În cuprinsul cererii de revizuire, procurorii Secţiei judiciare din cadrul PÎCCJ au arătat că aceasta se bazează pe fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, după ce au primit noi date de la CNSAS.
De asemenea, procurorii au primit şi materialul documentar întocmit de IICCMER, în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, însoţit de un material sintetic referitor la cazuistica şi încălcările drepturilor omului în România, în perioada anilor 1980 - 1989.
În Dosarul Gheorghe Ursu, Parchetul General cere revizuirea sentinţei
”În cursul zilei de astăzi, 01.11.2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat, în termenul prevăzut de lege, o cerere de revizuire a hotărârii de achitare a inculpaţilor trimişi în judecată de PÎCCJ – Secţia parchetelor militare în cauza cunoscută generic sub denumirea de ”Dosarul Ursu”.
În cuprinsul cererii de revizuire, procurorii Secţiei judiciare din cadrul PÎCCJ au arătat că aceasta se bazează pe fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei”, anunţă miercuri Ministerul Public.
Conform sursei citate, în lunile septembrie şi octombrie 2023, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o serie de înscrisuri conţinând date şi informaţii, însoţite de detalii tehnice apreciate ca absolut relevante şi necesare înţelegerii datelor prezentate, referitoare la fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc represiunea exercitată de Securitate şi calitatea de disident a victimei Gheorghe Ursu.
Citeşte şi: Gheorghe Ursu, bătut în detenție până nu a mai suflat. Judecătorii: „Nu era periculos pentru regim”
”Totodată, în vederea documentării imparţiale şi competente a realităţilor regimului comunist, cu precădere în ceea ce priveşte funcţionarea aparatului de represiune a acestuia, dar şi a celorlalte instituţii ale regimului, PÎCCJ a primit sprijinul ştiinţific al Academiei Române, prin intermediul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, precum şi al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în calitatea sa de agenţie guvernamentală specializată în investigarea crimelor comunismului.
Astfel, în luna octombrie 2023, a fost înaintat Materialul documentar întocmit de IICCMER, în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, însoţit de un material sintetic referitor la cazuistica şi încălcările drepturilor omului în România în perioada 1980-1989”, precizează Ministerul Public.
Conform instituţiei, aşa cum se evidenţiază în cererea de revizuire, faptele şi împrejurările noi relevate de aceste materiale susţin o cu totul altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţă şi se circumscriu adevărului istoric, respectiv că represiunea a fost o trăsătură permanentă a regimului comunist, conflictul dintre societate şi regim a reprezentat o constantă, regimul a continuat practicarea politicilor restrictive, interzicând orice manifestare publică pe care o considera drept un pericol la adresa stabilităţii sale şi a disimulat represiunea politică prin folosirea anchetelor penale instrumentate de Miliţie, ca paravan al acţiunilor de poliţie politică.
Citeşte şi: Rareş Bogdan, despre Dosarul Gheorghe Ursu: Ne-am întors în timp, o linie temporală distopică
”În ceea ce priveşte situaţia concretă a victimei Ursu Gheorghe, din noile înscrisuri reies elemente clare şi indubitabile ale faptului că acesta era considerat un opozant politic, iar faptele sale erau considerate ca făcând parte din categoria formelor celor mai grave de manifestare a opoziţiei faţă de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu”, precizează Ministerul Public.
”Prin urmare, prin raportare la documentele menţionate, procurorii au apreciat că rezultă date şi împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei şi care pot conduce la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, solicitând Curţii de Apel Bucureşti admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate şi, rejudecând, condamnarea a doi dintre inculpaţi şi încetarea procesului penal faţă de cel de-al treilea (decedat în timpul judecăţii) pentru săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase”, explică Parchetul.
Achitaţi definitiv
Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, au fost achitaţi definitiv în 27 iulie, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, a afirmat atunci că şi-ar fi dorit, ”ca simplu cetăţean al unei ţări, pentru care dictatura va rămâne o amintire sinistră, care a măcinat destine”, să nu fie ”martorul validării oricărei forme de represiune, de tortură, al legitimizării instrumentelor de forţă care aruncă în obscur drepturi şi libertăţi fundamentale”.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anunţat atunci că analizează soluţia magistraţilor, pentru a identifica o cale extraordinară de atac.
“Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de părţile civile Ursu Andrei Horia, Ursu Ştefan Olga şi Ursu Sorana şi de părţile responsabile civilmente Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei penale nr. 196/F din 17 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, în dosarul nr. 2500/2/2017 (1030/2017).
"Victima H nu a fost un opozant al regimului comunist", susţine instanţa, în motivarea achitării, şi " nu s-a aflat în relații de adversitate cu organele de securitate ale statului, atât timp cât opiniile sale și dezacordul față de politica și conducerea de stat nu au fost făcute publice".
