Zeci de localnici și mulți copii îmbrăcați în costume populare au participat la slujba de la biserică și după aceea s-au prins în horă, în prima zi de Paşti.
Obiceiuri de Paşte. Hora de pomană
Participanţii au primit dulciuri, ouă de Paște și trandafiri roșii. "Un obicei al nostru, la Călărași, o horă de pomană. Lumea vine, împarte pomeni", spune un tânăr.
Sunt sentimente de tristețe, pentru că oamenii se gândesc la cei dragi lor. "Am primit o floare, am primit ouă, am primit dulciuri, de toate", a spus Digi24 o femeie.
Este o tradiție din bătrâni, pentru cei tineri care au murit. Bărbat: Mulți au vrut să distrugă această tradiție. Reporter: Ce înseamnă tradiția asta pentru dumneavoastră? Bărbat: Pentru noi, tradiția asta e o mândrie.
Citeşte şi: Tradiția din a doua zi de Paște care face fetele frumoase. Doar nobilii îl practicau în trecut
Tradiţia se numeşte "Hora de pomană", în judeţul Dolj, Olt şi Teleorman, "Hora-ndărăt" sau "Hora înapoi", în judeţul Vâlcea, "Hora de doliu" tot în judeţul Vâlcea, conform Patrimoniu.ro.
La români, viața satului "nu a putut fi înțeleasă în plenara sa manifestare fără tradiționala horă, diferită de la o zonă etnografică la alta, după ritm și măsură, după tempo, după felul de a striga și chiui, după melodie", spune sursa citată.
Hora este și o formă de manifestare a trăirii interioare a practicantului, fiecare dansator simțind ritmul într-un anume fel și transpunând în dans această simțire și percepția sunetului și
muzicii.
Citeşte şi: Tradiții și superstiții de Paște. De ce spală fetele clopotul cu apă proaspătă în noaptea de Înviere
Hora de mână deschidea suita de hore, intrau prima dată bărbații, maturi, în număr de doi, apoi se prindeau și ceilalți, ulterior intrau și fetele.
Hora de mână este hora în care se prinde toată suflarea satului, de la copii de 6-7 ani, până la vârstnici.
În ansamblul horelor de mână se înscrie și hora de pomană, care este un ritual coregrafic postfunerar practicat cu precădere între Paște și Rusalii, dar și la alte mari sărbători de peste an: Crăciun, Sf. Maria Mică (8 septembrie), Sf. Ilie, Sf, Petru, nedeile.
Plătite
În Săptămâna Luminată, se plăteau hore pentru morți, începând din prima zi de Paști. Horele se țin după oficierea slujbei creștine și după masa de la prânz.
Hora de pomană era, așa cum ne relevă denumirea, o horă sau un ciclu de dansuri care cuprindea și o horă dăruite, spre aducere aminte, pomană sau ofrandă, celui decedat.
De obicei se începea cu o doină. De regulă, se dăruiau celor decedați înainte de a-și fi împlinit ciclul complet al vieții, celor morți necăsătoriți sau „nelumiți”.
Respect pentru cel dus
Se spunea că ”această horă e pentru sufletul lui…”, celui decedat (comuna Punghina, sat Drincea, inf. Viorica Călescu).
Se și striga în horă: Dumnezeu să-l ierte cui se pomenește! (și este numit decedatul), în timp ce se cânta Boiereasca, pe ritm lent (comuna Obârșia-Cloșani, inf. Maria Mihuțescu).
În comuna Eșelnița, se cântau Ardeleana, Brâul, Joc de doi. Hora de pomană se face numai dacă au trecut 40 de zile de la decesul persoanei.
În cazul în care nu s-a împlinit această perioadă, se așteaptă următoarea sărbătoare. Cei care se prind în hora de pomană păstrează respect pentru cel decedat și familia acestuia, afișând o atitudine sobră, fără a se chiui.
