Care e prima fabrică de ciocolată din România? A fost cea mai importantă producătoare din Europa de sud-est
Prima fabrică de ciocolată din România are o poveste ce a început acum aproape 130 de ani. Dar destinul i s-a frânt după naționalizarea comunistă din 1948. Odată cu ea a pierit și proprietarul afacerii, omul care o transformase în cea mai mare producătoare din sud-estul Europei.
De obicei, prima fabrică de ciocolată din România este desemnată Kandia, din Timișoara. Dar cum orașul de pe Bega aparținea, la 1890, de Imperiul Austro- Ungar, despre ea se poate spune că a fost prima de pe teritoriul actual al țării.
În schimb, cea de care vorbim mai jos a fost înființată în capitala Regatului României, la 1898, fiind, în perioada interbelică, cea mai prestigioasă marcă de dulciuri din ciocolată nu doar din țară, ci și din sud-estul Europei.
Prima fabrică de ciocolată din România, deschisă în 1898
Povestea fabricii și ciocolatei Zamfirescu, vedeta dulciurilor românești mai ales în perioada interbelică începe cu primul Constantin Zamfirescu din familie.
Ajuns în București din zona Muscelului în jurul anului 1840, el a reușit să creeze o mare afacere cu lumânări și săpun de casă, apoi și săpun de toaletă, pe care le și producea.
Pentru succesul lui a fost poreclit „Săpunarul”, ajungând principalul furnizor al boierimii, inclusiv al Curții Domnești, conform historia.ro.
Citește și: Șefa CENAFER și-a făcut atelier de ciocolată în clădirea Ministerului Transporturilor. Miruță: „Nu va mai fi”
În anul 1865, primul Constantin Zamfirescu se stinge și lasă pe nepoții săi, Constantin și Olimp, moștenitori ai afacerilor lui.
Cei doi erau lucrători la prima fabrică de ciocolată din București, înființată la 1891 de afaceristul francez Bresson.
În 1898, ei au cumpărat afacerea francezului. Laboratorul afacerii lor era pe strada Honțig, în timp ce sediul ciocolateriei era pe Bulevardul Elisabeta la numărul 34.
Unul dintre nepoți, Olimp, decide să renunțe la afacerea ciocolatei, astfel că aceasta rămâne în mâinile lui Constantin.
În anii 1920-1921 se construiește un nou sediu în București și se extinde producția, fabrica ajungând cel mai mare producător de ciocolată din Balcani, scrie mnir.ro.
Acesta cumpără un teren pe Calea 13 Septembrie și aduce utilaje de ultimă oră din Germania. Învăță secretele marilor ciocolaterii de la acea vreme și, astfel, cunoaște rețeta succesului.
Dulciurile de înaltă calitate de la „Ciocolata Zamfirescu” au reușit să cucerească Bucureștiul și întreaga țară.
Afacerea, naționalizată de comuniști în 1948
Devine principalul producător de dulciuri de calitate superioară și „furnisorul” Curţii Regale. Societatea avea magazine de desfacere în București, Sinaia, Iași, Chișinău.
În anul 1922, Casa „Grigore Capșa” îi permite lui Zamfirescu să folosească numele „Capșa SAR” pe etichetele dulciurilor.
Parteneriatul dintre celebra ciocolaterie și la fel de celebra cofetărie trece la următorul nivel. Capșa acordă firmei Zamfirescu dreptul de a comercializa ciocolată sub denumirea, marca și ambalajul „Capșa”.
La acea vreme, Ciocolata Zamfirescu a ajuns cea mai populară și importantă firmă de producere de dulciuri de calitate din Europa de sud-est.
După instaurarea regimului comunist, din păcate, „Ciocolata Zamfirescu” avea să sufere cumplit, societatea fiind naționalizată la 11 iunie 1948.
Citește și: Faliment răsunător pentru o cunoscută fabrică de ciocolată. 50 de ani de tradiție sunt de domeniu trecutului
Parcă intuind că va pierde peste noapte agoniseala de-o viață, pe 15 martie în același an Constantin Zamfirescu alesese să se sinucidă, aruncându-se pe geam.
Familia lui a fost deportată în Bărăgan, după ce a încercat fără succes să fugă din țară.
Când au ieșit din arest, „Ciocolata Zamfirescu” era o simplă amintire, aceasta fiind unită cu alte două fabrici de dulciuri din București, astfel fiind fondată „Întreprinderea de produse zaharoase”.
