Legitimați de alegeri corecte, sărind de la un procent la 10, în mai puțin de trei luni, având o acoperire națională rezonabilă, AUR reprezintă un fenomen politic important. Afirmarea acestei formațiuni, doar parțial studiată îi înțeleasă, ne poate spune multe despre cum arată pe interior această țară, despre ce este în sufletele oamenilor, mai ales ale celor care nu au avut ceva de câștigat din aderarea la NATO și UE. Căci da, apariția AUR este în primul rând despre sărăcie, despre cei care au avut de pierdut sau nu au câștigat nimic din drumul european al României.
Apariția AUR a generat o criză de establishment. Partidul ăsta este un vot de blam pe care o parte a societății îl dă actualei clase politice. Un vot de blam ce se adauga celorlalte voturi de blam, neparticiparea la alegeri și expulzarea din Parlament a partidelor mici, PMP și Pro-România (cu tot cu ALDE). Dacă adunăm procentele electorale din spatele acestor atitudini, cred că într-o mare măsură ne suprapunem peste cei aproape 70 la sută dintre cetățenii cu drept de vot care spun că țara se îndreaptă într-o direcție greșită. Oamenii dau un mesaj grav, îngrijorător, clasei politice. S-au cam săturat să se joace cineva cu viața lor.
În condițiile astea, cum ne raportăm la apariția AUR? Putem să-l ignoram, sperând că este doar un alt PPDD. Nu este un partid închegat, ba dimpotrivă, super-improvizat. De aceea a și trimis atâtea cupluri în Parlament, pentru a putea avea liste electorale complete. Nu are o doctrină clară, fiind mai degrabă o uniune de platforme, nu are o conducere clară, având doi co-președinti.
Putem să ne temem de AUR, de toxicitatea falselor idei de salvare națională, așa cum sunt ele exprimate acum de liderii acestei formațiuni. Mă tem de dezordinea pe care o pot produce în cele două camere, dar și de efectul de contagiune. În disperarea lor justificata, amenințați de sărăcie, de pandemie, de niște schimbări sociale prea rapide, față de care nu au timp să se adapteze , oamenii obișnuiți din România s-ar putea să adere în număr mare la platforma miraculoasei și misticei salvări. Este de înțeles că oamenii vor să trăiasca mai bine într-un orizont de timp rezonabil.
Doar că salvarea națională nu poate veni dinspre aceleași soluții care, în trecut, ne-au mai îngropat odată speranțele de țară, fie în anii '30, fie în anii '80. La provocările secolului 21 soluția nu este nici naționalismul, mai ales cel cu tentă legionară, nici fundamentalismul ortodox, în care "copiii trebuie să învețe la școală frica de Dumnezeu" (cum ne recomanda recent un tânăr liberal!!!!). Toată lumea umblă azi după inteligență și cunoaștere în timp ce noi dezvoltăm atitudini tot mai inchizitoriale? Mai ales când epoca asta ne-a învățat că putem fi inteligenți și buni creștini în același timp. Cu condiția să fim mai întâi inteligenți.
Dar cel mai tare cred că AUR este o oportunitate. Și dacă tot răul este spre binele nostru, hai să vedem la ce poate folosi acest nou partid. AUR ne poate ajuta să redescoperim cât de importantă este aderarea României la NATO și UE și cât de mult ne-a ajutat. România are azi un acces rapid la vaccin pentru că este țară UE. Dacă eram ca “soarele de pe cer” , adică singuri, am fi avut acces la vaccin doar după multe luni, poate chiar un an și la un preț mult mai mare. Mii de români vor supraviețui pentru că vaccinarea începe în ianuarie și nu prin 2022 sau chiar mai târziu. Economia își va reveni mai repede, ne vom relua mai repede viața normală, cu beneficii multiple pentru noi. Și ăsta este doar un exemplu. Occidentul ne apără, mai nou și de pandemie, ne dă bani să ne dezvoltăm economic, zeci de miliarde de euro, ne oferă bisericile lui catolice să ne păstrăm credința ortodoxă, iar noi ne supărăm pe el, ca văcarul pe sat.
Povestea remarcabilei reveniri a țării în Occident trebuie să fie povestita și explicată celor tineri. Am studenți care nici nu erau născuți în 1999, anul deschiderii ușii Vestului spre România, anul primirii MAP de la NATO și al începerii negocierilor de aderare la UE. Mulți tineri nu înțeleg această miză, nu știu cum a fost în timpul comunismului sau în primii ani de după. Ei nu au cunoscut rușinea cozii la vize și nu s-au luptat cu inflația de trei cifre, care îi adusese la disperare pe părinții lor. Mulți dintre tinerii de azi, din proastă educatie sau teribilism, sunt actori inconștienți în distrugerea propriei țări.
Cariera parlamentară a AUR ne poate ajuta și ideologic. În pragul marilor transformări sociale și politice din lume, în România și ideea de stânga și cea de dreapta trebuiesc reformulate. România are nevoie de un partid de stânga, calchiat pe un format european. În timp ce stânga europeană se mută dinspre roșu spre roz, în România PSD pare mai degrabă să se orienteze către roșu-brun. Un brun chiar accentuat, pentru a contracara competiția AUR. În condițiile astea, la noi cine mai reprezintă stânga pură, europeană? O stângă care să poarte de grijă celor săraci, care să lupte împotriva polarizării sociale, care să fie favorabilă protecției mediului și nu în ultimul rând să fie laică și antifascistă. Lucruri pe care PSD, un partid cu oameni prea bogați, de mult nu le mai are în atenție.
