La două luni de la declanșarea celui mai mare război din Europa ultimelor decenii, Newsweek s-a întâlnit cu fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, pentru a discuta o gamă largă de subiecte, deoarece alianța, pe care a condus-o în timpul incursiunii inițiale a Rusiei în Ucraina, în urmă cu opt ani, ia măsuri fără precedent împotriva Moscovei, în urma actualei invazii pe scară largă.
Rasmussen consideră că democrațiile de pe tot globul trebuie să formeze o coaliție pentru a învinge un bloc rival în creștere, dominat de puteri
autocratice.
Înainte de a conduce NATO, din august 2009 până în 2014, Rasmussen a ocupat funcția de prim-ministru al țării sale natale, Danemarca.
Astăzi, el conduce Fundația Alianța Democrațiilor, o organizație pe care a fondat-o în 2017, cu scopul de a consolida natura democratică a națiunilor, precum și legăturile dintre ele.
Rasmussen consideră că acest obiectiv este mai important decât oricând, într-un moment în care Rusia
poartă un război deschis împotriva unei țări care încearcă să se alăture NATO.
În plus, China în ascensiune prezintă o nouă provocare pentru aspirațiile occidentale în regiunea Asia-Pacific și nu numai.
Și, odată cu creșterea tensiunilor între două blocuri geopolitice emergente, el afirmă, de asemenea, că legăturile economice, care au servit de mult timp ca motivație pentru pacea mondială, ar putea fi în curând tensionate până la colapsul total.
______________________________________________________
CITEȘTE ȘI
ANALIZĂ Jocul României în conflictul de la graniță: Inteligent, discret sau la două capete?
Războiul care a schimbat lumea. Șase tendințe strategice pe care Rusia nu le mai poate opri
Vladimir Putin gândește puțin și e disperat. Se teme de pericolul unei victorii ucrainene
______________________________________________________
Fostul șef NATO susține că împărțirea comunității internaționale într-o tabără democratică și o tabără autocratică nu numai că va domina viitorul geopoliticii în anii următori, ci va juca și un rol principal în definirea ordinii mondiale.
În fața războiului Rusiei din Ucraina, observăm o unitate substanțială între țările occidentale, în special Statele Unite, NATO și Uniunea Europeană, în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor și a altor măsuri. Va dura această unitate, mai ales având în vedere efectele economice diferite asupra fiecărei țări în parte?
Da, într-adevăr, această unitate va fi contestată. Și vor exista o mulțime de încercări de a despărți SUA și țările din Europa. Dar concluzia mea este că va dura. Vom rezista tuturor încercărilor de a ne separa.
Permiteți-mi să iau energia ca exemplu. Prin reducerea exporturilor către Polonia și Bulgaria, [președintele rus, Vladimir - n.red.] Putin a demonstrat întregii Europe că intenția lui este să folosească energia ca armă.
Așa că propriile sale acte provoacă acum această întărire a unității și solidarității în Europa. Cred că sub presiunea [continuă] a agresiunii ruse, această unitate va dura.
Sunt sigur că aceasta este speranța multor oameni, inclusiv a președintelui american Joe Biden, care se confruntă cu cote slabe de aprobare acasă, când vine vorba de percepțiile asupra conducerii și administrației sale. Cum ați evalua performanța lui Biden de până acum în politica externă?
Există adesea o discrepanță între viziunea celor din afara țării și punctul de vedere al populației când vine vorba de conducere politică.
Privit dintr-o perspectivă europeană, Biden s-a descurcat destul de bine. Nu în ultimul rând, datorită conducerii sale, am creat și menținut o unitate și o solidaritate fără precedent peste Atlantic. Nu am nicio plângere cu privire la performanța lui în acest sens.
În plus, și-a spus părerea de câteva ori. Ultima dată a fost un discurs în Polonia, unde a vorbit liber, dincolo de ce avea scris pe hârtie, și a vorbit profund din inimă.
