În ce oraș a apărut prima fabrică de săpun din România? Produsul, folosit intens de români în comunism
Prima fabrică de săpun din România a apărut acum 140 de ani, într-un oraș cosmopolit de pe Dunăre al Regatului României. Numele produsului obținut a rezistat timpului, fiind folosit de români și în perioada interbelică, când era marfă de lux, dar și în comunism, ca săpun ieftin.
Istoria săpunului este îndelungată, întinzându-se pe parcursul a mii de ani, până în Babilonul antic.
Au fost descoperite dovezi că babilonienii antici cunoșteau fabricarea săpunului încă din jurul anului 2800 î.Hr., deci acum 4.800 de ani.
Documentele arată că și vechii egipteni se îmbăiau în mod regulat. Papirusul Ebers, un document medical datând din jurul anului 1500 î.Hr., descrie combinarea uleiurilor animale și vegetale cu săruri alcaline pentru a obține o substanță asemănătoare săpunului.
Aceasta era folosită atât pentru tratarea afecțiunilor pielii, cât și pentru spălare.
Prima fabrică de săpun din România, deschisă în Galați
Denumirea săpunului este legată de o legendă romană despre muntele Sapo din apropierea Romei.
Potrivit acesteia, apa de ploaie se scurgea de pe munte și se amesteca cu grăsimea animală și cenușa, formând un amestec argilos care făcea curățarea mai ușoară, scrie cleaninginstitute.org.
Până în secolul al VII-lea, fabricarea săpunului devenise o îndeletnicire bine dezvoltată în Italia, Spania și Franța.
Citește și: Rețeta pentru cel mai bun detergent de rufe făcut în casă. E mai ieftin decât dacă îl iei din supermarket
Aceste țări au fost printre primele centre de producție a săpunului, datorită disponibilității materiilor prime necesare, precum uleiul de măsline.
După căderea Imperiului Roman, în anul 467 d.Hr., obiceiurile legate de îmbăiere au intrat în declin în mare parte a Europei, ceea ce a dus la condiții de igienă precare în Evul Mediu.
Concepțiile vremii considerau că spălarea trupului este o vulnerabilitate în fața bolilor, mai ales a teribilei ciume, astfel că în multe state oamenii se îmbăiau doar o dată pe an, stratul de mizerie ce se acumula fiind privit ca o pavăză în fața îmbolnăvirii.
Abia în secolul al XVII-lea, igiena și îmbăierea au început să redevină la modă în mare parte a Europei, în special în rândul populației înstărite.
Un pas important către producția de săpun la scară largă a fost făcut în 1791, când chimistul francez Nicolas Leblanc a brevetat o metodă de obținere a carbonatului de sodiu din sarea obișnuită.
Carbonatul de sodiu, cunoscut și sub denumirea de sodă calcinată, poate fi obținut printr-un proces industrial și combinat cu grăsimi pentru a produce săpun.
Săpunul, folosit încă din Babilonul antic, acum aproape 5.000 de ani
Această descoperire, alături de alte progrese tehnice și de dezvoltarea utilajelor necesare funcționării fabricilor, a contribuit la transformarea fabricării săpunului într-una dintre industriile cu cea mai rapidă creștere până în anul 1850.
Finalul secolului al XIX-lea este și momentul în care România începe să se alinieze la tendințele europene și mondiale, devenind o țară producătoare de săpun, până atunci el fiind importat mai ales din Vest și Imperiul Otoman și folosit doar de clasa conducătoare a societății.
Citește și: Săpunul solid sau lichid: care este mai bun pentru spălarea mâinilor. Există o mare diferență
Istoria săpunului românesc începe la 3 martie 1886, pe stradă Traian nr 21-23 a unui oraș cosmopolit din România, Galați, când Lipa Braunstein obține de la Primărie dreptul de a deschide fabrica familiei sale
Nu cu multă vreme înainte, William Procter și James Gamble (Procter&Gamble de azi) tocmai atinseseră maximum de notorietate în calitate de furnizori de săpun și lumânări pentru armata confederată nord-americană în războiul civil, iar Wiliam Colgate inova cu săpunurile sale prin parfumare cu uleiuri esențiale.
Apoi, în 1890, farmacistul Paul Carl Beiersdorf fonda Nivea, iar in1898, Compania BJ Johnson fonda săpunul Palmolive.
În 1891, familia Braunstein își numește fabrica Apollo, iar în 1901 se înregistrează denumirea de Cheia, potrivit site-ului sapunulcheia.ro.
În 1908 cu 60 de angajați se produc 120 de tone de săpun, între sortimente regăsindu-se varianta de „săpun românesc”.
Săpunul Cheia, cel mai vechi produs în România, există și astăzi
În perioada interbelică Cheia este esențialmente un săpun burghez adresat industriașilor, avocaților, doctorilor și funcționarilor publici.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial prin varianta sa militară, „Străjerul sănătății”, a făcut parte din trusoul soldaților români.
Citește și: Cabina de duș va străluci fără chimicale. Ce să faci imediat după baie pentru a o păstra curată?
„Săpunul cu cheie” a fost săpunul perfect și pentru spălarea uniformei, a mâinilor corpului, dar și pentru bărbierit.
Variantele superioare erau apreciate de ofițerii germani care îl asociau cu săpunurile franțuzești fiind considerat superior celor germane.
În 1948 fabrica a fost naţionalizată. Pe vremea lui Ceauşescu, în 1975, în plină perioadă de industrializare a României, fabrica a fost retehnologizată ajungând principalul producător de săpun din România, cu peste 2.000 angajaţi.
Deși rețetele se minimizează și i se restrînge specializarea, săpunul Cheia devine universal în societatea acelor vremuri: în industrie, în armată, în agricultură.
De asemenea, aproape în orice familie românească Cheia acoperea toate funcţiile - spălarea mâinilor şi corpului, spălarea părului, bărbierirea, spălarea rufelor sau a covoarelor.
Citește și: Greșeala pe care o fac mulți când umplu dozatorul de săpun. Poate deveni o „capcană” pentru microbi
Glumele specifice acelor vremuri de tipul „Vrei să cucereşti Femeia? Foloseşti săpunul Cheia!?” sau „Ce și-ar fi dorit Femeia? Dacă nu săpunul Cheia! ”devin sloganuri hazlii.
Deși a capotat la întâlnirea cu realitățile economice de după 1990, afacerea a fost resuscitată în 2010, iar săpunul Cheia e produs și azi într-o gamă diversificată de produse, toate purtând legendarul simbol al cheii pe ele.
