„Cât sunt eu președinte, Iranului nu i se va permite să aibă o armă nucleară“. Avertismentul lui Donald Trump este, în același timp, o justificare pentru decizia SUA de a da o lovitură dură regimului criminal de la Teheran.
Uciderea generalului Qassem Soleimani, măsură punitivă pentru atacarea ambasadei SUA din Bagdad la inițiativa milițiilor șiite pro-iraniene din Irak, este și o tentativă de a forța negocierile pentru un nou tratat nuclear cu Iranul.
Un tratat absolut necesar în condițiile în care Teheranul l-a denunțat deja pe cel din 2015.
„Prea mult timp națiunile lumii au tolerat comportamentul Iranului. Acele zile s-au terminat“, a completat Trump, la câteva ore după riposta Teheranului asupra a două baze SUA din Irak, care nu a produs forțelor armate americane pagube semnificative.
Lovitura împotriva Iranului a avut și scopul de a demonstra, încă o dată, lumii supremația militară a Americii. Mai ales că imaginea SUA fusese afectată în ultima vreme de loviturile tot mai îndrăznețe ale Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), conduși de Qassem Soleimani.
Mesajul lui Donald Trump pentru Iran este simplu: „Așezați-vă la masa negocierilor pentru că nu aveți încotro“.
Liderul de la Casa Albă a invitat celelalte mari puteri să se implice în rezolvarea situației din Orientul Mijlociu.
„A venit timpul pentru Europa, Rusia, China să recunoască această realitate. Puterile lumii pot lucra la un nou acord cu Iranul pe armele nucleare și trebuie să trimită un mesaj clar și unit Teheranului. Vom cere NATO să fie mai implicată în procesul din Orientul Mijlociu“.
Atât Uniunea Europeană, cât și Rusia și China au nevoie ca situația să se stabilizeze în Orientul Mijlociu. Țările UE vor ridicarea sancțiunilor pentru a putea face afaceri cu Teheranul, Rusia vrea să domine Siria după războiul civil fără a avea un competitor direct în Iran, care-și exercită influența prin milițiilor șiite, iar China are nevoie de liniște pentru a-și construi proiectul de soft power „One Road, One Belt“, care străbate Orientul Mijlociu.
În plus, obținerea de către Iran a statutului de putere nucleară nu e o perspectivă prea încurajatoare, cu atât mai mult cu cât Coreea de Nord are deja butonul nuclear. Altfel spus, China are cu ce să amenințe în caz de necesitate.
Asta înseamnă că Iranul nu prea mai are de ales. Acceptă un nou acord nuclear, mai restrictiv, sau regimul teocratic al ayatollahilor riscă să se prăbușească. Deja, sancțiunile economice impuse de SUA au crescut presiunea internă la adresa regimului.
Viața iranienilor de rând s-a deteriorat, iar condițiile de trai i-au scos în stradă. Protestele din ultimele luni sunt un avertisment serios, iar SUA poate merge mai departe.
Newsweek România vă propune o analiză asupra evoluțiilor posibile în Orientul Mijlociu.
Cazul Iran. Asedierea ambasadei a umplut paharul lui Trump
CAZUL IRAN „Măcelarul“ devotat ayatollahului Khamenei
ORIENTUL MIJLOCIU Împărțirea șiiți-suniți și depozitele de petrol și gaze
Comentarii 0