„Dacă America se
retrage, va lăsa în urmă
un vid care va fi
umplut de băieții răi“
În Europa, considerăm revigorant acest lucru. Oamenii simt că, pe lângă faptul că este un lider profesionist, este și o ființă umană, care a vrut doar să-și spună părerea, așa cum a făcut anterior în Taiwan, când a precizat că ar fi dispus să apere Taiwanul dacă China ar ataca.
Departamentul de Stat și diplomații au fost foarte rapizi și dornici să nuanțeze declarațiile sale. Dar președintele și-a spus părerea și în Europa, iar asta ni se pare destul de revigorant.
Este Europa îngrijorată de modul în care situația politică internă din SUA, cu viitoarele alegeri intermediare și viitoarele alegeri prezidențiale din 2024, ar putea afecta alianța transatlantică?
Absolut. Urmărim evoluțiile foarte, foarte îndeaproape. Alegerile intermediare ar putea duce la o întărire a izolaționismului în SUA, o lipsă de voință și capacitate de a ajuta în Ucraina și a interveni în alte puncte fierbinți din lume, iar asta va fi văzută ca o slăbire a alianței creată acum de facto între democrațiile lumii.
Cu alte cuvinte, este posibil ca [fostul președinte Donald] să fi plecat, dar dacă Trumpismul este încă acolo, atunci avem o problemă.
Avem nevoie de o conducere globală americană hotărâtă. Dacă nu este acolo, dacă America se retrage, va lăsa în urmă un vid care va fi umplut de băieții răi.
O demonstrație de solidaritate în Polonia
Apreciem foarte mult declarația lui Biden că America s-a întors. Și, în special, apreciem că acest lucru a fost demonstrat și în termeni concreți cu Ucraina.
Sper, indiferent de rezultatul alegerilor intermediare, că această linie va fi menținută în Congres într-o manieră bipartizană. [Ceea ce] dă speranță, [este că] până acum, politicile față de Ucraina și Rusia și, de asemenea, față de China, se bazează pe un sprijin bipartizan larg în Congres.
SUA nu este singurul loc în care forțele de extremă dreaptă caută să preia controlul asupra guvernului, așa cum am văzut recent la alegerile prezidențiale din Franța. Există îngrijorarea că aceste elemente vor continua să încerce să preia puterea și poate chiar să profite de conflictul din Ucraina pentru a face acest lucru?
Da, dar este o întrebare teoretică, pentru că acțiunile lui Putin sunt atât de îngrozitoare, încât, de fapt, extrema dreaptă a fost slăbită în toată Europa.
Cazul Franței este particular. Nu numai [Marine] Le Pen și extrema dreaptă, ci și [Jean-Luc] Mélenchon și extrema stângă au fost consolidate.
Nu are nimic de-a face cu Putin. Pentru că, în Franța, mulți oameni, în special în zonele rurale, se simt abandonați și votează cu dreapta sau stânga extremă, vor să dreneze mlaștina, ca să spunem așa. Este o revoltă față de elita din Paris.
„Divizarea lumii în două
tabere, una autocratică
și una democratică,
este inevitabilă“
În acest sens, nu este doar o mișcare de extremă dreaptă, ci se vede și la extrema stângă. Cred că aceste evoluții au întărit de fapt UE.
În acest sens, Brexitul a consolidat unitatea în cadrul Uniunii Europene. Nu există nicio discuție serioasă, în
nicio țară din UE, despre ieșirea din Uniunea Europeană, pentru că nimeni nu vrea să se repete experiența Londrei.
Deci Brexitul, comportamentul lui Putin etc. au oprit de fapt toate acele discuții și, de fapt, au întărit Uniunea Europeană.
O altă regiune critică, care va decide viitorul ordinii mondiale este Asia-Pacific. Acolo vedem tensiuni când vine vorba de China și Taiwan, tensiuni pe care aliații SUA, Japonia și Coreea de Sud, le au cu China și, de asemenea, acum cu Rusia, pentru că Japonia are graniță cu Rusia. Aceste țări devin mai vocale cu privire la opoziția lor față de Rusia și China. Cum afectează conflictul din Ucraina această regiune când vine vorba de eforturile puterilor occidentale de a promova democrația?
