De ce vrea Trump Groenlanda. SUA au vrut să plaseze 600 de rachete nucleare Iceman împotriva Rusiei.
Trump nu ar exclude folosirea forței militare sau presiuni economice pentru a prelua teritoriul autonom al Danemarcei, dar și Canalul Panama.
„Avem nevoie de acestea pentru securitatea economică”, a declarat Trump la o conferință de presă la proprietatea sa din Mar-a-Lago, Florida.
Atât Danemarca, cât și Panama au respins orice sugestie că ar renunța la teritoriu.
De ce vrea Trump Groenlanda. SUA au vrut să plaseze 600 de rachete nucleare Iceman împotriva Rusiei
În timpul Războiului Rece, Statele Unite plănuiau să staționeze 600 de rachete balistice Iceman pe insula Groenlanda, bazate pe ICBM Minuteman și care vizau URSS ca „armă de a doua lovitură”, adică o „rezervă” nucleară.
Armata americană încă folosește baza aeriană Thule, redenumită Pituffik Space Base, important punct strategic din Groenlanda, fondată în 1952.
În anii 1960, SUA au propus un proiect cu numele de cod Iceworm, care trebuia să construiască un adăpost subteran pentru 600 de rachete Iceman.
Americanii nu au informat guvernul danez, în calitate de proprietar al insulei, despre intenția de a lansa acest proiect, iar danezii au aflat despre Iceworm abia în anii 2000.
SUA au construit baza aeriană Thule ca avanpost avansat pentru apărarea antirachetă împotriva Moscovei și pentru o posibilă misiune de atac de represalii. Baza a fost folosită multă vreme pentru zboruri de recunoaștere, potrivit Defense Express.
Chiar și celebrul avion de recunoaștere SR-71 Blackbird, care avea o viteză de zbor de până la 3700 km/h (alimentat de un combustibil special JR-7), avea sediul pe acest aerodrom.
Acum, SUA utilizează baza aeriană Thule ca o facilitate de apărare antirachetă, care include radarul AN/FPS-120 pentru detectarea timpurie a lansărilor de rachete balistice din Rusia.
Baza angajează în total până la 600 de persoane, inclusiv personal militar american și familiile acestora, angajați civili și rezidenți locali, care sunt, de asemenea, implicați în întreținerea aeroportului.
Munca la baza aeriană Thule este asociată cu condiții meteorologice extreme: din mai până în august există în general doar o zi însorită acolo, iar din noiembrie până în februarie, întuneric constant.
În ciuda acestui disconfort, este important din punct de vedere strategic pentru Statele Unite să păstreze Thule, deoarece este singura facilitate militară americană din regiunea arctică, în timp ce Rusia are aproximativ 50 de unități militare în aceeași regiune.
Tensiuni în timpul Războiului Rece
În timpul Războiului Rece, Statele Unite au desfășurat lansatoare pentru rachete interceptoare Nike Hercules cu focoase nucleare în Groenlanda.
În anii 1960, a funcționat Centrul secret de Cercetare Century, cu un reactor nuclear, ce a lăsat o cantitate semnificativă de deșeuri, inclusiv combustibil nuclear uzat. În 2017, Pentagonul s-a angajat public să curețe aceste deșeuri.
Baza Aeriană Thule a fost construită în secret sub numele de cod Operațiunea Blue Jay, dar proiectul a fost făcut public în septembrie 1952.
Construcția bazei aeriene Thule a început în 1951 și a fost finalizată în 1953. Marina Statelor Unite a transportat cea mai mare parte a muncitorilor, proviziilor și echipamentelor de la șantierele navale din Norfolk, Virginia.
La 6 iunie 1951, o armada de 120 de nave a plecat de la Naval Station Norfolk. La bord se aflau 12.000 de oameni și 300.000 de tone de marfă. Au ajuns la Thule la 9 iulie 1951.
S-a lucrat non-stop. Muncitorii au locuit la bordul navelor până când au fost construite barăci. Odată ce s-au mutat în acestea, navele s-au întors acasă.
La 16 iunie 1951, baza a fost descoperită accidental de antropologul cultural francez și geograful Jean Malaurie și prietenul său inuit Kutikitsoq, pe drumul lor înapoi de la Polul Nord geomagnetic.
Înființată inițial ca o instalație Strategic Air Command, Thule avea să servească periodic ca bază de dispersie pentru aeronavele B-36 Peacemaker și B-47 Stratojet în anii 1950, precum și să ofere un loc ideal pentru a testa operabilitatea și mentenabilitatea acestor sisteme de arme în vreme extrem de rece. Operațiuni similare au fost efectuate și cu aeronavele B-52 Stratofortress în anii 1950 și 1960.
În 1954, turnul Globecom de 378 m, un turn pentru comunicații radio militare, a fost construit la Northmountain. La momentul finalizării sale, era a treia cea mai înaltă structură creată de om de pe pământ și cea mai înaltă structură la nord de Cercul Arctic din emisfera vestică.
În iarna anilor 1956-1957, trei cisterne KC-97 și alternativ unul dintre cele două avioane RB-47H au efectuat zboruri polare pentru a inspecta apărarea sovietică.
Citește și: Trump vrea să cumpere cea mai mare insulă din Europa. Țara vikingilor se opune: "Nu e de vânzare!"
Cinci KC-97 s-au pregătit pentru zbor cu motoarele care funcționează la temperaturi de -46 °C pentru a se asigura că trei pot îndeplini misiunea. Testele au avut loc uneori în întunericul arctic, fără lună, timp de 24 de ore, din decembrie până în februarie. Aceste zboruri au demonstrat capacitățile Comandamentului Aerien Strategic al SUA.
În 1959, baza aeriană a fost principalul punct pentru construcția Camp Century, la 240 km de bază. Sculptat în gheață și alimentat de un reactor nuclear, PM-2A Camp Century a fost oficial o bază de cercetare științifică, dar în realitate a fost locul cel mai secret al Proiectului Iceworm. Tabăra a funcționat din 1959 până în 1967, când s-a renunțat la proiect
Între autonomie și îndatoririle față de NATO
Imadiat ce Guvernul local al Groenlandei a primit un anumit grad de autonomie de la Guvernul de la Copenhaga în 1979, a încercat să reducă prezența forțelor militare americane pe teritoriul său, aparent cu aprobarea tacită a Danemarcei, care a oscilat între necesitatea de a-și respecta obligațiile față de NATO și dorința de a controla în mod independent toate teritoriile sale.
Citește și: Danemarca mobilizează avioane F-35 să apere Groenlanda de Trump, care o dorește. Oferă un miliard $
Astăzi, Thule găzduiește 821st Air Base Group, cu responsabilități de sprijinire a bazei aeriene în zona de apărare Thule.
Baza găzduiește Escadrila 12 Avertizare Spațială , avertizare timpurie a rachetelor balistice conceput pentru a detecta și urmări ICBM-uri lansate împotriva Americii de Nord.
Informațiile de avertizare privind rachetele și supravegherea spațiului sunt transmise către centrele de comandă NORAD situate la baza Forțelor Spațiale Peterson, Colorado.
Există doar o perioadă scurtă în fiecare an în timpul verii, când gheața se subțiază suficient pentru a trimite nave de aprovizionare la bază.
În 2020, baza aeriană Thule a fost transferată oficial Forțelor Spațiale ale Statelor Unite. La 6 aprilie 2023, Thule a fost redenumită Pituffik Space Base, reflectând statutul său de bază al Forțelor Spațiale și numele nativ al regiunii.
