Baterii obligatorii pentru prosumatori? Cum rezolvă Germania, Franța și Spania problema fără să le impună

Ilie Bolojan a spus că viitoarele reglementări ar trebui „să nu mai permită ca în viitor să instalezi instalaţii fotovoltaice şi să injectezi în sistem fără să ai şi stocarea asigurată”.

Premierul interimar a explicat că măsura ar trebui aplicată pentru a reduce dezechilibrele produse de fotovoltaice: producția este foarte mare la prânz, dar scade puternic seara, tocmai când consumul de electricitate crește. Potrivit acestuia, în anumite zone ale sistemului aceste dezechilibre au ajuns să devină „critice”, conform Digi24.

Citește și: BERD acordă un credit de 120.000.000 € pentru creșterea producţiei de energie fotovoltaică în România

Problema nu este specifică României. Germania, Franța și Spania au milioane de instalații fotovoltaice și trebuie să gestioneze același fenomen: prea multă energie solară în anumite ore și prea puțină după apus.

Diferența este soluția aleasă.

Germania, nici Franța și nici Spania nu impun, ca regulă generală, cumpărarea unei baterii pentru ca proprietarul unei instalații fotovoltaice să poată deveni prosumator. În schimb, limitează injecția în anumite situații, reduc plata surplusului, folosesc tarife și contoare inteligente sau îi stimulează pe oameni să consume energia atunci când panourile o produc.

Germania limitează energia injectată în rețea, nu obligă proprietarul să cumpere baterie

Germania se confruntă exact cu problema descrisă de Bolojan: în zonele cu foarte multe panouri fotovoltaice, producția poate fi foarte mare atunci când consumul este redus, iar rețelele locale pot ajunge la limita capacității.

Soluția adoptată de Berlin nu a fost obligarea tuturor noilor proprietari de panouri să cumpere baterii.

Prin așa-numita Solarspitzengesetz, adoptată în 2025 pentru combaterea vârfurilor de producție solară, Germania a introdus mai multe mecanisme prin care prosumatorul este determinat să se comporte în funcție de necesitățile sistemului.

Pentru noile instalații fotovoltaice mici care nu își comercializează direct energia, injecția în rețea poate fi limitată la 60% din puterea instalației, în condițiile prevăzute de legislație.

În plus, pentru majoritatea instalațiilor noi, atunci când prețurile energiei pe bursă devin negative, producătorul nu mai primește remunerația obișnuită pentru energia injectată.

Mesajul economic este simplu: dacă există deja prea multă electricitate în sistem, statul nu îl stimulează pe proprietar să mai livreze încă energie. El poate să o consume în propria locuință sau, dacă dorește, să cumpere o baterie și să o păstreze pentru mai târziu.

Astfel, Germania nu spune „trebuie să cumperi baterie”, ci „nu îți garantăm că vei putea injecta și vei fi plătit oricând pentru întreaga producție”.

Germania introduce și controlul inteligent al panourilor

O altă diferență importantă față de ideea discutată în România este folosirea tehnologiei pentru controlarea producției.

Legislația germană extinde posibilitatea ca inclusiv instalațiile fotovoltaice mici să poată fi controlate de la distanță, prin sisteme inteligente de măsurare și comandă.

Operatorul de rețea poate astfel interveni atunci când într-o anumită zonă apare riscul unei suprasolicitări. Germania permite și acorduri flexibile de racordare, prin care puterea care poate fi injectată sau consumată din rețea poate fi limitată atunci când infrastructura locală nu poate prelua întreaga capacitate.

Cu alte cuvinte, Germania încearcă să rezolve problema la nivelul rețelei și al comportamentului economic al prosumatorului, nu prin obligarea fiecărei gospodării să finanțeze o baterie.

Franța: poți fi prosumator fără baterie, dar surplusul nu mai este atât de bine plătit

Franța folosește o altă metodă.

Un proprietar își poate instala panouri, poate consuma energia produsă și poate vinde surplusul fără să fie obligat să cumpere o baterie. Portalul oficial al administrației franceze prezintă explicit trei posibilități: autoconsum fără baterie, autoconsum cu baterie sau autoconsum cu vânzarea surplusului.