Conflictul din Ucraina va afecta geopolitica Asia-Pacific în multe privințe.
Să începem cu China. China nu se simte confortabil cu atacul rusesc asupra Ucrainei. China nu a recunoscut niciodată oficial anexarea ilegală a Crimeei la Federația Rusă.
Și, cu două săptămâni înainte de atacul rusesc asupra Ucrainei, ministrul chinez de Externe a declarat, la Conferința de securitate de la München, că este un principiu de bază al politicii externe chineze să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor țărilor și a subliniat „inclusiv a Ucrainei“. Deci încearcă să găsească echilibrul potrivit.
În relația China-Taiwan, acest lucru va avea, de asemenea, un impact, deoarece [președintele chinez] Xi Jinping a văzut acum cum poate și va reacționa Occidentul dacă suntem presați sau atacați de autocrați.
Un militar ucrainean ajută un copil strămutat în afara Kievului
El a văzut o unitate occidentală fără precedent și în ceea ce privește asistența militară. Așadar, cred că, în mod paradoxal, atacul Rusiei împotriva Ucrainei a amânat momentul unui posibil atac chinez asupra Taiwanului, în afară de faptul că din punct de vedere geografic, militar și tehnic, este o operațiune foarte complicată.
Din punct de vedere geopolitic, impactul major pe termen scurt este că a amânat momentul unui atac chinez împotriva Taiwanului.
India este un alt jucător interesant, care încearcă de asemenea să găsească echilibrul corect, deoarece India vede toată geopolitica prin prisma problemei lor cu China.
Acesta este motivul pentru care India a cultivat de mulți ani o relație puternică cu Rusia, când vine vorba de achiziționarea de arme din Rusia.
Dar, în același timp, India vrea să consolideze relația cu SUA, când vine vorba de securitate. Cel mai concret exemplu este Quad-ul, cooperarea de securitate indo-pacifică dintre SUA, Australia, Japonia și India, pe care India vrea să o consolideze.
Președintele rus Vladimir Putin rămâne pe poziții
Este o provocare pentru India să găsească echilibrul potrivit. Cum am putea schimba acest calcul? Consider India ca aparținând taberei democratice din lume, așa că eu cred că ar trebui să oferim Indiei câteva șanse și posibilități de a înlocui livrările de arme din Rusia cu arme din SUA. Așa vom trage treptat India în tabăra noastră.
Pe termen scurt, veți vedea o divizare în lume între două tabere: tabăra democratică și tabăra autocratică. Tabăra autocratică s-a exprimat în documentul Xi Jinping-Putin, care a fost emis la începutul Jocurilor Olimpice de iarnă de la Beijing.
Îl numesc manifestul autocraților, un angajament de a schimba ordinea mondială cu scopul de a diminua rolul SUA și al aliaților săi.
În același timp, Biden a încercat să creeze, ca să spunem așa, o alianță de democrații reprezentând 60% din economia globală.
În următorii ani, veți vedea o divizare în lume între aceste două tabere și o mai puțină interacțiune economică [între ele]. Multe companii își revizuiesc deja lanțurile de aprovizionare.
Deci avem un interes clar să ne asigurăm că India, cea mai populată democrație din lume, aparține taberei democratice.
Există o mulțime de țări care se încadrează undeva la mijlocul acestei diviziuni, țări cu care SUA și Occidentul fac afaceri extinse. Care este strategia de colaborare cu aceste țări, în special cu cele cu monarhi sau politicieni care sunt la putere de o lungă perioadă de timp? Există vreo modalitate de a face din țările lor niște democrații sau trebuie doar să ne asigurăm că nu întăresc legăturile cu tabăra autocratică?
Este o întrebare cheie. Evident situația nu poate fi descrisă doar în alb și negru. Am încercat să o descriu ca pe o luptă între două tabere.
