Letalele drone Bayraktar se fabrică într-o fostă companie de piese auto. România a luat 18 aparate. Firma turcă Baykar Defense a revoluționat lupta modernă prin producerea de drone de ultimă generație care și-au demonstrat eficacitatea la nivel global, dar mai ales în Ucraina.
Lumea a început să sesizeze performanțele companiei Baykar atunci când dronele Bayraktar TB-2 au devenit celebre în Războiul din Nagorno-Karabah din septembrie 2020 dintre Azerbaidjan și Armenia, unde a făcut ravagii în trupele armene.
Letalele drone Bayraktar se fabrică într-o fostă companie de piese auto. România a luat 18 aparate
Mai târziu, performanța de luptă a dronei TB2 în Ucraina a stârnit interesul internațional, iar cumpărătorii s-au aliniat rapid pentru a plasa comenzi. De atunci, Baykar a devenit cunoscut drept unul dintre cei mai de succes producători de drone din lume.
Citește și: Achiziție „bombă”! Firma italiană Piaggio Aerospace, cumpărată de producătorul turc de drone Baykar
Pașii făcuți de Baykar au contribuit enorm la ascensiunea fulgerătoare a Turciei ca producător și exportator de arme. Totul în contextul în care Turcia a fost al treilea cel mai mare importator de arme din lume la începutul anilor 2000. Cu toate acestea, dependența sa de importurile militare străine a scăzut drastic, de la aproximativ 80% în 2004 la mai puțin de 20% în prezent. Baykar este o companie care a fost un motor al acestei creșteri extraordinare.
Astăzi, UAV-urile produse de Baykar au fost desfășurate pe diverse câmpuri de luptă din întreaga lume, dovedindu-și eficacitatea în diferite zone geografice și medii.
Baykar nu a fost întotdeauna marea corporație care se află astăzi sub supravegherea lui Selcuc Bayraktar, președintele și directorul de tehnologie (CTO), și a fratelui său Haluk Bayraktar, directorul executiv (CEO).
A fost odată doar un vis al unui bărbat – Ozdemir Bayraktar – care a vrut doar să ajute eforturile Turciei de a indigeniza industria auto a țării.
Cum s-a născut Baykar?
Născut în 1949, Ozdemir a absolvit Departamentul de Inginerie Mecanică a Universității Tehnice din Istanbul în 1972. Ozedmir a fondat Baykar sub numele de Baykar Makina în 1984 pentru a produce piese auto, cum ar fi componente pentru motoare, pompe și alte piese care ar ajuta la indigenizarea industriei auto din Turcia, care era dependentă de companii străine.
Citește și: VIDEO România își face un batalion de Bayraktar, dronele care au decimat armata rusă. Cum atacă?
Baykar a fost înființată ca o firmă de inginerie cu capital intern competitiv, făcând-o 100% turcească. După ce a produs piese auto timp de câțiva ani, compania a început să producă vehicule aeriene fără pilot la începutul anilor 2000.
Dezvoltarea dronelor
La începutul secolului XXI, în anul 2000, Baykar a lansat un centru de Cercetare și Dezvoltare (R&D) privind sistemele de vehicule aeriene fără pilot (UAV). Acesta a fost un moment decisiv în istoria companiei și unul care va schimba destinul Baykar, precum și cel al Turciei.
Câțiva ani mai târziu, în 2004, Baykar a efectuat primul zbor cu UAV folosind sisteme electronice și software indigene. Acesta a fost o piatră de hotar masivă pentru companie.
Unele relatări sugerează că Ozdemir a decis să producă UAV-uri împreună cu fiul său Selçuk, care atunci era candidat la doctorat la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), studiind sisteme aeriene fără pilot. În 2005, Selçuk Bayraktar s-a angajat să dezvolte la nivel local o tehnologie avansată de drone.
El a cerut oficialilor turci să investească în tehnologia dronelor. „Dacă Turcia sprijină acest proiect de drone, atunci în cinci ani, poate fi cu ușurință în fruntea lumii în acest domeniu.”
A fost lansată o licitație pentru „Mini UAV”, iar mai târziu în același an, compania a efectuat demonstrația de zbor autonomă a Bayraktar Mini UAV la o instalație Turkish Aerospace Industries (TAI). Succesul în dezvoltarea „Mini UAV” a încurajat Baykar și a lansat cercetarea și dezvoltarea unui Mini UAV „aripă rotativă” în 2006.
Ulterior, Rotary Wing Mini UAV a fost livrat și în 2009.
După aceasta, în Baykar a început o nouă eră a producției de drone. Ceea ce a urmat a fost programul Tactical UAV System al Turciei, care va continua și avea ca rezultat dezvoltarea Bayraktar TB1 și, prin extensie, dezvoltarea UAV-ului TB2.
Drona tactică
Baykar a creat un prototip UAV TB1 pentru programul tactic UAV al Subsecretariatul pentru industriile turcești de apărare (Savunma Sanayii Mustesarligi, sau SSM).
În 2009, Kale Group și Baykar Technologies au colaborat pentru a forma Kale-Baykar. Ei și-au prezentat UAV-ul tactic împreună cu sistemul său avionic redundant dublu și capacitatea de decolare și aterizare complet autonomă oficialilor turci. Aeronava a fost selectată drept câștigător al programului în 2010.
Bayraktar TB1 a fost doar un prototip și nu a fost niciodată livrat forțelor armate. Cu toate acestea, a devenit baza pentru producția popularului UAV Bayraktar TB2.
Au fost făcute progrese rapide odată cu dezvoltarea TB2, o aeronavă cu elice cu două motoare suficient de mare pentru a transporta rachete care ar putea lovi o țintă la o distanță de până la 8 kilometri cu precizie și ar putea zbura timp de peste 24 de ore fără realimentare.
Și România a achiziționat Bayraktar TB2
Forţele Terestre Române au început, în vara trecută, procedurile de recepţie calitativă şi cantitativă a echipamentelor primului sistem de aeronave fără pilot (drone) Bayraktar TB2. Este vorba de trei sisteme de aeronave fără echipaj uman la bord (UAS) Bayraktar TB2, a câte şase drone fiecare, în valoare totală de aproximativ 321 milioane de dolari.
Primele aparate au venit în țară, iar livrările continuă. Dronele Bayraktar sunt aparate de zbor fără pilot care pot atinge viteza maximă de 222 km/h. Au o rază de acțiune de 4.000 de km, pot atinge o altitudine de 7.600 de metri și dispun de o autonomie de 27 de ore de zbor.
Bayraktar TB2 poate fi echipată cu doua tipuri de rachete. Una de 21,5 kg, care poate distruge inclusiv tancuri sau nave de război, și una de 7 kg, eficientă împotriva blindatelor ușoare. Ambele rachete pot fi lansate de la o distanță de până la opt kilometri de țintă, timpul până la impact fiind de maximum 80 de secunde.
