Gigantul IT american IBM, învins în instanță de o programatoare româncă. A fost dată afară abuziv
O programatoare româncă cu aproape un deceniu de experienţă în cadrul IBM a învins în instanță gigantul IT american. A câştigat definitiv procesul prin care a contestat desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Curtea de Apel Timişoara a respins apelul formulat de IBM România S.R.L. la data de 1 aprilie 2026, menţinând integral Sentinţa civilă nr. 771/05.11.2025 a Tribunalului Caraş-Severin în cazul programatoarei românce Andrada-Mariana Condrache. Hotărârea este irevocabilă.
Citește și: O directoare de 41 de ani a fost concediată de 2 ori de la aceeași companie. „A fost ca un pumn în stomac”
Gigantul IT american IBM, învins în instanță de o programatoare româncă. A fost dată afară abuziv
Soluţia instanţei a confirmat ceea ce apărarea salariatului a susţinut încă de la prima zi: procedura cercetării disciplinare prealabile a fost desfăşurată cu încălcarea flagrantă a garanţiilor legale instituite de art. 251 din Codul muncii.
Angajatorul nu a făcut dovada convocării efective a salariatei, iar termenul acordat pentru pregătirea apărării a fost — în cuvintele instanţei — insuficient şi iluzoriu, informează News.ro.
Citește și: O directoare a rămas șomeră la 57 de ani și în 20 de luni și-a vândut tot. „Vârsta lucra împotriva mea”
Concediere după 10 ani fără reproşuri la IBM România. Posibil concediu de maternitate
Andrada-Mariana Condrache a fost angajata IBM România din noiembrie 2015, ocupând funcţia de programator (cod COR 251202).
Timp de aproape un deceniu, nu a primit nicio sancţiune disciplinară.
În martie 2025, angajatorul a emis Decizia nr. 1239/03.03.2025 prin care a dispus cea mai gravă sancţiune prevăzută de lege — desfacerea disciplinară a contractului de muncă —, invocând un mozaic de presupuse abateri, majoritatea petrecute cu mult mai mult de şase luni anterior emiterii deciziei.
Contestatoarea a susţinut în mod constant că adevăratele motive ale concedierii sunt legate de tensiunile apărute după căsătoria sa din 2024 şi de anticiparea unui posibil concediu de maternitate, context în care angajatorul ar fi început o campanie de presiuni menite să o determine să demisioneze.
Ce a constat instanţa
Tribunalul Caraş-Severin, prin completul specializat de conflicte de muncă, a identificat vicii fundamentale ale procedurii disciplinare, fiecare suficient prin sine pentru a atrage nulitatea absolută a deciziei:
1. Lipsa comunicării efective a convocării. A doua convocare la cercetarea disciplinară a fost transmisă prin executor judecătoresc la 19 februarie 2025, ora 15:00, dar nu a fost înmânată personal salariatei. Executorul a afişat o simplă înştiinţare pe uşa apartamentului. Instanţa a reţinut că această procedură nu echivalează cu o comunicare efectivă, iar angajatorul nu a produs nicio dovadă clară că salariata a luat efectiv cunoştinţă de convocare înainte de data cercetării.
2. Încălcarea dreptului la apărare prin termenul insuficient. Chiar presupunând că e-mailul transmis de preşedinta comisiei de cercetare disciplinară la ora 15:45, în aceeaşi zi de 19 februarie, ar fi ajuns la destinatar, intervalul de aproximativ 42 de ore — incluzând noapte şi necesitatea deplasării la Timişoara — nu oferea un termen rezonabil pentru consultarea unui avocat, studierea documentaţiei şi pregătirea unei apărări efective faţă de zece capete de acuzare distincte.
3. Sarcina probei — neîndeplinită de angajator. În temeiul art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului. IBM nu a reuşit să demonstreze îndeplinirea condiţiei primordiale a legalităţii sancţiunii: convocarea în scris a salariatei în condiţii care să-i permită exercitarea reală a dreptului la apărare.
Reţinând nulitatea absolută a procedurii, instanţa nu a mai analizat nici prescripţia termenului de 6 luni prevăzut de art. 252 alin. (1) din Codul muncii, nici temeinicia faptelor imputate — ambele aspecte invocate suplimentar de apărare şi care, în sine, constituiau motive autonome de anulare.
Decizia definitivă a Curții de Apel Timișoara
Tribunalul a admis contestaţia şi a dispus: anularea Deciziei nr. 1239/03.03.2025; reintegrarea salariatei pe funcţia de programator; obligarea IBM România la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii până la reintegrarea efectivă; cheltuieli de judecată în cuantum de 11.900 lei.
Curtea de Apel Timişoara a menţinut integral această soluţie, respingând apelul IBM.
„Acest dosar a confirmat un principiu pe care îl aplicăm în fiecare cauză: în dreptul muncii, forma nu este un simplu formalism — este garanţia că puterea angajatorului nu devine arbitrară.
IBM este o corporaţie cu venituri de 67,5 miliarde de dolari, cu peste 264.000 de angajaţi în toată lumea şi cu o capitalizare bursieră de 229 de miliarde de dolari.
Numai în România, IBM are peste 3.300 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 1,27 miliarde de lei. Şi totuşi, în faţa legii, dimensiunea nu conferă imunitate. Instanţele române au aplicat legea cu aceeaşi rigoare cu care ar fi făcut-o faţă de orice alt angajator — şi asta demonstrează maturitatea sistemului nostru judiciar.
Rezultatul nu a fost o surpriză pentru noi; a fost consecinţa firească a unei apărări construite sistematic, pe fundamente solide de drept substanţial şi procedural”, a declarat Natalia Şerban, una dintre avocatele fostei angajate IBM în România.
IBM — International Business Machines — este una dintre cele mai mari corporaţii de tehnologie din lume: venituri globale de 67,5 miliarde de dolari în 2025, peste 264.000 de angajaţi pe toate continentele, o capitalizare bursieră de aproximativ 229 de miliarde de dolari şi dividende plătite neîntrerupt din 1916.
În România, subsidiara locală a gigantului american a raportat în 2024 o cifră de afaceri de 1,27 miliarde de lei, un profit net de 102,8 milioane de lei şi peste 3.300 de angajaţi — ceea ce o plasează printre cei mai mari angajatori IT din ţară. Cu toate acestea, în faţa legii române, dimensiunea nu a contat.
