Când a apărut prima parolă în istorie? Cine a inventat-o pentru computer? Care era cea mai folosită în România

Te-ai întrebat vreodată când au început oamenii să folosească parole? Dar mai întâi să definim termenul.

O parolă este un cuvânt secret sau un cod pe care îl folosești pentru a te identifica atunci când accesezi un loc, un cont etc. 

Parolele digitale sunt combinații de caractere utilizate în mod obișnuit pentru accesarea computerelor și a altor dispozitive, a conturilor de e-mail, a conturilor de pe rețelele sociale, a serviciilor de online banking etc.

Să vedem, însă, unde și de când a început odiseea parolelor fără de care, astăzi, nu ne-am mai putea accesa multitudinea de conturi pe care ni le-am făcut și nici nu ne-am putea proteja de „musafiri” nepoftiți.

Primele parole apar în Imperiul Roman, dar sunt menționate și în Vechiul Testament

Poate că nu este surprinzător să afli că romanii antici foloseau parole militare, dar știai că acestea apar și în Biblia ebraică (Tanah), care este baza Vechiului Testament creștin?

Istoria arată că parolele tradiționale – sub forma unor coduri, cuvinte de recunoaștere sau fraze secrete – au fost folosite de mii de ani pentru a permite accesul la un loc, un obiect sau informații.

De exemplu, la un ascunziș secret, un seif sau planuri militare – ori pentru verificarea identității, cum ar fi apartenența la un grup, precum o unitate militară.

Citește și: Eroarea umană, un pericol mai mare decât AI: De ce angajații rămân cea mai vulnerabilă verigă cibernetică?

Pe de altă parte, parola digitală se referă în mod specific la o combinație secretă de caractere (litere, cifre și simboluri) folosită pentru accesarea sistemelor electronice. 

Cunoscută drept metoda de autentificare bazată pe „ceva ce știi”, parola digitală este folosită într-o gamă largă de contexte încă din anii 1960: computere, smartphone-uri, site-uri web și aplicații, scrie mail.com.

Parolele digitale sunt de obicei stocate electronic și trebuie să respecte standarde de securitate aflate într-o continuă evoluție pentru a face față metodelor moderne de hacking.

Indiferent cum se numește – parolă, cuvânt-cheie, cod, cuvânt de recunoaștere, PIN, TAN etc. – principiul a rămas același de-a lungul istoriei: dacă nu poți furniza combinația exactă de litere, cuvinte sau cifre, nu intri.

Exemple de parole abundă în cultura populară. Să ne gândim doar la povestea clasică „Ali Baba și cei patruzeci de hoți”, în care expresia „Sesam, deschide-te!” oferă acces la o peșteră plină de comori. 

Sau cine poate uita imaginea clienților care șopteau o parolă pentru a intra într-un local clandestin în perioada prohibiției?

Iar parolele schimbătoare de la castelul Hogwarts ofereau adesea răsturnări de situație și momente comice în romanele „Harry Potter” ale lui J.K. Rowling.

Citește și: Atacul informatic de la Cadastru a blocat tot: tranzacții, moșteniri și credite. „E inimaginabil”

Utilizarea parolelor poate fi întâlnită în contexte militare încă din cele mai vechi timpuri, după cum arată următoarele trei povești:

1) În jurul secolului al XI-lea î.Hr., a izbucnit un conflict armat între triburile Ghiladului și Efraimului. „Cartea Judecătorilor” din Biblie spune că soldații din Ghilad foloseau parola „Șibolet” pentru a-i deosebi pe prieteni de dușmani.

Deoarece adversarii pronunțau acest cuvânt diferit din cauza dialectului lor, parola s-a dovedit o formă foarte eficientă de „autentificare”;

2) Romanii antici stabileau „cuvinte de recunoaștere”, astfel încât santinelele de noapte de la porțile orașelor să-și poată recunoaște camarazii în întuneric. Dacă nu știai cuvântul, nu aveai voie să treci.

3) Romanii nu erau deloc neglijenți nici în ceea ce privește schimbarea regulată a parolelor. Mai ales în timp de război, era esențial ca numai persoanele autorizate să cunoască parola curentă. 

Schimbarea zilnică a parolei era realizată de un soldat care mergea la cortul comandantului și primea parola zilei pe o tăbliță de lemn. 

Aceasta era apoi transmisă comandanților diferitelor unități, întotdeauna în prezența unui martor care verifica procesul, eliminând practic breșele de securitate.

Securitatea parolei, marea problemă pentru utilizatorii actuali

O mare problemă o reprezintă securitatea deficitară a parolelor, lucru despre care face vorbire o poveste adevărată din perioada Războiului Rece din America.

Dr. Bruce G. Blair, fost ofițer de informații, a dezvăluit că în anii 1970 codul de 8 cifre pentru deschiderea panoului de blocare al silozurilor de lansare a rachetelor nucleare era 00000000 pentru fiecare siloz. 

Raționamentul era că cel mai mare risc nu era o lansare neautorizată a unei rachete, ci imposibilitatea de a le lansa suficient de repede în cazul întreruperii comunicațiilor în timpul unui atac. 

