ANALIZĂ Șase amenințări pentru Occident. Numai una vine din Rusia

DE Ovidiu Nahoi | Actualizat: 10.09.2022 - 09:10

O criză a gazului, suprapusă cu venirea la putere a extremei drepte în Italia, cu o Ungarie gata să blocheze orice inițiativă a NATO și Uniunii Europene, cu Balcanii de Vest reaprinși și o Rusie luând opțiunea terorismului nuclear. Un scenariu care dă fiori.

SHARE

Ofensiva rusă în Donbas s-a oprit. Armata ucraineană pare a schimba cursul războiului, ajutată de armamentul occidental, îndeosebi sistemele de rachete HIMARS.

Kievul pregătește chiar o amplă ofensivă în sudul țării. În acest timp, primele nave încărcate cu cereale au plecat din porturile ucrainene, urmare a unui acord sub egida ONU, intermediat de președintele turc Recep Tayip Erdogan.

Mai mult, Ankara sugerează că ar putea intermedia chiar o întâlnire la vârf între președinții Putin și Zelenski. Dar dincolo de aceste vești încurajatoare, o serie de evoluții ar putea întuneca orizontul în toamna care vine.

1. Criza gazului

Începând cu a doua jumătate a lunii iulie, Gazprom a anunțat că va opri – temporar – aprovizionarea Europei cu gaz metan, prin conducta North Stream. Gigantul rus a invocat mai întâi lucrări obișnuite de mentenanță, apoi probleme tehnice. Dar problema este, desigur, politică.  

Cu toate iluziile pe care și le face propaganda Kremlinului, europenii nu sunt proști. Sau, în orice caz, nu atât de proști pe cât puteau să pară atunci când credeau că războiul din Ucraina și contractele comerciale cu Gazprom pot merge în paralel, iar gazul rusesc ar fi o simplă marfă și nu un mijloc de șantaj sau o armă în războiul hibrid declanșat de Kremlin împotriva Occidentului.

Bref: Uniunea Europeană a început să-și facă planuri pentru a putea traversa iarna ce vine fără gaz rusesc.

La 20 iulie, președinta Comisiei Europene a anunțat un plan prin care statele membre să poată fi protejate în situația în care Rusia va opri exportul de gaze naturale către Uniunea Europeană pe timpul iernii viitoare.

Potrivit președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, executivul european propune ca fiecare stat membru să reducă consumul de gaz și, în același timp, membrii Blocului să asigure o plasă de siguranță pentru toate statele membre. Mai precis, cei mai puțin dependenți de gazul rusesc ar trebui să-i sprijine pe cei mai dependenți. 

În cazul în care situația se deteriorează, va fi lansat un sistem de alertă în întreaga UE și statelor li se va cere să-și reducă consumul cu 15%. 

La o zi după anunțul de la Bruxelles, partea rusă a reluat livrările, dar europenii rămân circumspecți.

Europenii înțeleg acum foarte bine că provocarea nu este atât de natură comercială sau tehnică – este politică. Și este parte a unui război al nervilor cu Rusia.

Vladimir Putin se joacă cu robinetul – nu e prima oară, a mai făcut-o de câteva ori în anii din urmă, dând vina pe Ucraina.

Văzând reacția europenilor, care caută cu febrilitate surse alternative și se pregătesc să traverseze prima iarnă fără gaz rusesc, liderul de la Kremlin a promis că-și va îndeplini obligațiile contractuale. 

Vladimir Putin se așteaptă însă ca jocul său să producă diviziune între membrii blocului, în condițiile în care – consideră el – cei mai puțin vulnerabili nu vor sări să-i ajute pe cei mai expuși. În plus, Kremlinul mizează pe creșterea nemulțumirilor populare pe parcursul iernii, din cauza scumpirilor și a austerității energetice, fapt care ar putea destabiliza guvernele.

Europenii, de partea lor, mizează pe solidaritatea pe care au mai demonstrat-o în moment dificile în ultimii ani, precum Brexitul sau pandemia. 

