Jacques-Yves Cousteau s-a stins din viață în urmă cu exact 26 de ani, după ce navigase mai bine de jumătate de secol cu nava sa, Calypso. El a fost în România în timpul comunismului, când i-a propus lui Ceaușescu să facă din Dunăre o zonă liberă de poluare. În a doua expediție s-a temut că va fi mitraliat de paznici când a intrat într-o zonă interzisă unde deținuții munceau la stuf.
Jacques s-a născut în 1910, în Franța. Lui Jacques îi plăcea să experimenteze, să se joace și să scrie mici cărți pe care le ilustra cu propriile desene. De asemenea, era fascinat de mașini și a construit un model de macara care chiar funcționa.
La vârsta de 13 ani, a construit o mașină care funcționa cu baterii.
Într-un an, în tabăra de vară din Statele Unite, Jacques și fratele său, Pierre, se aflau la Harvey's Lake din Vermont. Un consilier i-a dat lui Jacques ceea ce el credea că este o muncă solicitantă: scufundări zilnice pentru a scoate lucruri de pe fundul lacului. Lui i-a plăcut la nebunie.
În școala publică, era un scandalagiu
A creat haos și părea să nu-i pese. În disperare, părinții săi l-au trimis pe Jacques, adolescent, la un internat strict și, spre surprinderea lor, i-a plăcut la nebunie. A studiat din greu, a făcut cu adevărat un efort și a devenit un elev exemplar.
Într-o după-amiază, cineva (nu știm cine) i-a dat lui Jacques o pereche de ochelari de înot pentru a-i încerca în timp ce pescuia.
Acei ochelari i-au schimbat viața. Înotul și scufundările erau minunate, dar sub mare era o lume cu totul nouă de lucruri magice de văzut. Ochelarii au devenit invitația lui de a privi în apele strălucitoare. Scufundările au devenit pasiunea lui.
În urma studiilor sale, Jacques a mers la Academia Navală la 30 de ani și s-a înrolat în marină la 33 de ani, ceea ce i-a permis să navigheze în toată lumea. În perioada 1932-1933 a navigat în jurul lumii pe o navă de antrenament numită Jeanne D'Arc.
La început, a crezut că ar putea fi pilot, dar ambele brațe i-au fost grav rupte într-un accident de mașină sport. De fapt, medicii vorbiseră despre amputarea brațului drept, deoarece era infectat. Rănile sale au avut nevoie de aproape un an pentru a se vindeca.
Căsătoria și războiul
O călătorie în 1936 l-a dus la Paris. Acolo a întâlnit-o pe Simone Melchior, o fată frumoasă care provenea dintr-un lung șir de amirali de marină. S-au căsătorit.
Simone a făcut deseori scufundări cu Jacques în timpul căsniciei lor.
A luptat împotriva germanilor ca ofițer de artilerie în marina franceză. Se spune, de asemenea, că Jacques a devenit membru al mișcării de rezistență franceză ca spion. Îmbrăcat incognito, ca un soldat inamic, el a făcut fotografii ale unor documente secrete de război foarte necesare și, mai târziu, a primit medalii pentru eforturile sale.
Calypso și echipajul
Jacques a fost hipnotizat de lumea subacvatică și și-a dat seama că are nevoie de o barcă, pentru că avea de gând să viziteze oceanele din întreaga lume. O navă veche, din lemn, a devenit disponibilă. Fusese folosită ca feribot pentru mașini. Într-un an, Jacques a renovat-o, transformând-o dintr-o navă de lucru într-o navă de laborator pentru exploratori, numită Calypso.
Africa, Atlanticul, Oceanul Indian - echipajul strâns unit a examinat oceane.
Lumea tăcută
"The Silent World" al lui Jacques Cousteau a fost primul film subacvatic de lung metraj, în culori, realizat vreodată. Versiunea de carte a filmului "The Silent World" i-a adus lui Jacques Cousteau atenția internațională. Până la sfârșitul anului 1953, "The Silent World" se vânduse în aproape 500.000 de exemplare.
Cousteau în România
Prima vizită a lui Cousteau în România a avut loc în octombrie 1966, împreună cu Rainier III, suveranul Principatului Monaco, însoțit fiind și de vechiul său colaborator Jean Alinat.
