Școala în online este o realitate pe care nu o mai putem ignora. În următoarea perioadă va fi un privilegiu să poți face învățământ în sistem clasic. Paradigma învățării se modifică total iar rolul cadrului didactic în motivarea învățării trece într-o nouă etapă. Mulți compatrioți consideră că sarcina profesorului este doar de a transmite informații de calitate sau într-o cantitate apreciabilă, pentru ca elevul să beneficieze de aceste noțiuni în actul de învățare. Nu de puține ori am auzit părinți care comentau că profesorul X le predă câte 4-5 pagini într-o oră, iar profesorul Y i-a pus să facă doar o schemă și au comentat pe marginea ei toată ora. Bineînțeles că în acest exemplu, calitatea actului educațional e măsurată prin volum și nicidecum prin eficiență și e total eronat.
Din generația mea face parte un geniu al Școlii de matematică românești, multiplu medaliat al Olimpiadei Internaționale de Matematică, actualmente profesor la Universitatea din Sorbona, care impresiona și prin faptul că în clasa a X-a era invitat să vorbească la cursurile studenților de la Facultatea de Matematică. Nu despre el mi-am propus să vorbesc acum, ci despre profesorul lui de matematică din liceu care, se pare că a fost întrebat, în acele vremuri, de un ziarist hâtru, dacă recunoaște că elevul său știe mai multă matematică decât domnia sa. Profesorul nu s-a lăsat intimidat de întrebare și, pe un ton calm, i-a răspuns ziaristului: „Nu pot cântări dacă elevul meu știe acum mai multă matematică decât mine. Pot să vă spun că are o inteligență peste medie, cum n-am mai întâlnit până acum, dar vă mai pot spune că, spre deosebire de el, eu, dacă nu cunosc ceva la matematică, știu unde să caut.”
Nu cumva acest răspuns indică exact rolul pe care trebuie să-l aibă profesorul și în aceste vremuri?! Am depășit de mult momentul în care lecția se rezumă la conținutul din manual. Noțiunile de bază prezentate acolo trebuie cuantificate, „cosmetizate” cu tot ce înseamnă tehnică modernă: animații, jocuri video, prezentări interactive etc. ce pot fi destul de ușor adaptate și pentru învățământul la distanță. Chiar dacă e mai greu, rolul jucat de profesor pe scena amplasată în fața catedrei poate fi adaptat și pentru o ecranizare video. Și mulți colegi au învățat repede și au trecut de la teatru la… film. Profesorul este un actor, dar întotdeauna sincer.
Despre infrastructura care lipsește în multe școli și localități și care împiedică elevul să beneficieze de învățământul online s-a tot vorbit. Este o prioritate pe care Guvernul trebuie să o acorde învățământului pentru ca o parte din fondurile alocate de Uniunea Europeană să fie îndreptate, urgent, spre elevii defavorizați, pentru ca și ei să aibă șanse egale în fața acestei provocări.
Dacă învățarea poate fi reglată pentru a se desfășura bine în asemenea condiții, altele sunt dificultățile întâmpinate în procesul instructiv-educativ.
Aș începe prin a sublinia diferența dintre modul de socializare față în față cu cel din online. Copiii trebuie să se vadă, să se joace, să alerge, să își arate unul altuia hăinuțele, ghiozdanul, pixul, penarul, să se certe, să se supere, să învețe să se împace, să fie toleranți. În acest sens, școala rămâne singura instituție în care copiii dobândesc competențe socio-emoționale și trebuie să creeze contexte noi pentru a le oferi elevilor întâlniri cu profesorii lor, în condiții de siguranță sanitară, pentru a beneficia de educație și socializare. Competențele socio-emoționale nu pot fi „predate” online!
O altă sarcină de care nu văd cum ar putea să se achite școala acum este evaluarea. Sistemul românesc de învățământ este conceput, știm bine, ca la finalul fiecărui ciclu e învățare: unitate de învățare (capitol), semestru, an școlar, fiecare profesor să facă o evaluarea. În alte sisteme de învățământ s-a renunțat sau s-a modificat cu altceva această evaluare ritmică, cu mult înainte de pandemie. Nu vreau să mă pronunț dacă e mai eficient sau nu ce se întâmplă pe alte meleaguri, dar vă asigur că actuala procedură de evaluare nu poate fi adaptată pentru a asigura obiectivitatea în sistemul online. Personal m-am confruntat cu încercarea părinților de a controla răspunsurile pe care copiii dumnealor urmau să le dea la un test online, surpriză, chiar în timp ce unii îl susțineau de pe dispozitivul lor, în sala de clasă. Consider că ar fi momentul ca, măcar pentru această perioadă dificilă, factorii politici decizionali să simplifice sistemul actual de evaluare.
E un bun prilej ca, în sfârșit, în învățământ, să se producă acea schimbare despre care multă lume vorbește, dar prea puțini și-o asumă.
Cătălin Osiceanu predă matematică la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod“ din București. Este inițiatorul concursului online „Profu’ de mate“, care se bucură de mare succes.
