Specialiștii în domeniul energetic prezenți la Summit-ul de Energie 2023 organizat de Newsweek pe 18 octombrie, la București, au discutat despre rezervele de energie electrică și gaz ale României în general și, punctual, despre rezervele necesare pentru iarna 2023-2024, dar și despre strategia necesară țării noastre pentru noile ținte propuse de UE privind energia obținută din surse regenerabile şi reducerea emisiilor de carbon.
De asemenea, experții au explicat care este impactul supra-impozitării firmelor din energie și a plafonării tarifelor asupra facturilor, având în vedere că, începând de anul trecut, românii beneficiază de o schemă de sprijin care plafonează prețul la energie electrică și gaze naturale iar recent s-a decis o supra-impozitare a profiturilor companiilor din energie.
Citește și: VIDEO Unde se află România pe drumul către independența energetică? Ce spun specialiștii
Dana Daraban: România cumpără gaze în momentele de vârf, scump. Investițiile sunt în continuare ipotetice
„Cred că trebuie să ne uităm la această problemă a creșterii prețul la energie din toate punctele de vedere, pentru că au fost și, să spunem așa, părți de câștig. Deci, dacă ne uităm, veniturile bugetare au fost semnificativ crescute pe fondul creșterii prețurilor și, dacă îmi permiteți, o parte din veniturile care nu se vor realiza în acest an vine din faptul că a scăzut prețul la energie, iar efectiv proiecția bugetară a fost cumva făcută pe un preț crescut, dar a scăzut acest preț.
Deci există și o parte bună, ca să spun așa, încasările bugetare au fost semnificativ mai mari când ne uităm către clienți și implicit clienții casnici și clienții non-casnici.
Bineînțeles că aici impactul a fost abrupt și a fost semnificativ, critic pentru toți, și pentru mediul de afaceri, și pentru clientul casnic, motiv pentru care statul a considerat că trebuie să intervină. Totul este absolut justificat.
Singura problemă pe care noi o vedem în continuare este modul în care această schemă se derulează. Adică noi, ca entități private, am prefinanțat această schemă. Dacă facem un calcul simplu, în momentul de față avem 21,6 miliarde decontați per total.
Pentru acești bani, furnizorii, ca să prefinanțeze, foarte mulți și, pe măsură ce trece timpul, tot mai mulți, au împrumutat, pentru că furnizorii nu dispun undeva în cămară de niște bani pe care să îi scoată pentru 3-4-5-6 luni.
Uneori, în același timp, furnizorii au termene ferme de plată pe lanț. Deci, pe lângă faptul că trebuie să achiziționeze energia și să poată asigura furnizarea ei către clienți, se plătesc taxele, toate de pe factură, la termenele ferme. Se plătesc tarifele.
Deci, din acest punct de vedere, efectul pe lichiditate a sectorului de furnizare a fost și rămâne unul critic.
Dacă statul nu înțelege că nu mai poate miza pe strategiile de împrumut ale furnizorilor, puteți să faceți un calcul simplu. La 21 de miliarde împrumutați, vă puteți da seama care este costul adăugat schemelor prin împrumuturile pe care le-au făcut furnizorii, pentru că, trebuie să fim onești, acești bani costă.
Există în momentul de față niște costuri asumate la nivelul sectorului de furnizare și, din acest punct de vedere, cu dorința exprimată fermă a statului român de a continua aceste scheme până în 2025, tot ce ne dorim este acum, că s-a liniștit toată lumea, să nu se mai modifice și nu mai avem de facturat în fiecare lună. Altfel, cred că problema critică rămâne accesul la lichiditate (...)
Este foarte bine că România are depozitele pline și cred că suntem într-o situație fericită. Dar nu trebuie să uităm faptul că dacă iarna va fi una provocatoare, la între 5 și 10 zile consecutive de frig, noi avem o limită de extras gazele din depozite. Acesta este și motivul pentru care noi, chiar dacă avem puțin de completat producția proprie versus consum istoric, am plătit foarte mult, pentru că noi cumpărăm în momentele de vârf și această vulnerabilitate poate fi rezolvată doar cu o strategie de investiții.