Franța a redus însă puternic stimulentul financiar pentru trimiterea surplusului în rețea.

Pentru instalațiile rezidențiale vizate de noile reguli introduse în 2025, tariful de cumpărare a surplusului a coborât la 4 eurocenți/kWh, față de 12,69 eurocenți/kWh anterior.

Proprietarul poate continua să trimită energia în rețea, dar devine mai rentabil să consume cât mai mult din propria producție.

Din punct de vedere economic, acesta este un stimulent pentru mutarea consumului în timpul zilei: boilerul, pompa de căldură, mașina de spălat sau automobilul electric pot fi programate să consume atunci când panourile produc.

Bateria rămâne o opțiune pentru proprietarul care consideră că investiția îi este rentabilă.

Franța stimulează și „casa inteligentă”, nu doar bateria

Franța a introdus și un instrument interesant pentru instalațiile fotovoltaice rezidențiale.

Din octombrie 2025, pentru aplicarea cotei reduse de TVA de 5,5% la anumite instalații fotovoltaice de până la 9 kW, sistemul trebuie să includă un mecanism de management al energiei, EMS.

Acesta poate sincroniza consumul gospodăriei cu producția panourilor — de exemplu încălzirea apei, încărcarea automobilului electric sau alte aparate mari pot porni atunci când există producție solară.

Este exact o parte din problema pe care încearcă să o rezolve și România: în loc ca energia produsă la prânz să fie trimisă integral în rețea, o parte mai mare este consumată direct în locuință.

Spania compensează surplusul, dar factura nu poate deveni negativă

Spania folosește un alt sistem pentru a limita stimulentul de a produce masiv pentru rețea.

Prosumatorul poate trimite surplusul în sistem și poate primi o compensare în factura de energie. În cazul contractelor de pe piața liberă, prețul surplusului este stabilit cu furnizorul, iar pentru regimul reglementat există o formulă legată de piața energiei.

Există însă o limitare importantă.

În sistemul simplificat de compensare, valoarea energiei trimise în rețea poate reduce factura pentru energia cumpărată, dar rezultatul nu poate deveni negativ. Cu alte cuvinte, consumatorul nu poate transforma mecanismul simplificat într-o afacere prin supradimensionarea instalației exclusiv pentru a încasa bani din surplus.

Și aici bateria este opțională.

Institutul oficial spaniol pentru Diversificarea și Economisirea Energiei, IDAE, precizează că bateriile „pot fi adăugate” instalației și arată că energia neconsumată poate fie stocată, dacă există baterie, fie trimisă în rețea.

Spania îi încurajează pe oameni să consume energia la prânz

Recomandarea oficială din Spania merge chiar în direcția schimbării obiceiurilor de consum.

IDAE arată că economiile sunt cele mai mari atunci când energia este consumată chiar în momentul în care este produsă și recomandă mutarea consumului în orele cu producție fotovoltaică, inclusiv prin folosirea programatoarelor.

Bateria este prezentată drept una dintre soluții, dar autoritatea avertizează și că presupune o investiție suplimentară.

Astfel, proprietarul decide dacă preferă să cumpere acumulatori sau dacă își modifică programul de consum.

Trei țări, trei mecanisme fără baterie obligatorie

Experiența celor trei state arată că problema semnalată de Bolojan este reală, dar poate fi gestionată prin mai multe metode.

Germania limitează injecția, introduce controlul inteligent al instalațiilor și elimină plata energiei în anumite perioade cu prețuri negative.

Franța permite vânzarea surplusului, dar a redus semnificativ tariful plătit pentru acesta și stimulează sistemele inteligente care mută consumul în orele de producție solară.

Spania permite compensarea surplusului în factură, dar limitează valoarea acesteia și îi încurajează pe consumatori să își mute consumul în intervalele în care panourile produc.

În toate cele trei cazuri, bateria poate deveni foarte avantajoasă și este încurajată indirect, dar alegerea este lăsată proprietarului.