În plus, ei au propriile pârghii în negocierile cu Kremlinul. Gigantul Gazprom trebuie să livreze undeva gazele extrase și nu poate opri producția fără cheltuieli și pierderi enorme. Problema rușilor este că n-au unde trimite gazul altundeva decât spre Europa – 70% din exporturile Gazprom au această destinație. 

Depozitele rusești sunt pline, economia a încetinit ca urmare a sancțiunilor iar clienții asiatici nu pot compensa pierderile de pe piața europeană. În aceste condiții europenii au în mână cartea prețului, pe care o pot juca eficient, cu condiția să fie uniți, arată un raport elaborat de think-tank-ul românesc Expert Forum.  

Iar dacă Blocul va ieși cu bine din iarnă, atunci arma energetică rusească se va dovedi un pistol cu apă. 

2. Italia

Italia se pregătește de alegeri anticipate după ce, la 21 iulie, premierul Mario Draghi și-a prezentat demisia. Alegerile, programate pentru 25 septembrie, vor reprezenta un moment foarte complicat pentru Europa și pentru coaliția internațională în sprijinul Ucrainei. 

Criza italiană a fost declanșată de Forza Italia (partidul de dreapta al lui Silvio Berlusconi), Liga (formațiunea de extremă dreapta a lui Matteo Salvini) și formațiunea antisistem  Mișcarea Cinci Stele (M5S). Ele au refuzat să participe la votul de încredere solicitat de Draghi în Senat, la 19 iulie.

Chiar și așa, raportul voturilor i-a fost favorabil lui Draghi, însă acesta nu a dorit să meargă mai departe într-o coaliție slăbită. 

Provocarea pentru Europa și coaliția pro-Ucraina este clară de la bun început. Cele trei partide care i-au tras covorul lui Mario Draghi au ceva important în comun: trecutul de complezență față de Vladimir Putin.
Berlusconi și-a petrecut vacanța alături de Vladimir Putin, despre care a avut mereu numai cuvinte de laudă.

Salvini nu și-a ascuns niciodată admirația necondiționată pentru liderul de la Kremlin și a apărut în public purtând un tricou cu chipul acestuia.

Premierul Mario Draghi a demisionat. Criză politică la Roma 

Mișcarea antisistem 5 Stele a fost, în 2018, parte într-o coaliție de guvernare alături de Liga, în al cărei program Rusia era definită drept un partener economic.

Războiul de agresiune declanșat de Rusia a făcut să se mai potolească accentele vădit pro-ruse în spațiul public european. Salvini a simțit-o pe propria piele în Polonia când, venit să-și manifeste – în linie cu tendința – susținerea pentru Ucraina, a fost luat la rost de locuitorii unui oraș aflat în prima linie a crizei refugiaților. Oamenii i-au reamintit de tricoul cu Vladimir Putin. 

Luigi di Maio, ministru de Externe italian și până recent fost membru și lider al M5S (până în ianuarie), a reacționat direct: „Nu este întâmplător că guvernul a fost răsturnat de forţe politice care îi fac cu ochiul lui Vladimir Putin“. El a spus că acestea „i-au oferit, pe tavă, lui Vladimir Putin, capul lui Mario Draghi“.

Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene și cunoscut drept omul care a salvat moneda euro în 2012,  a fost unul dintre susținătorii necondiționați ai sancțiunilor dure împotriva Moscovei. Ba chiar a fost unul dintre principalii inspiratori, dată fiind experiența sa de bancher.

Criza nu putea veni într-un moment mai rău. La fel ca multe alte țări, Italia este lovită de fenomenul creșterii prețurilor, ca urmare a invaziei Moscovei.

În plus, suferă și de o secetă prelungită. Nemulțumirile sociale sunt mari în Italia și sunt deja cronicizate. Țara a traversat un deceniu de stagnare înainte de a fi grav lovită de pandemie, în 2020. 

Acum, trebuie să-și pună în aplicare programul de redresare post-pandemie finanțat de UE. Italia este principalul beneficiar al planului NextGenerationEU, cu peste 191 de miliarde de euro, constând în granturi și credite cu dobândă avantajoasă.