Și, aveți dreptate, între ele, avem țări cu un istoric democratic îndoielnic. Cred că ar trebui să le considerăm nu ca parte integrantă a alianței noastre de democrații, ci ca țări cu care am putea negocia.
De exemplu, în Orientul Mijlociu, avem state din Golf care ne-ar putea asigura aprovizionarea cu energie
într-o situație critică, în care vom întrerupe complet legăturile economice cu Rusia și nu vom mai importa petrol și gaze din Rusia.
„Cel mai bun instrument
pentru a contracara
autocrațiile este
o poziție fermă, unitate,
determinare“
Apoi, cel puțin pe termen scurt, vom avea nevoie de provizii suplimentare din Qatar, din Emiratele Arabe Unite. Și, deși nu sunt democrații, atunci va trebui să cooperăm.
Eu le-aș considera, sincer, autocrații. Dar în [acel] grup, există unii care tind să-i susțină pe autocrați și alții care tind să susțină tabăra democratică.
Odată cu apariția acestor două tabere în lume și tensiunile în creștere și, probabil, odată cu dispariția integrării economice între ele, ar trebui să ne așteptăm la o confruntare mai directă între națiuni sau la un efort mai lent, în stilul Războiului Rece, de a limita influența celuilalt? Cum arată acest viitor când vine vorba de dinamica dintre aceste două tabere? Este războiul inevitabil? Mai este posibilă diplomația?
Ambele posibilități există. Ar trebui să dăm întotdeauna o șansă diplomației. Și, deocamdată, aș exclude un război.
Avertismentul meu este că am văzut cât de nemilos este președintele Putin, așa că nu putem exclude nimic, ambele opțiuni sunt pe masă.
Teoria mea, bazată pe experiența istorică, este că cel mai bun instrument de a contracara autocrațiile este o poziție fermă, unitate, determinare.
Pe termen scurt, cred că această împărțire a lumii în două tabere, o tabără autocratică și democratică, este inevitabilă.
Dar noi reprezentăm cea mai puternică forță economică, cea mai puternică forță militară și, în opinia mea, cea mai bună ofertă, care atrage indivizii de pe tot globul, deoarece cred că dorința de libertate individuală, dreptul de a-ți determina destinul și viața personală, sunt lucruri fundamentale, globale.
ÎN AFARA SCENARIULUI Joe Biden a fost criticat în SUA pentru remarci improvizate în timpul unui discurs din martie în Polonia, dar Rasmussen spune: „În Europa ni se pare revigorant“
Există în toți oamenii. Așadar, cred că, la fel ca în timpul Războiului Rece, avem cea mai bună ofertă pentru oameni.
Dacă lumea democratică poate rămâne unită, atunci vom învinge și noi și sperăm să-i convingem pe autocrați că a coopera constructiv este mai bine decât a ne confrunta distructiv.
Această alianță a democrațiilor ar trebui să includă și acorduri comerciale, relații economice mai puternice între democrațiile lumii și cooperare militară.
Multe companii își revizuiesc acum lanțurile de aprovizionare, astfel China va plăti un preț pentru toate acestea. Companiile se vor retrage din China.
Își vor localiza producția în țări învecinate, țări mai democratice din Asia sau chiar în apropiere de SUA și Mexic, sau în Europa de Est.
Cred că veți vedea mai puține interacțiuni economice pe termen scurt între aceste două tabere, dar este o fază inevitabilă.
Trebuie să trecem prin această etapă a istoriei noastre înainte ca autocrații să realizeze că este mai bine să colaboreze cu noi.
Și acum, în Rusia, de exemplu, ați văzut amenințări la adresa companiilor care au vrut să se retragă, intenția de a le naționaliza activele și, evident, companiile se vor gândi acum de două ori înainte să investească în Rusia.
Cred că, în viitor, companiile vor trebui să aleagă între tabăra democratică și tabăra autocratică. Afacerile nu sunt doar afaceri, ci și politică.
Tom O’Connor este un scriitor senior la Newsweek care acoperă politica externă. Urmărește-l pe Twitter @ShaolinTom.