Investițiile, îmi pare rău să spun, sunt în continuare ipotetice. Dacă ne uităm la completări de capacități de producție în ultimii ani, totul a venit din zona privată. Este foarte bine că acum beneficiem de aceste fonduri, de PNRR, fondul de modernizare, dar sper ca în 3,4, 5 ani să vorbim de capacități de producție completate și de marii jucători.
Adică, este nevoie să devenim un pic mai serioși pe zona de investiții, și privat, și stat, nu contează. De aici vine securitatea.
Noi trebuie să fim siguri că în orice moment generat de o criză de evoluție, cum e războiul din Israel, unde Chevron a fost obligat să-și închidă în zăcământ în producție exact în zona de conflict, sau dacă există niște probleme la un gazoduct, avem strategia necesară ca astfel de momente să le putem evita în sensul de cost”, a afirmat Dana Daraban, directorul executiv al Federației Asociatiilor Companiilor de Utilitati din Energie – ACUE, la Summit-ul de Energie 2023 organizat de Newsweek.
Silvia Vlăsceanu: „După iarna care urmează ar trebui să începem să discutăm ce se va întâmpla (...) Piața este distorsionată”
„Piața a fost evident afectată și criza a dus la o la creștere a prețurilor. Criza e cauzată și de război, dar și de reluarea activității economice post-pandemie. Nu mai povestim cum au crescut prețurile, pentru că au început să crească cu mult înainte de izbucnirea conflictului din Ucraina.
Dar, în orice caz, prin mecanismele instituite prin legislație, prețul este deocamdată plafonat. Există un mecanism de plafonare-compensare pentru anumite limite de consum și la energie electrică și la gaze.
Pe de altă parte, sunt câțiva producători majoritari de stat, cu capital majoritar de stat, care contribuie prin mecanismul de achiziție centralizată la achiziția de către furnizori în limitele a 80% din producția lor, la un preț plafonat reglementat de 450 lei per megawatt-oră.
Probabil, această legislație, așa cum s-a anunțat, va fi în vigoare până la 31/03/2025. Este nevoie însă cu șase luni, nouă luni, chiar un an înainte, deci după iarna care urmează ar trebui să începem să discutăm ce se va întâmpla după 31 martie, pentru că piața este în acest moment distorsionată.
Nici consumatorii nu au interes să-și caute în mod real un alt furnizor, poate doar cei care depășesc plafonul de 300 kWh consum lunar.
Acum, la nivel european, se discută despre un nou model de piață și se încurajează foarte mult contractele de achiziție pe termen lung, mergând până la 10 ani.
În România, au început să se încheie timid. Auzeam zilele trecute că s-au încheiat șase. Astăzi, citeam că s-au încheiat 10 la un preț foarte, foarte bun, 65-70 euro pe megawatt-oră pe o perioadă de 10 ani. Este un început. Eu, cel puțin, așa văd viitorul, prin contracte de achiziție de către furnizori și de către operatorii de distribuție a unor cantități semnificative de energie prin contracte pe termen lung, mergând de la 3 ani în sus.
Nu e musai să fie de 10 ani, dar în orice caz, mergând pe contracte pe termen lung de cel puțin 3 ani, cu prețuri fixe sau determinabile pe baza unor formule de calcul agreate în mod transparent pe platforme de tranzacționare, pentru a nu exista niciun fel de suspiciuni de ce se încheie anumite contracte de către unii cu anumiți furnizori.
În orice caz, acesta va fi viitorul, cel puțin pentru o parte semnificativă din achiziția de energie de către furnizori și de către consumatorii finali, cei industriali, care pot să încheie direct contracte pe termen lung. Prețurile vor fi evident influențate, e adevărat, la momentul respectiv de ce se va întâmpla pe plan internațional.
Vedem că orice piața de energie foarte vulnerabilă din acest punct de vedere, orice zonă, orice acțiune internațională poate să ducă la variații ale prețului petrolului și implicit al gazelor și implicit al energiei electrice.
Deci, vom vedea cum vor evolua lucrurile, dar în orice caz, trebuie să ne gândim din timp ce va fi după momentul 31/03/2025 și cum evoluează și legislația la nivel european, pentru că este o problemă până la urmă, nu doar a României.