Citește și: Ți-a spart cineva Gmail-ul? Trei verificări simple dezvăluie dacă ai cont Google în siguranță

Privit prin prisma preocupărilor actuale privind securitatea parolelor, acest lucru pare șocant de neglijent.

Statistica ultimilor ani arată că în lume, „123456” și „Admin” sunt cele mai populare parole, prima fiind în fruntea topului și în România. Firește, o parolă foarte simplu de descifrat pentru potențialii hackeri.

Anii 1960 au marcat o schimbare fundamentală în modul în care folosim parolele.

 Folosite anterior în principal în scopuri militare, dezvoltarea computerelor a făcut ca parolele să devină treptat o parte obișnuită a vieții de zi cu zi.

În anii 1960, computerele de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) erau utilizate în comun de mai mulți utilizatori prin sistemul CTSS (Compatible Time-Sharing System). 

Pentru a permite mai multor persoane să folosească același computer și, în același timp, să păstreze conținut privat la care nimeni altcineva să nu aibă acces, Fernando Corbató, profesor la MIT, a propus primul sistem de protejare a fișierelor cu ajutorul unei parole.

Practic, el a inventat numele de utilizator (user) și parola (password) de computer.

Citește și: Atenție unde vă încărcați telefoanele. Hackerii folosesc chiar și asta - o nouă vulnerabilitate descoperită

Nu este surprinzător că nu a durat mult până când au apărut primii hackeri de parole. Doar doi ani mai târziu au fost descoperite primele vulnerabilități de securitate: parolele erau stocate sub forma unor fișiere text simple. 

Un doctorand care dorea să petreacă mai mult timp pe computerul partajat a reușit să tipărească fișierul cu parole al sistemului și a folosit datele de autentificare „împrumutate” pentru a se conecta sub nume diferite, astfel încât să poată continua să lucreze la propriul proiect.

Așa a început un cerc vicios: dezvoltarea unor parole și sisteme de securitate pentru computere tot mai bune și mai puternice, urmată de găsirea unor noi metode prin care hackerii să le ocolească. 

Pe măsură ce computerele au ieșit din facilitățile academice închise și au ajuns în companii și locuințe și au fost conectate la internet, miza pentru cineva care pătrundea în computerul tău a devenit mult mai mare decât simplul fapt că un coleg îți fura intervalul de utilizare.

În 2003, Bill Burr, manager la National Institute of Standards and Technology (NIST), a propus un sistem pentru crearea unor parole digitale complexe, mai greu de ghicit: o combinație de cifre, litere și caractere speciale. Sună familiar?

Totuși, într-un interviu din 2017 pentru Wall Street Journal, Burr a recunoscut că are anumite regrete.

Paradoxal, un sistem care îi obliga pe oameni să folosească șiruri aleatorii de cifre și litere drept parole, să aibă o parolă diferită pentru fiecare cont și să le schimbe periodic a dus, de fapt, la parole mai puțin sigure.

Iată de ce: este prea dificil să reții mai multe parole puternice, iar mulți oameni ajung să folosească din nou variante precum „Parola123!” sau să rotească numele animalelor lor de companie, ceea ce, din păcate, îi ajută exact pe hackeri.

.123456, cea mai populară parolă din România și din lume

• Care a fost prima parolă din lume?
  Deoarece parolele tradiționale au fost folosite de armate încă din Antichitate, nu există nicio modalitate de a ști care a fost prima parolă din lume. Prima parolă digitală din lume a fost folosită pe sistemul CTSS (Compatible Time-Sharing System) al MIT în 1961. Detaliile exacte ale acestei prime parole s-au pierdut și ele în istorie – dar experții mizează pe „password123”.
• Cine este considerat inventatorul parolei pentru computer?                                                                      Fernando Corbató, informatician la MIT, care a introdus utilizarea unui nume de utilizator și a unei parole pentru conectarea la computere partajate, este considerat în general inventatorul parolei digitale;
• Cine a inventat parola de unică folosință?
  Conceptul parolei de unică folosință (OTP) a fost introdus la începutul anilor 1980 de informaticianul Leslie Lamport. Această metodă sigură de autentificare necesită o parolă care poate fi utilizată o singură dată sau care expiră după o anumită perioadă. Astfel, chiar dacă un OTP este interceptat de hackeri, aceștia nu îl pot folosi pentru a obține acces la contul respectiv;
• Care este cea mai cunoscută parolă?
  „123456” este probabil cea mai cunoscută și, din păcate, cea mai folosită parolă, inclusiv în România. Ea s-a aflat ani la rând în topul celor mai proaste parole, devenind un exemplu notoriu de parolă pe care nu ar trebui să o folosești;
• Care este cea mai puternică parolă?
  Cele mai puternice parole sunt lungi (de cel puțin 16 caractere), complet aleatorii și conțin o combinație de litere (majuscule și minuscule), cifre și simboluri. O parolă precum „3#Xq9*Zp!7Vr@cF2&MlP^k8” ar fi practic imposibil de spart prin metode de forță brută.