Se poate spune chiar că acest amplu plan de redresare a fost conceput în primul rând cu gândul la Italia.

Dar pentru a putea beneficia de banii europeni, guvernul de la Roma trebuie să-și reformeze un sistem public osificat, să țină sub control deficitele și să asaneze sectorul financiar. Sunt reforme complicate, care presupun costuri politice și pe care populiștii, de bună seamă, nu și le vor asuma.

Potrivit sondajelor publicate de Politico, în cursul lunii iulie, formațiunea de extremă dreapta cu accente fasciste  Fratelli d’Italia, care s-a menținut în afara marii coaliții a lui Mario Draghi, conducea în intențiile de vot, cu 23%, urmată îndeaproape, la circa un punct, de Partidul Democrat (centru-stânga) al fostului premier Enrico Letta.

Liga era cotată la 15%, M5S la 11%, Forza Italia la 8%. Ar mai putea accede în Parlament, conform sondajelor actuale, formațiunea pro-europeană Più Europa/Azione, Ecologiștii și chiar Italia Viva, formațiunea centristă a lui Matteo Renzi.

Scenariul cel mai sumbru ar fi cel al unei coaliții populiste, cu Fratelli d’Italia, partid condus de Giorgia Meloni, alături de Liga și Forza Italia.

O asemenea coaliție ar scădea angajamentul pro-Ucraina al Romei, până acum partener de nădejde al coaliției internaționale. Dar și aici trebuie ținut cont de anumite nuanțe.  

Fratelli d’Italia, o formațiune cu puternice accente neo-fasciste, este totuși declarat pro-atlantistă și a condamnat invazia rusă. Partidul este unul puternic eurosceptic, dar această atitudine s-ar putea estompa câtă vreme țara depinde vital de finanțarea europeană prin planul de redresare.

La fel de adevărat este că Liga și Forza Italia, care în trecut au privit cu multă simpatie către Kremlin, ar putea introduce în acordul de coaliție unele clauze care să tempereze elanul pro-Ucraina al guvernului.

Oricum, dacă această coaliție de dreapta și extremă dreapta s-ar realiza după alegerile din 25 septembrie, ar rezulta un guvern mult mai ezitant și mai inconsecvent , atât în ce privește Ucraina cât și angajamentul reformist și european. O situație deloc comodă pentru Europa. 

3. Ungaria

O Ungarie tot mai izolată, copleșită de problemele economice interne, lăsată fără finanțare europeană și un Viktor Orban tot mai nervos: iată un scenariu îngrijorător în ce privește mecanismele de decizie din interiorul UE și NATO.

Pe când ministrul său de Externe, Robert Szijjarto se afla la Moscova pentru a cere gaz rusesc ieftin, premierul ungar Viktor Orban venea la Băile Tușnad (România), la cunoscuta școală de vară – cândva, o scenă de dezbateri deschisă de UDMR, în ultimii ani doar o tribună personală a lui Viktor Orban.

Vizita sa a fost pregătită cu un sondaj publicat de presa de stat ungară, potrivit căruia 60% dintre români ar susține politica lui Viktor Orban. Totuși, pentru liderul de la Budapesta, realitatea este ceva mai puțin roză, cel puțin la el acasă. 

Inflația continuă să crească, având ca principal motor scumpirea alimentelor – un plus de la 22,1% în iunie. Moneda națională, forintul, s-a depreciat în ritm accelerat, depășind cu mult pragul considerat psihologic, de 400 pentru un euro.

Desigur, inflația este un fenomen care se face simțit la nivel european și global, dar acesta nu este un argument care să vină în favoarea lui Viktor Orban, care a promis că va proteja națiunea ungară de furtunile globale. 

El a luat o poziție flexibilă în raport cu Moscova, după 24 februarie. În plan intern, a trecut la măsuri administrative radicale, plafonând preţurile unor alimente de bază şi ale carburanţilor. Dar nu a funcționat.