Evoluția aceasta imprevizibilă a prețurilor a fost o problemă la nivel european și fiecare stat a adoptat măsurile pe care le-a considerat eficiente pentru populație. Până acum nu au existat astfel de probleme, dar vedem că n-a fost o măsură unitară, tocmai pentru că piețele și mixul energetic al fiecărei țări este foarte diferit”, a declarat Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al Asociatiei Producatorilor de Energie Electrica – Henro, la Summit-ul de Energie 2023 organizat de Newsweek.
Daniel Apostol: Accizele, taxele și impozitele se ridică la peste 65% spre 70% din prețul carburantului la pompă
„Rămâne să mai revenim pe chestiunea impactului măsurilor, a politicilor publice, asupra impactului lor asupra industriei și impactului lor, până la urmă, asupra buzunarelor oamenilor (...) Fac referire acum la prețuri, referindu-mă strict la industria de țiței și gaze naturale pe care o reprezint.
Știm foarte bine care este sensibilitatea acestei industrii, a acestui sector la nivel global, la evenimente, la evenimente nu doar economico-financiare, dar, iată, și la evenimente geopolitice și la evenimente militare. Piața petrolului este extrem de de fluctuantă. Din punctul ăsta de vedere e foarte sensibilă.
Investitorii prezenți în piață reacționează brusc și adeseori chiar brutal.
Intensificarea recentă a conflictului dintre Hamas și Israel are menirea să pună presiune suplimentară pe o piață a petrolului, care oricum, de la invadarea Ucrainei de către Rusia, suferise câteva convulsii. Astăzi, prețul țițeiului brand s-a apreciat față de prețul anterior, s-a dus undeva la peste 91 dolari pe baril.
Aceste evoluții, aceste salturi provocate de conflicte, de distorsiuni a ceea ce putem să numim parcursul firesc al vieții, se regăsesc până la urmă transmise ca un șoc și în zona de prețuri către consumatorul final. Pentru că o un salt al prețului petrolului la producători produce un salt al prețului ca materie primă la rafinărie și, pe cale de consecință, un salt în prețul final al carburantului pe care îl găsim la la pompă.
Evoluția prețului la gaze naturale este strâns legată de cea a țițeiului. Gazul natural merge în siajul prețului petrolului.
Dar aici avem, să spunem, o <<umbrelă>> de protecție în fața unei ploi a prețurilor. Această <<umbrelă>> este dată de plafonarea prețurilor până în martie 2025. Și am văzut cu toții, probabil, declarația ministrului energiei, Sebastian Burduja, cu privire la faptul că este a dreptul păstrării acestei plafonări până la termenul dat ca măsură de protecție.
Deci, la zona de gaze naturale avem această plafonare a prețurilor. Am avea practic premiza în a spune că, din punctul ăsta de vedere, consumatorul nu ar trebui să aibă motive de îngrijorare. Eu pun aici, însă, nu punct, ci pun o virgulă. Dacă nu se schimbă nimic în perioada care urmează la nivel de politică publică, dacă nu se ia o decizie care să modifice acest cadru.
Deci, undeva până în primăvara lui 2025 avem plafonare a prețului la gaze naturale. Revin, la piața extrem de sensibilă la orice gen de de evoluții, mai ales la o <<furtună>> cum se petrece în Orientul Mijlociu.
Este de așteptat să vedem reacții ale marilor producători de petrol. Am văzut chiar discuții cu privire la o posibilă îndulcire a embargoul impus de Statele Unite pe producătorul venezuelean. Venezuela dispune de zăcăminte semnificative, doar că nu prea a avut ce să facă cu ele în piața mare. Ca reacție, apropo de cât e de sensibilă e piața, doar știrea că Statele Unite ar putea îndulci relația cu Venezuela a produs o ușoară revenire pe preț, din speranța investitorilor în piața de petrol că lucrurile se vor mai calma.
Pentru moment, trebuie să fim foarte atenți la aceste sensibilități ale pieței petrolului, sensibilități pe care le putem regăsi în creșteri bruște ale prețului la țiței, care au, după aceea, un efect de 2009 în întreaga economie. Pentru că țițeiul stă la baza unui lanț întreg economic de producere a carburanților, de producere a energiei, chiar și a energiei electrice, în zona de produse de mase plastice, în zona transportului.
