Acum 100 de ani, Turingia era primul land german care valida prin vot partidul nazist, acordându-i 9% și trimițându-l pentru prima dată într-un parlament regional.
După alegerile din 1 septembrie, Turingia a devenit primul land în care extrema dreaptă (Alternativa pentru Germania, AfD) câștigă alegerile, după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Mai mult, electoratul a votat masiv pentru alte două formațiuni antisistem: Die Linke (foștii comuniști est-germani) și Sarah Wagenknecht (BSW) o formațiune desprinsă din extrema stângă. În landul vecin, Saxonia, AfD s-a clasat pe locul doi, la mică distanță de formațiunea de centru-dreapta CDU.
Germania de est, sedusă de extrema dreaptă. Un avertisment și pentru România?
Rezultatele alegerilor din landurile est-germane Saxonia și Turingia ar putea avea câteva explicații la îndemână: situația economică precară, discrepanțele care încă se mai mențin în comparație cu landurile din vest, imigrația, războiul din Ucraina, lipsa de perspectivă a tinerilor.
Și, totuși, aceste argumente sunt greu de susținut. Landurile estice au un nivel de migrație cu mult mai scăzut decât cele din vest, acolo unde formațiuni precum Alternativa pentru Germania (AfD), Sahra Wagenknecht (BSW) sau Die Linke, moștenitoarea fostului partid comunist est-german, nu se bucură de o asemenea tracțiune.
Amenințarea războiului nu există și, oricum, sprijinul pentru Ucraina nu este de competența autorităților de land.
De la reunificare, statul german a plătit 1,75 trilioane de euro pentru landurile din est, a căror economie a crescut, inclusiv grație unor investiții în înalta tehnologie, precum Intel sau Tesla.
De fapt, economiile din est au crescut mai repede decât în landurile vestice și tendința de migrație a populației s-a inversat în ultimul deceniu: mai mulți germani vin din vest pentru a se stabili în est decât invers.
Transformată în ruine de bombardamentele aliate din februarie 1945, Dresda a fost refăcută din temelii după reunificare. Orașul rămăsese în mare parte distrus în perioada fostei Republici Democrate. Statul comunist pur și simplu nu era capabil de reconstrucție.
Azi, Dresda, readusă la splendoarea din epoca barocă, grație unor renovări de mare finețe și foarte costisitoare, a devenit un magnet pentru turiști. Leipzig, oraș universitar, cu o intensă viață economică și comercială, este denumit „noul Berlin“, fiind o atracție pentru tinerii educați și înalt calificați.
Și, atunci, cum de a fost posibil?
Sociologul Steffen Mau, autorul unei unei noi cărți de succes despre diviziunea Est-Vest, „Ungleich Vereint: Warum der Osten Anders Bleibt“ („Inegal uniți: De ce Estul rămâne diferit“) vorbește despre o problemă identitară.
Citat de publicații precum Foreign Policy sau The New Statesman, el spune că statele din est au de departe cea mai mică proporție de cetățeni străini dintre statele federale, și tocmai acele comunități cu cel mai mic număr de străini au avut tendința de a vota disproporționat pentru AfD.
Dresda și-a recăpătat strălucirea barocă după reunificare, în timp ce regimul comunist nu reușise să o scoată din ruine. Dar acest lucru nu împiedică nostalgia pentru fosta RDG - Foto: Profimedia Images
În realitate, cetățenii din aceste landuri nu au nimic de câștigat din admirarea președintelui rus Vladimir Putin.
UE, pe care AfD o critică pentru că „spoliază“ Germania, a contribuit enorm la dezvoltarea statelor din est de la unificare, cu subvenții în valoare de 48 de miliarde de euro.
O nouă identitate
Potrivit lui Mau, schimbările de după 1990 au obligat populația din landurile de est să se adapteze noilor tendințe. O nouă adaptare, ca urmare a actualelor realități economice și tehnologice, este acum respinsă.
În plus, există așa-numita Ostalgie, nostalgia intens cultivată pentru fosta Republică Democrată, un sentiment care nu se stinge cu trecerea generațiilor, ba chiar se menține în rândul unei categorii de tineri care nu a cunoscut niciodată „binefacerile“ comunismului.
Estul Germaniei s-a dezvoltat, indiscutabil, în ultimele două decenii, dar acest lucru n-a putut împiedica resentimentele celor care se consideră „lăsați în urmă“. Acestea sunt sporite și mai mult în zona rurală și în micile orașe, de unde tinerii migrează spre marile centre urbane, mai dezvoltate.
AfD a alimentat puternic sentimentul „cetățeni de clasa a doua“ resimțit de mulți est-germani – inclusiv din cauza a ceea ce extrema dreaptă a numit tratamentul favorabil al imigranților. Retorica s-a amplificat odată cu apariția refugiaților din Ucraina.
Extrema dreaptă, atacă și în România
În plus, progresul economic și social înregistrat în ultimele două decenii a generat, pur și simplu, nevoia de afirmare a unei noi identități. „Noi suntem altfel“ – este acum mesajul celor din est. Nici vorbă de „recunoștință“ pentru saltul economic și social înregistrat.
Mau vorbește despre apariția unei noi identități politice distincte, specifică Estului.
Desigur, alegerile din cele două landuri germane nu pot fi desprinse de tendințele deja existente în Europa. În Franța și Italia, social-democrația s-a prăbușit. La fel, în state central-europene precum Ungaria și Polonia.
De asemenea, extrema dreaptă s-a consolidat în numeroase țări. Inclusiv în Spania și Portugalia, considerate „vaccinate“ de amintirea dictaturilor de dreapta care au luat sfârșit la mijlocul anilor 1970.
Toate acestea sunt lecții de învățat pentru România. Elementele prezente în Germania de Est se regăsesc și între Carpați și Marea Neagră, ba chiar în doze mai substanțiale: de la discrepanțele în dezvoltarea regională, la diferențele dintre rural și urbanul mic, respectiv urbanul mare. De la sentimentul de abandon al celor „lăsați în urmă“ de saltul tehnologic, la nevoia de afirmare a unei noi identități naționale și religioase.