Viktor Orban are oricum de plătit factura grea a cheltuielilor publice nemăsurate, care i-au permis câștigarea alegerilor din aprilie. El s-a văzut nevoit să crească taxele pentru antreprenori și lucrătorii individuali și să taie cu 10% cheltuielile publice, generând nemulțumiri și proteste.

În același timp, Ungariei îi sunt blocate fondurile din planul de redresare post-pandemie, din cauza lipsei de garanții privind transparența și corectitudinea cheltuielilor. 

Și Budapesta este în pericol să piardă și fondurile bugetare ale Uniunii Europene. 

Comisia a acordat Ungariei termen până la 22 august să răspundă îngrijorărilor sale cu privire la statul de drept. Altfel, Bruxelles-ul va cere guvernelor Uniunii Europene să suspende fondurile pe care Ungaria le va primi în cadrul bugetului din perioada 2021-2027.

Nu se știe dacă Budapesta se va conforma cerințelor de la Bruxelles – până acum a ales să nu o facă și să îngroașe tonul, invocând diverse teorii ale conspirației. 

Declarațiile lui Viktor Orban de pe teritoriul României indică faptul că guvernul ungar va continua pe linia dură. El a atacat Europa și Occidentul din toate direcțiile.

La Băile Tușnad, Orban a reluat temele propagandei ruse cu privire la mersul războiului: sancțiunile nu produc efecte asupra Rusiei dar sunt resimțite de Occident, tabăra occidentală, decadentă prin promovarea ideologiilor de gen, este în pragul înfrângerii, gazul rusesc este esențial, nu Rusia este responsabilă pentru război ci Occidentul, care nu a dat suficiente garanții că Ucraina nu va fi primită în NATO. 

Dar dincolo de aceste aserțiuni, care au fost demontate punct cu punct de toate organismele de verificare a știrilor false și demontare a propagandei Kremlinului, a surprins aplecarea premierului ungar către chestiunile rasiale. 

El s-a dezlănțuit împotriva „amestecului“ de rase europene și non-europene, spunând că țările care acceptă „amestecul“ între europeni și neeuropeni „nu mai sunt națiuni“.
Orban a mai afirmat că ungurii „nu sunt o rasă amestecată“ și nici nu vor să devină. 

Sunt idei de sorginte nazistă și pe care, în timpuri mai apropiate, le putem regăsi în ieologia regimului de
apartheid din Africa de Sud. 

Ungaria este izolată politic în plan european până și de partenerii săi tradiționali din grupul Vișegrad. Este de prevăzut că problemele economice vor continua să se acumuleze, agravate de lipsa accesului la banii europeni.  

Iar Viktor Orban va răspunde prin strângerea șurubului ideologic (pentru a ține la respect opoziția internă) și promovarea unei linii agresive față de Uniunea Europeană.

Ungaria este însă parte în mecanismele de luare a deciziilor la nivelul UE sau NATO. Și există pericolul ca Budapesta să lovească în unitatea partenerilor europeni cu privire la războiul declanșat de Rusia. În privința NATO, Ungaria trebuie să ratifice aderarea Suediei și Finlandei. Or, în viziunea Budapestei, tocmai extinderea NATO este cea care a justificat agresiunea rusă. 

4. Balcanii de Vest

Decizia autorităților de la Priștina de a înlocui plăcuțele de înmatriculare auto sârbești și cărțile de identitate ale persoanelor de pe teritoriul kosovar  a reaprins tensiunile în Balcanii de Vest, chiar în primele zile ale lunii august. 

Autoritățile sârbe au transmis mesaje amenințătoare și focuri de armă s-au auzit la granița dintre cele două state. Cum era de așteptat, Rusia s-a implicat în dispută acuzând Occidentul că duce „o politică criminală în Balcani“ și că îi persecută pe etnicii sârbi.

Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a avertizat că „atmosfera a atins punctul de fierbere“. De partea sa, liderul extremei drepte din Serbia a invocat „necesitatea denazificării Balcanilor“, împrumutând astfel un element esențial al discursului propagandistic de la Kremlin.

Misiunea NATO din Kosovo (KFOR), mandatată să apere securitatea republicii, a anunțat că este „pregătită să intervină dacă stabilitatea este ameninţată“ în regiune.

