Puțini știu că micul orășel Isaccea din județul Tulcea a fost capitala unui stat mongol care domina politic întreg spațiul balcanic la sfârșitul secolului al XIII-lea.
Orașul din România care a fost capitala unui imperiu
Este vorba de hanatul lui Nogai Khan, a cărui poveste pare demnă de Urzeala Tronurilor.
În prima jumătate a secolului al-XIII-lea, când Europa credea că invaziile asiatice sunt de domeniul trecutului, un nou val de teroare vine din stepele reci ale Estului.
Citește și: VIDEO Un sat din Ardeal e unic în Europa: Are drum, case și biserică construite complet din marmură
Mongolii, urmașii lui Ginghis Han, cu armata lor enormă, au făcut să se cutremure din răsputeri regatele Ungariei și Poloniei medievale, au slăbit dominația Imperiului Bizantin în Marea Neagră și a eliminat micul stat rus din jurul Kievului, stopând pentru sute de ani orice tendință de coagulare a unui stat creștin puternic în stepele Rusiei.
Hoarda de Aur și ascensiunea lui Nogai
După fărâmițarea uriașului imperiu mongol, unul dintre statele moștenitoare ale acestuia, Hoarda de Aur, urma să înflorească în vestul teritoriului, pe o porțiune care se întindea de la Marea Caspică la munții Carpați.
Din punct de vedere al ideologiei sale politice, Hoarda nu a fost de la început un stat independent, liderii săi fiind tributari marelui han al imperiului mongol.
Dar începând cu domnia lui Berke (1257-1266), primul lider al Hoardei de Aur trecut la Islam, mongolii de la nordul Mării Negre se bucură de independență.
Hanul era în mod normal puterea supremă care se supunea numai lui „yasa”, sau legea lui Ginghis Han și, mai târziu, Shariei. În practică însă, această putere depindea de marii vasali, cunoscuți drept „emiri”, și ei membrii ai casei lui Ginghis Han, dar de origine mai puțin nobilă.
Aceștia erau de obicei căpetenii ai unor diviziuni teritoriale mai mici din cadrul hoardei puteau accede la o putere mai mare. În teritoriul marilor lor fiefuri, acești vasali sau emiri erau complet independenți. Așa a fost posibilă ascensiunea unuia dintre cei mai ambițioși emiri ai hoardei de Aur, Nogai (d.1299).
Citește și: FOTO Satul cu 6.000 de locuitori care stau pe aceeași stradă, lungă de 9 km: E comparat cu Toscana
Numit și Kara Nogai, sau Nogai Isa, era un militar desăvârșit, un strateg inteligent și, nu în ultimul rând, un diplomat deosebit de abil.
Urmaș al marelui Ginghis Khan dintr-o ramură considerată ilegitimă a acestei familii, el a intrat pe scena politică după ce s-a afirmat la curtea lui Berke, primul han musulman al hoardei.
S-a remarcat prin vitejie și inteligență în luptele din Caucaz din 1262-1266 împotriva statului mongol inamic, Ilkhanat.
Nogai și-a pierdut astfel un ochi, dar s-a acoperit de glorie, în timp ce hanul Berke a decedat în luptă. Categoric, la această dată influența lui Nogai era deja notabilă, mai ales că hanul îi dăduse în administrație o porțiune însemnată de la granița imperiului, în Dobrogea de astăzi.
Imperiul cu capitala la Isaccea și dominația asupra Balcanilor
Deși a depășit în mod incontestabil puterea hanilor sub care s-a aflat, Nogai nu și-a permis niciodată să se autointituleze „han” al întregului ținut, nici măcar în timpul războiului său personal cu hanul Tokta.
Motivul a fost faptul că principiul legitimității era prea puternic ancorat în conștiința mongolilor pentru a fi încălcat, orice abatere de la regulă putând sfârși doar prin uciderea hanului autoproclamat.
El s-a străduit doar să se impună hanului de pe Volga ca „tată” și astfel a găsit soluția pentru marele său interes: păstrând aparența legalității, el a fost forța supremă în statul mongol, hanul de facto al marii Hoarde de Aur.
Citește și: Misterul „El Dorado-ului” de România: Locul unde au fost descoperite două minerale unice în lume
În schimb, spre finalul vieții sale și apogeul puterii lui, Nogai a avut curajul să se proclame han al spațiului pe care el însuși și l-a cucerit și l-a sporit. Giorgios Pachimeres afirmă că este vorba de spațiul „Euxinului de Sus” pe care a pus mâna în chip suveran, mărindu-l treptat. Granița de Est se pare că a fost Nistrul, acolo fiind găsite monede cu stema sa la Cetatea Albă.
Cronicarul al-Nuwairi afirmă că reședințele sale se aflau la „Isaccea pe fluviul Dunăre până în părțile ce se numesc Porțile de Fier”.
Împreună cu prelungirile sale din Nord până în Rutenia și cu Banatul de Severin, teritoriul pe care Nogai l-a deținut timp de câteva zeci de ani se întindea de la Carpați până la Nistru și Dunăre, fiind echivalent aproximativ cu teritoriul vechiului Regat al României.
Centrul de comandă al acestui teritoriu, optim ales pentru a dirija cele două aripi, a fost Isaccea, loc unde Nogai a avut chiar monetărie proprie timp de câțiva ani, potrivit historia.ro.
Orașul și-a pierdut gloria de altădată
Orașul din Tulcea, conform recensământului din 2011, avea o populație de 5.026 persoane.
Cei care trăiesc în această regiune se ocupă în general cu agricultura. Totodată, la Isaccea intră în țară conducta de gaze naturale care traversează Dobrogea și aici funcționează un punct de lucru al societății Gazprom.
Cei care își doresc să descopere această localitate pot să viziteze câteva dintre obiectivele turistice din zonă.
Printre acestea se numără Cetatea Noviodunum, o veche fortificație romană de la Dunăre, una dintre cele mai vechi cetăți din Dobrogea, astăzi un sit arheologic deschis pentru a recupera parte din ruine, potrivit isaccea.ro.
