La 5 martie, estonienii au votat în mod covârșitor în favoarea Partidului Reformator al actualului prim-ministru, Kaja Kallas, care a obținut peste 31% din voturi.
Aproape dublu față de Partidului Popular Conservator Estonian (EKRE), de extremă dreapta, care a adunat 16%. O victorie surprinzătoare prin amploarea sa, câtă vreme sondajele preelectorale îi indicau pe Reformiști și pe cei din EKRE cu scoruri în jurul a 20%.
Partidul Reformator obține astfel cu trei locuri mai mult decât la alegerile precedente, în 2019. Și aceasta, după ce țara a traversat o pandemie însoțită de o criză economică, o criză energetică, inflație și, mai presus de toate, un război în proximitate, declanșat de
inamicul istoric, Rusia.
În afară de partidul învingător și formațiunea de extremă dreapta, patru partide vor avea, de asemenea, deputați: Partidul de Centru (centru-stânga) a obținut 15,3%; Eesti 200 (liberal), 13,3%; Partidul Social-Democrat, 9,3%; și Isamaa (conservator), 8,2%. Prezența la vot a fost de 63,5%, potrivit Comisiei electorale de la Tallin. Date fiind rezultatele, Reformatorii trebuie să alcătuiască o coaliție, din care, în mod evident, este exclusă prezența extremei drepte.
Un examen relevant
Comentatorii politici europeni au urmărit cu multă atenție desfășurarea alegerilor din această țară cu mai puțin de 1,5 milioane de locuitori. Scrutinul a fost văzut drept un prim examen electoral pentru un lider politic puternic implicat în sprijinirea Ucrainei dar, în aceeași măsură, atacat la el acasă tocmai pentru această atitudine fermă.
În campania electorală, EKRE a criticat sprijinul masiv pentru Ucraina, spunând că Estonia nu trebuie să supere Rusia, țară cu care împarte o frontieră de 300 de kilometri și o istorie amară. Extrema dreaptă o numește pe Kallas drept „prințesă a războiului“ și caracterizează politica ei drept „isterică“.
Kallas, în vârstă de 45 de ani, a devenit prim-ministru în 2021 și s-a impus drept unul dintre cei mai puternici susținători europeni ai Ucrainei. Și aceasta, încă din primele zile ale invaziei, când cerea arme, în timp ce aliați europeni vorbeau despre căști sau lenjerie intimă.
„Noi putem fi următorii“
Experiența personală a jucat, mai mult ca sigur, un rol major în forjarea acestei atitudini ferme. Bunicii șefei guvernului estonian au fost deportați în timpul ocupației sovietice.
Mama ei a ajuns în Siberia pe când era bebeluș și a reușit cu mult noroc să supraviețuiască.
Kallas și-a spus povestea într-un editorial din New York Times și a a reluat-o în Parlamentul European în martie 2022, la două săptămâni după ce Rusia invadase Ucraina.
Tatăl ei, Siim Kallas (75 de ani), a fost un activist pentru independența țării, a fost implicat în pregătirea aderării la Uniunea Europeană și a fost în două mandate vicepreședinte al Comisiei Europene, în mandatele lui Jose Manuel Barroso (2004-2014).
În campania electorală, Kallas a mizat pe sloganul „Noi putem fi următorii“ și s-a angajat fără menajamente în susținerea Ucrainei. Ea a cerut urmărirea penală a lui Vladimir Putin drept criminal de război și a insistat că Ucraina trebuie să câștige războiul și că doar ucrainenii pot determina când se va obține această victorie.
Cât despre nivelul ajutorului acordat Ucrainei, reprezintă în prezent peste 1% din PIB-ul Estoniei, cea mai mare contribuție a unei țări în raport cu mărimea economiei sale.
Și aceasta, în condițiile în care cheltuielile pentru apărare au fost și ele crescute, la un nivel de 3% din PIB.
Estonia este considerată drept cea mai digitalizată țară din lume, reușind să asigure circa 96% din serviciile publice fără a fi nevoie de interacțiunea de la ghișeu dintre cetățean și funcționar.
Dar digitalizarea nu pare să fie chiar pe placul tuturor. Al extremei drepte, în niciun caz.
După alegeri, liderii EKRE au acuzat o fraudă electorală, afirmând că partidul lor conducea cursa atunci când au fost numărate buletinele de vot pe hârtie, dar că situația s-a inversat atunci când au fost numărate voturile electronice.
Prețul pentru libertate
O altă problemă care a trebuit – și trebuie înfruntată – este inflația de 18%, una dintre cele mai mari rate din Uniunea Europeană. Însă, în pofida problemelor economice, discursul fără echivoc pro-Ucraina a fost bine primit de alegători, care au înțeles și au acceptat prețul libertății.
Un număr record de cetățeni le-au refuzat extremiștilor de dreapta conducerea guvernului. Aceștia au subestimat solidaritatea societății cu Ucraina.
În același timp, Kaja Kallas s-a dovedit a fi un avocat puternic pentru Estonia, în special în străinătate. Până într-acolo încât presa internațională a nominalizat-o drept posibil succesor la șefia NATO al lui Jens Stoltenberg.
Mica Estonie arată întregii Europe că poziția fermă pro-Ucraina nu este costisitoare electoral, dimpotrivă. Un semnal revigorant, într-o perioadă în care se vorbește tot mai insistent despre „oboseala“ războiului.