În pofida protestelor, Putin merge cu războiul mai departe - Foto: Profimedia Images

Situația s-a calmat pentru moment, după ce guvernul de la Priștina a decis, în urma unor consultări cu ambasadorii UE și SUA, să amâne până pe 1 septembrie aplicarea măsurilor care au generat protestele sârbilor din Kosovo.

Ce s-ar putea întâmpla în această toamnă? 

Rusia are mai multe pârghii de acțiune în Balcanii de Vest, „curtea din spate“ a Uniunii Europene. Sârbii bosniaci amenință de mai mult timp cu secesiunea, în timp ce în Serbia există puternice sentimente pro-ruse. 

Pe de altă parte, unda verde a
Bruxelles-ului pentru deschiderea negocierilor cu Albania și Macedonia de Nord a generat o nouă dinamică în regiune. Dar evenimentele de la începutul lunii august au reamintit lumii că Balcanii de Vest pot fi foarte ușor detonați de o scânteie. Iar Rusia poate încerca să aprindă regiunea, pentru a-i ține ocupați pe occidentali.

5. Șantajul nuclear

Amenințarea nucleară revine pe lista îngrijorărilor, după ce, la 6 august, Ucraina a acuzat forțele ruse că au efectuat trei lovituri în apropierea centralei nucleare de la Zaporojie, considerată cea mai mare din Europa.

 Înaltul reprezentant al UE pentru politică externă, Josep Borell a condamnat activităţile militare ale Rusiei în jurul centralei nucleare Zaporojie. „Aceasta este o violare gravă şi iresponsabilă a regulilor de securitate nucleară şi un nou exemplu de nerespectare de către Rusia a normelor internaţionale“, a notat el pe rețelele de socializare.

Spectrul unui nou Cernobîl se profilează tot mai amenințător, pe măsură ce rușii masează tot mai mute trupe în zona centralei. 

Comandanții ruși consideră, probabil, că astfel își protejează oamenii și tehnica, deoarece ucrainenii se vor feri să lovească în preajma capacităților nucleare.

Dar dacă Rusia va folosi centrala nucleară ca obiect de șantaj la adresa Occidentului? Ar fi un comportament care s-ar încadra perfect în definiția terorismului nuclear.

Rusia se află într-o situația tot mai dificilă pe plan militar și controlul asupra centralei de la Zaporojie ar putea fi o carte importantă de jucat.

Vor merge rușii până acolo încât să amenințe lumea cu dezastrul nuclear, în cazul în care nu le vor fi satisfăcute pretențiile?

Pare o ipoteză absurdă. Ca și declanșarea unei invazii pe scară largă la adresa Ucrainei. 

6. Oboseala Occidentului

 Dincolo de toate evenimentele regio­nale, un fenomen general ar putea amenința stabilitatea Occidentului în lunile următoare: oboseala.

Inflație, criză energetică, un război care nu se mai termină – toate acestea ar putea genera o stare de „prea mult“ în rândul cetățenilor europeni, mai ales în țările situate mai departe de zona de conflict.

Un sondaj YouGov, preluat de The Independent, arăta, în iulie, o scădere de la 75% la 71% a sprijinului pentru refugiați în Marea Britanie.

Iar situația se va putea regăsi în multe alte țări occidentale, pe măsură ce problemele sociale se vor acumula iar știrile despre grozăviile de pe front se vor „banaliza“. Germania se află deja în pragul
recesiunii. 

În Franța, președintele Macron își impune cu greu agenda în fața unui Parlament în care nu deține majoritatea absolută și unde stânga și extrema dreaptă se dovedesc extrem de vocale. 

Această tendință de oboseală ar putea fi încurajată și de propaganda rusă, preluată puternic de formațiunile de extremă dreapta din Occident.

Kremlinul poate visa la o adâncire a diviziunilor dintre națiunile europene, cu vesticii mai preocupați de propria bunăstare și cu esticii angajați în continuare în sprijinul Ucrainei. 

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2022 NEWS INTERNATIONAL S.A.