Umilit şi ucis în bătaie
Totuşi, Ursu, adică "victima H", a fost omorât în bătaie, după ce a fost umilit.
Gheorghe Ursu este unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi anti-comunişti. Inginer de construcţii, poet şi scriitor, acesta a fost cercetat de Securitate în anii '80, pentru că a trimis scrisori către postul „Europa Liberă“, fiind acuzat şi de faptul că ţinea un jurnal, în care nota ororile sistemului opresiv comunist.
Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985, pentru că avea în posesie 17 dolari, un caz înscenat de Securitate, pentru a nu fi acuzată pe plan internaţional de persecuţie politică. A fost închis într-o celulă şi, după ce a fost umilit, în urma bătăilor primite, a murit pe 17 noiembrie 1985.
Umilire. Cheltuielile judiciare, în sarcina statului
Obligă pe fiecare dintre apelantele părţi civile şi pe apelanta parte responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice rămân în sarcina statului. Definitivă”, se arată în minuta instanţei.
De asemenea, Pîrvulescu, principalul anchetator al lui Gheorghe Ursu, secondat de Hodiş, a participat la torturarea sistematică şi, în final, la uciderea disidentului, au afirmat procurorii.
Scandalos. Abject
Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu (foto), a susţinut că sentinţa definitivă de achitare primită de torţionarii tatălui său din partea Curţii Supreme este una ”scandaloasă şi abjectă”. Într-un interviu pentru Prima TV, Andrei Ursu a declarat atunci că ar fi ”o bilă albă” dacă Parchetul General ar găsi o cale extraordinară de atac.
”Este o sentinţă scandaloasă. Este o sentinţă abjectă. Probatoriul a fost foarte solid, covârşitor, dosarul are zeci de volume de mărturii care arată vinovăţia celor doi torţionari şi vinovăţia întregului aparat represiv care a acţionat în anii ’70- ’80 şi care a făcut multe victime. (…)
Acest complet de judecată a ajuns să spună că Securitatea nu a fost violentă, că au fost doar nişte cauze întâmplătoare, izolate, că nu se poate spune nici măcar că a existat o relaţie de adversitate între disidenţi şi aparatul represiv. Judecătorii au considerat că aceste cazuri de violenţă n-au fost exact în 1985 ( anul în care Gheorghe Ursu a murit în arestul Securităţii - n.r.).
Kafka
Au fost în ’83, în ’87… Această motivare, că aceste cazuri de violenţă n-ar fost în aceeaşi perioadă cu Gheorghe Ursu, este pur şi simplu kafkiană. De fapt, în 1985, Radu Filipescu era deţinut la Aiud şi bătut.
Radu Filipescu şi toţi colegii lui erau bătuţi la zarcă, ţinuţi ca Hristos, suspendaţi, cu inele, ca şi Gheorghe Ursu, care a trecut şi el trei zile pe la izolare severă, unde a fost bătut sălbatic”, a spus Andrei Ursu, conform News.ro.
Fiul disidentului Gheorghe Ursu afirma atunci că ar fi ”un punct de onoare” pentru Parchetul general dacă ar găsi o cale extraordinară de atac în acest dosar.
Cale extraordinară de atac
”Să vedem despre ce este vorba. Nu pot să-mi pun o speranţă sau nu, trebuie să văd despre ce este vorba, să vorbim şi cu avocaţii noştri. Dacă Parchetul e în stare de aşa ceva, ar fi o bilă albă şi un punct de onoare pentru Parchet, dacă ar găsi o asemenea cale extraordinară de atac.
Aici e vorba nu numai despre impunitatea celor doi torţionari, Pârvulescu şi Hodiş, e vorba despre impunitatea tuturor crimelor din anii ’80. E vorba despre o responsabilitate pentru generaţiile viitoare. Să nu se mai întâmple!
Să împiedicăm o viitoare dictatură, pentru că asta este esenţa dictaturii: violenţa, aparatul represiv. O dictatură nu se susţine fără un aparat represiv violent”, a mai afirmat Andrei Ursu.
Infracţiuni contra umanităţii
Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu au fost trimişi în judecată în 1 august 2016, de procurorii militari de la Parchetul instanţei supreme, maiorul în rezervă Marin Pîrvulescu şi colonelul în rezervă Vasile Hodiş, foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului, fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, iar fostul ministru al Internelor George Homoştean şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, de complicitate la aceste infracţiuni.
Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost acuzaţi că au exercitat acţiuni represive sistematice faţă de Gheorghe Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate “ostile regimului comunist".