Dacă se scumpește transportul din cauza scumpirii prețului la țiței, o sumă întreagă de alte produsele le putem bănui a suferi de inflație.
Sunt două elemente pe care trebuie să le conștientizăm și să le tratăm cu seriozitate, nu cu spectaculozitate. Primul este legat de evoluția creșterii prețului la petrol care întotdeauna se întâmplă brusc. E mai rar întâlnită o creștere pe o pantă lentă, într-un interval de timp lung.
De obicei, majorările valorice ale acestei mărfi, aurul negru, se produc instantaneu sau să produc brusc în urma unor evenimente care generează emoția care se traduce în creșterea prețului la petrol, un război care izbucnește, o criză financiară, pandemia.
Iată, acum, războiul din Israel. Prețul sare brusc. Revenirea pe preț se produce însă lent. Mă refer acum la prețul petrolului și după aceea fac referire la a 2-a componentă care merită atenție. Deci revenirea prețului petrolului se face lent, nu o spune Daniel Apostol, o spune istoria. Dacă ne uităm pe parcursul pieței petrolului în ultimii 50 de ani, vom vedea unde sunt salturile și corelate cu ce evenimente petrecute la nivel global și care au fost revenirile.
Într-adevăr, este această frustrare că prețul petrolului a scăzut, carburantul a crescut. Nu văd revenirea la pompă imediat, la fel de brutal precum s-a petrecut saltul în sus.
Prețul petrolului influențează mersul întregii economii. Dar prețul petrolului regăsit în prețul final la pompă este o componentă mult mai mică decât toate celelalte componente la un loc. Avem accize, avem taxe, avem impozite. Dacă nu greșesc, toate acestea se ridică la peste 65% spre 70% din prețul la pompă. Petrolul, dacă-mi aduc bine aminte, reprezintă 16-18 procente.
Atunci, ar trebui să ne întrebăm, în momentul în care prețul țițeiului are un recul oarecum imediat, ce nu se modifică imediat. accizele nu se modifică imediat, celelalte taxe, celelalte costuri care sunt înglobate în prețul final al unui litru de carburant, indiferent ce o fi el, benzină sau motorină. Și aici este și o legătură cu demersul pe care noi îl facem constant cu privire la impactul pe care îl are această industrie de țiței și gaze naturale în economie (...)
Impactul pozitiv al industriei de petrol și gaze asupra economiei românești poate fi brutal diminuat dacă întregul pachet de politici publice, mai ales cele fiscale, devin niște constrângeri în dezvoltare a sectorului, devin constrângeri în dezvoltarea investițiilor, limitează accesul la un carburant mai ieftin prin bagajul de natură, dacă vreți, fiscală”, a declarat Daniel Apostol, director general Federația Patronală Petrol și Gaze - FPPG.
Gabriel Andronache: Nu o să avem un preț reglementat pentru totdeauna
„Cu siguranță, nu o să avem un preț reglementat pentru totdeauna. Inclusiv ordonanța a fost dată pe o perioadă limitată, până pe 31/03/2025.
Consider că a fost o măsură foarte bună, în special din punct de vedere economic, într-o perioadă în care volatilitatea prețurilor și creșterea era foarte mare. Deci, trebuia să se intervină.
Dacă ne uităm, un preț foarte mare ducea ca zona de non-casnic, zona industrială, să fie foarte afectată și exista riscul ca foarte multe firme să fie închise, astfel încât statul ar fi ajuns ca în loc să încaseze niște salarii de la angajați, să ajungă să plătească ajutoare de stat în condițiile respective. Trebuiau găsite niște soluții rapide.
Drept dovadă, întâi, schema a început cu o schemă prin ordonanța 118, în noiembrie 2021. A urmat una în martie, care a funcționat până în la finalul lunii martie 2022 și a intrat ordonanța 27, care și ea, la rândul ei, a suferit câteva îmbunătățiri. Iar forma finală, care a fost în decembrie, a ajutat foarte mult ce înseamnă zona economică, a ajutat atât consumatorul casnic, cât și non-casnic și a ajutat inclusiv firmele din zona de distribuție și transport, care au fost foarte afectate din punct de vedere economic în anul 2021.
