Ca să înțelegem mai bine căsnicia ratată a dintre USR PLUS și PNL, urmată de aventura cu patrioții daco-creștini ai lui Simion, ar trebui să ne ducem la teoriile lui Garry Becker despre căsnicie. Aceasta este o piață, în care există o competiție pentru găsirea partenerului ideal. În 2020, USRPLUS spera că prezența la guvernare, o combinație cu PNL și PSD-ul vorbitor de maghiară, va fi profitabilă: își va îndestula clientela și va crește în sondaje. N-a fost chiar așa. Clientela lui Dan Barn a fost îndestulată, dar oamenii lui Cioloș au rămas în mare parte pe margine. În plus, sondajele arătau că partidul se prăbușește. Divorțul era inevitabil, poate surprinzător a fost faptul că s-a produs așa de devreme.
Combinația cu AUR era șocant de previzibilă, incredibil este faptul că nimeni n-a anticipat-o.
Ambele partide sunt făcute să stea în opoziție: dacă le aduci la putere se scofâlcesc ca o râmă uitată la soare. În USRPLUS se găsesc câteva personaje capabile să construiască, dar sunt mai degrabă excepția care confirmă regula.
Ambele partide urăsc libertatea de expresie. Și când scriu „urăsc” folosesc un eufemism. „Ură viscerală”? Un termen mai apropiat de realitate. Nu suportă nici un fel de opinii disonante. Nu acceptă nici o deviere de la linia Partidului. Băsescu se certa cu o parte a presei ca să câștige voturi. AUR și USR PLUS visează la o mass-media aliniată ostășește, care să cânte în cor lozinci, în timp ce bate pas de defilare. Cine cârtește e linșat de trolii partidului.
Ambele partide au aceeași viziune economică: etatistă (nu că PNL sau PSD ar oferi altceva...). Cu un Năsui în partid, USR PLUS n-are cum emite pretenția că este de dreapta. Relevant pentru gândirea economică a USRPLUS este comportamentul lui Vlad Voiculescu în perioada în care a fost ministru: a protejat sistemul medical de stat. Nici măcar banalele asigurări complementare de sănătate n-a încercat să le legifereze, darmite să spargă monopolul de stat al CNAS. Cât despre AUR, este greu să spui că cineva de pe acolo are vreo idee în materie de economie, în afară de a ronțăi ideile lui Ceaușescu și Dragnea.
În sfârșit, există, cred eu, o chimie între domnii Barna și Simion. Mediocrități care au ajuns din greșeală mari lideri politici și care au un singur scop: să supraviețuiască politic. Într-o lume normală, erau niște onorabili șefi de scară. Cumplita degradare a vieții politice a făcut ca soarta României să stea în deciziile lor.
Nici nu cred că electoratul USR PLUS va fi traumatizat de combinația dintre șefii partidului lor și cei pe care ieri îi taxau drept extremiști. Vor cârti, bleg, câțiva intelectuali care nu contează: oricum nu au pe cine altcineva să voteze, nu vor dezerta la PNL. Deși este greu de calculat, eu cred că electoratul care vota în 2000 PRM-ul - circa 20% dintre alegători - s-a împărțit acum între AUR și USRPLUS. Îi separă atitudinea față de perceptele creștine, dar îi unește ura și frustrarea, pe prea mulți dintre ei. Acest tip de electorat va fi mereu în opoziție, supărat că n-a primit ceea ce-și visa.
Desigur, încă nu s-a copt momentul în care USR PLUS și AUR să-și pună pirostriile. Aventuri de o noapte vor mai fi. Așa cum frumos îi spunea Rick căpitanului Louis Renault pe pista aeroportului din Casablanca, „I think this is the beginning of a beautiful friendship”.
