În anii 1900, Mamaia la fel de „fiță” ca acum. Salariul mediu era de aproximativ 280 de lei la acea vreme și cea mai scumpă cazare costa circa 170 de lei, adică peste 50% din salariul mediu.
În comparație, în aprilie 2023, salariul mediu net pe economie a fost de 4.564 de lei. Și cea mai scumpă cazare în Mamaia ajunge, de exemplu, acum, în iulie, la aproximativ 2.000 de lei pe noapte, potrivit booking.com.
Citește și: Cât costă o noapte de cazare în România, la munte, la tratament, pe litoral. Nimic, sub 300 de lei
„Stațiunea Mamaia a căpătat importanță prin viziunea primarului Ion Bănescu și datorită evoluției pe care au început să o ia lucrurile prin extinderea portului.
În acest sens, primarul Ion Bănescu, în 1906, va lua această decizie pentru ca din mica așezare Mamaia să devină un pol de atragere pentru turiști, care desigur să aducă și venituri la bugetul local.
Plaja întotdeauna a fost un punct de atracție pentru noi, în general. Și Primăria va lua aceste inițiative de a oferi contracte unor oameni cu inițiativă, antreprenori, iar în documentele de arhivă întâlnim numeroase astfel de inițiative.
Una dintre ele este cea care se află în spatele Bisericii Armene. Este una dintre plajele mai puțin abordate în articole, dar, iată, că acești contractori aveau în documentul încheiat între ei și Primărie, din diverse obligații, amenajarea plajei, asigurarea chiar a securității prin un barcagiu care să fie în permanență acolo.
Citește și: S-a scumpit prânzul în Thassos? Gyros la farfurie – 8 €, Salată grecească – 6 €, Burger – 9 €
Moralitatea era la mare cinste pentru că spre deosebire de secolul XXI, când iată, ni se oferă din plin priveliștea umană, la început de secol XX și chiar în perioada interbelică, totuși știm că femeile, doamnele în speță, nu aveau voie să-și descopere frumusețea fizică.
Bunurile cu care se venea pe plajă se asigurau într-o cutie de fier. Era un om plătit, bineînțeles, şi avea grijă să fie păstrate sub cheie, un fel de seif.
Spre deosebire de astăzi, secolul XXI, în perioada interbelică nu-ți permiteai să intri într-un restaurant, într-un local, să mănânci sau să consumi ceva fără a fi îmbrăcat decent.
Doamnele se plângeau deseori de imoralitatea unor barcagii, pentru că nu puteau să-și facă plaja. Exista o taxă prin care se intra pe plajă. Plaja, întotdeauna avea și un aspect curativ, pentru că sezonul începea undeva în iunie și se încheia undeva în septembrie, octombrie”, a explicat Răzvan-Raul Ivan, profesor doctor în istorie, scriitor și ghid de turism, pentru radioconstanta.ro.
Citește și: Vacanță la hotelul Simonei Halep din Mamaia? Trebuie să câștigi Roland Garrosul: 1.000 €/6 nopți
În anii 1900, Mamaia la fel de „fiță” ca acum. Cea mai scumpă cazare, peste 50% din salariul mediu
„Să știți că erau prețuri pe toate gusturile. Hotelurile erau împărțite pe trei categorii, dar putem vorbi și de turism particular, așa cum vedem astăzi particularii care își pun la dispoziție garsonierele și căsuțele, așa era și atunci.
Spre exemplu, erau hoteluri pe clasa I, clasa a II-a și clasa a III-a. Cele de clasa I erau în Piața Ovidiu, adică iată cele mai apropiate de Marea Neagră. Apoi cele de clasa a II-a porneau din Piața Ovidiu până la strada Ștefan cel Mare şi de la Ștefan cel Mare încolo.
Așadar, ca un minim și maxim, variau de la 110 lei până pe la 170 lei. Totuși, să știți că salariile nu erau destul de mari la vremea respective. Un salariu mediu ajungea în jur de 280 lei.
Unii veneau chiar pentru tratarea de afecțiuni, pentru că Marea Neagră oferă acest aspect curativ.
Cu siguranță că discutăm de cafenele, discutăm de restaurante, discutăm de acea atmosferă interbelică în care plimbările pe faleză, vă dați seama ce discuții erau la cele cafenele”, a mai spus Răzvan-Raul Ivan.
Stațiunea Mamaia a început să prindă contur după 1906
Mamaia, la nord de actuala stațiune, era inițial un sătuc dobrogean costier tipic, cu pescari greci și lipoveni, oieri români și crescători de cai tătari, denumirea provenind de la un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turcești, pe nume Mamai.
Amplasamentul actual al Mamaiei era neconstruit până în 1906, când apar primele cabine de lemn reunite sub două Pavilioane, terminate cu câte un foișor, și o punte care înainta în mare.
Inaugurarea primelor construcții a avut loc pe 22 august 1906, acestea fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont, în urma extinderii portului către plajele existente din sudul Constanței și a mutării "băilor de mare" spre nord, respectiv în actuala Mamaia.
Pentru a înlesni accesul turiștilor către Mamaia (mai precis, spre ceea ce este acum zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanța și stațiune se montează o linie de cale ferată pe traseul ocupat astăzi se află Bulevardul Mamaia. Aceasta cale ferată a dispărut prin anii 1960.
Aceste prime construcții au reprezentat centrul activităților turistice din stațiune până la dispariția lor într-un incendiu în 1920.
Imediat după încheierea Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă și începe amenajarea ei, odată cu construirea rezidenței de vară a familiei regale, în actualul Club Castel.
În anul 1935 se construiește Cazinoul, iar în anul 1934 apare primul spațiu modern de cazare, o vilă mare. Primul hotel în adevăratul sens al cuvântului, a fost "Rex" (1936), conform wikipedia.org.