Prețul a început să fie foarte mare începând cu septembrie 2021, astfel încât impactul bugetar în toate companiile a fost foarte, foarte mare.
Știm foarte bine că la momentul respectiv au fost discuții susținute, pentru că ce înseamnă transport și distribuție, înseamnă și un consum foarte mare. Adică, la un consum de energie al României care anul trecut a fost de 51 de terrawați, a scăzut față de anul 2021 de la 54 de terawați la 51 de terrawați. În momentul respectiv, transportul și distribuția reprezintă undeva la circa 5 terawați, ceea ce înseamnă un consum foarte mare. Transportul consumă 1,1 terrawați, e o cantitate foarte mare. Se ajunge ca pentru transport și distribuție, aproape ca grupul unu de la Cernavodă să ofere energie pentru a transporta energia. (...)
Deci, fără această schemă, dacă nu se aplica, lucrurile stăteau mult mai rău.
Dacă ne uităm inclusiv în piața europeană și știm foarte bine că noi suntem conectați cu piața europeană, noi avem capacitate de export de 2500 de megawați și de 3000 de megawați la import, prețurile sunt similare.
Mă uit în fiecare zi și văd care sunt prețurile pentru ziua următoare, și sunt similare, adică cu cele din Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia. Polonia are uneori prețuri un pic mai mai mici, are capacitate de producție mult mai mare, are capacitate de producție inclusiv în prosumeri, undeva la 9.000-9.300 de de megawați. Toate aceste lucruri contează.
Ne uităm la energie, la această schemă, și ne gândim dacă cumva a distorsionat piața. Da, și nu. Întrebările acestea le-am avut și de la Uniunea Europeană, pentru că dacă ne uităm bine, începând cu anul 2018, când am fost exportator net de energie la momentul respectiv, am exportat 2,8 terrawați și aveam și un consum mai mare.
În anul 2019, 2020 și 2021 am fost importator net și de energie între 2,2 și 2,7 terawați. Anul trecut am importat mai puțin.
Pe fondul și acestui consum mai scăzut, am importat un terawatt, iar anul acesta la nivel de șapte luni a fost pentru prima oară când am exportat 2,7 terawați. Deci este o cantitate mare, într-adevăr. Am avut un an cu hidraulicitate foarte bună.
Consumul înregistrează, de asemenea, o ușoară scădere, care, din analizele pe care le-am făcut, apare și ca urmare a capacităților mari în momentul de față instalate de prosumuri, dar pe de altă parte toată lumea începe să fie mult mai atentă cu consumul și să fie mai eficientă. Achiziționează atât în zona industrială, cât și casnică echipamente cu consum redus de energie. Astfel, am atins și un nou minim într-o zi, în ziua de Paște am avut un consum de 4.100 de megawați, minimul respectiv.
Și cu rețeaua de transport, cu toate, vă spuneam că avem 2.600 de megawați capacitate la export, am reușit să exportăm 3.700 de megawați, deci rețeaua a făcut față cu cu brio.
Cei de la Transelectrica reușesc să dezvolte proiecte ca să facă posibil exportul, deci schema va funcționa până atunci. Dar, bineînțeles, că avem în vedere ca momentul 1 aprilie să nu fie momentul în care atunci toată lumea, furnizorii, distribuitorii, transportatorul să înceapă să alerge după energie în piață. De aceea există nevoie de predictibilitate.
Este nevoie nouă luni, minimum șase luni, astfel încât producătorii de energie și producătorii mari de energie să iasă în piață, astfel încât să poată să fie ușor contractate cantitățile necesare de energie pentru perioada următoare, astfel încât să nu apară o disfuncționalitate a pieței, în condițiile în care, până la urmă, scopul principal și ceea ce urmărim este să avem cantitate, calitate și preț care să fie atractive pentru client”, a precizat Gabriel Andronache, vicepreședintele ANRE, la Summit-ul de Energie 2023 organizat de Newsweek.
