clasei, a dispărut cadoul de final de an de la părinți?

Nu mai vorbim de situația din administrația locală, unde dezmățul este uriaș. Primari de comune sărace și-au dat salarii demne de Germania, iar primăriile au rămas fără bani pentru serviciile locale.

Aproape că ți-e rușine, azi, să recunoști că lucrezi la privat. Ești privit cu disprețul meritat de un fraier care plătește taxe pentru sporurile a sute și mii de șmecheri.