Pe de altă parte nici dreapta nu poate dormi liniștită. Prezența AUR în Parlament poate înclina politica națională și mai spre dreapta, punând presiune în special pe PNL. Înțeleg că în acest partid au început deja discuții pe acest aspect. Dar nu-mi place ce propun unii. Răspunsul PNL nu trebuie să fie o abordare mai mult bazată pe creștinism. Cu o aripă fundamentalistă în BOR, din ce în ce mai activă și mai mobilizată, mi-e greu să cred că se va putea rămâne într-un registru al moderației religioase. Mai degrabă PNL trebuie să recupereze “N”-ul din denumire, acordând mai multă atenție nevoii de sporire a puterii României. “România puternica” ar trebui să fie lozinca PNL, cum dealtfel propune și Strategia Națională de Apărare 2020. Avem nevoie ca de aer de o Românie mai puternică. Avem nevoie de ceva mai mult “național” în relațiile cu celelalte țări, dar nu într-o relație confruntaționala ci una competițională. Și într-o matrice pro-occidentală.
Naționalismul românesc de secol 19 nu era anti-european. Și Câmpineanu, prin a sa Partidă Națională și liberalii prin PNL-ul lor nu erau anti-europeni. Erau naționali, patrioți, dar gândeau și construiau politic pe bază de soluții europene. Însă erau patrioți, mai ales prin exemplu personal. Principalul lor gând era ce să dea, nu ce să ia, ce să ofere Țării, cum să o slujească mai bine. Într-o lume aflată în plină competiție internațională, ce trebuie reașezată, geopolitic, social și mai ales tehnologic, un plus de național este obligatoriu. Asta în nici un caz nu însemnă “prin noi înșine”, politica economica a anilor '30, autarhică și falimentară, cum bine a demonstrat profesorul Bogdan Murgescu. România trebuie să rămână o țară deschisă spre exterior și bine conectată la economia globală.
Mai mult național însemnă să știm ce vrem, ca țară și popor. Să avem o agendă unanimă de modernizare, să ne prezervăm și dezvoltăm sectoare economice vitale, cum tot încearca să explice profesorul Petrișor Peiu. România a aprobat strategia energetică a UE, dar ea nu are o strategie energetică națională. Noi încă nu știm cum trebuie să arate energetic România în următorii ani. Păi pe ce bază știm dacă ce vrea restul UE este bine și pentru noi? Iar aici nu europenii sunt de vină. Cât timp în UE oportunitățile sunt aceleași pentru toți, e vina noastră că lăsăm politica și administrația să fie dominate de grupuri de interese sau de rețele de incompetență. Pentru ca ăsta este amestecul nociv care ne-a împiedicat să adoptăm un document atât de important precum o strategie energetică.
Și tot legată de național este și discuția despre unificare și Rusia, de care nu mai putem fugi, ca până acum. Nu văd AUR ca un proiect rusesc, nu există dovezi în acest sens. Dar văd în discursul AUR, daca nu-l modifică, o oportunitate pentru ruși. Abuzarea discursului unionist de către AUR ne va crea mari probleme și în exterior și în interior. În țară mulți cred că această unire chiar este posibilă. Precara lor cultură a relațiilor internaționale nu-i ajută să înțeleagă complexitatea dar și capcanele acestei chestiuni. Iar discursul unionist este cel mai bun instrument pe care Rusia îl are să ne rupa de Occident sau măcar să ne sădească sâmburele îndoielii. Expertii dar și politicienii vor trebui să discute deschis o chestiune pe care am ascuns-o sub covor, crezând ca Dracul nu este atât de negru. Ba este și ne și urmărește. Abuzarea temei unioniste trebuie să înceteze.
În fine, AUR vrea, nu vrea, ne va pune pe masă și chestiunea relațiilor cu Rusia, alt cartof fierbinte, de care clasa politică tot fuge. Spre Rusia ne duce și discursul lor unionist dar și nevoia lor de a se delimita de orice influență rusească. Și asta se va întâmpla pe fondul intensificării periculoase a discursului unionist și în anul în care se implinesc 80 de ani de la nefasta decizie a lui Ion Antonescu de a invada URSS, alături de Hitler. Marea lui eroare strategică nu a fost trecerea Prutului ci a Nistrului, lucru pe care PNL și PNȚ, la vremea respectivă, au încercat să i le explice. Antonescu a sacrificat degeaba în hăurile Estului câteva sute de mii de militari români. Să încerci să-l recuperezi acum, în discursul parlamentar românesc, când Moscova are atâtea motive de supărare pentru noi este perfect pentru ruși. Cred că ambasadorul Kuzmin deja își caută notițele cu “fasciștii de români”, des folosite când era ambasador în Republica Moldova. Ce credeți că, simbolic, rușii nu pot trece Prutul dinspre Est spre Vest?
Și când te gândești că aveam speranțe că 2021 va fi anul în care putem ameliora relațiile cu Rusia. Anul în care le puteam spune că am învățat ceva din greșelile noastre strategice și niciodată, ever, nu va mai invada vreun român Rusia. În nici o situație, oricât de disperați am fi. Din păcate, de frica AUR, care doar atât va aștepta, să-i arate pe alții cu degetul, nu se va atinge nici un politician de subiectul relațiilor cu Moscova. Deși nevoie ar fi.