Jacques-Yves Cousteau a pus piciorul pentru prima dată în România în anul 1966. El a fost prezent la Constanţa, la lucrările Adunării Generale a Comisiei Internaţionale pentru Cercetarea ştiinţifică a Mării Mediterane, când a fost ales secretar general al acestui important for ştiinţific.
După 11 ani, în 1977, oceanograful a revenit în România la bordul navei Calypso, pentru a studia gradul de poluare al Dunării şi al Mării Negre.
A fost la gurile Dunării
Jacques-Yves Cousteau și echipa sa au propus autorităților române să facă o expediție în Marea Neagră și la gurile Dunării și apoi a lucrat în apele din fața gurilor Dunării pentru a studia gradul de poluare al Mării Negre și al Dunării.
Băcescu, Marinescu și Cousteau au sugerat atunci un proiect de înființare a Rezervației Biosferei Deltei Dunării, dar regimul condus de Nicolae Ceaușescu avea cu totul alte preocupări și proiectul a fost respins, trecându-se, dimpotrivă, la desecarea bălților din lunca Dunării și a mai multor mari zone din Deltă, precum arealul Pardina, la îndiguiri masive și la închiderea „portiței”, legând complexul Razim-Sinoe de Marea Neagră. Proiectul s-a concretizat abia în anii 1990 –1992, după căderea conducerii Ceaușescu. Sursa AICI
A treia venire a lui Cousteau în România
Echipa de pe nava de cercetare nu ştia obiceiurile locului şi nici ce are voie sau nu să facă şi nu de puţine ori s-a aflat în primejdie de moarte, după cum relata Radu Anton Roman în jurnalul său. Tot în timpul primei expediţii, cea din martie, echipa s-a împărţit pentru filmări. Radu Anton Roman era pe canalul Sulina, când a văzut elicopterul echipei Cousteau care se rotea deasupra unei căpiţe de stuf. Şi-a dat seama că operatorul filma deţinuţii, lucru interzis.
"Nu trageţi, măi băieţi"
În anul 1991, exploratorul francez Jacques-Yves Cousteau, în vârstă de 80 de ani la vremea aceea, a făcut două expediții în Delta Dunării. Ghid i-a fost omul de televiziune Radu Anton Roman. Echipa de pe nava de cercetare nu ştia obiceiurile locului şi nici ce are voie sau nu să facă şi nu de puţine ori s-a aflat în primejdie de moarte, după cum relata Radu Anton Roman în jurnalul său.
Radu Anton Roman a început să urle speriat, din instinct: „Nu trageţi, măi băieţi“, dar nu îl auzea nimeni. De urgenţă s-a urcat în barcă şi a urlat operatorului: „Mai repede“. Au zburat peste valuri. „Mi-au dat lacrimile, am aceeaşi senzaţie sfâşietoare din 22 decembrie, parcă sunt din nou la Universitate, cu şirurile de soldaţi înarmaţi în faţa noastră“, îşi aminteşte el tensiunea acelor clipe. A ajuns într-un final aproape de deţinuţii păziţi de poliţişti.
Citește și: Văduvă la 43 ani, Marina Voica se recăsătorește cu un bărbat celebru cu 20 de ani mai tânăr
Spre surprinderea lui, nimeni nu agita armele. Deţinuţii îşi vedeau de lucru, iar poliţiştii se mişcau leneşi pe lângă ei. „Vă rog să vă opriţi. Aţi intrat într-un obiectiv special, dacă nu vă retrageţi suntem obligaţi să deschidem focul“, a vorbit, într-un final, un poliţist. Dar operatorul nu s-a lăsat. Neapărat dorea să facă un interviu cu un deţinut. I s-a spus că nu se poate şi că pentru acest lucru este nevoie de autorizaţie specială de la Bucureşti. „Şi aşa ne-aţi filmat destul din elicopter“.
Citește și: Cum a „măcelărit” România Delta Dunării înainte să apară pericolul Bîstroe. 1.753 km de canale noi
Nici Cousteau nu înţelegea. A întrebat însă: „Ce-i asta, Radu? Muncă silnică în secolul XX?“ . „Nu, nici pe departe, Commandant. După câte ştiu eu, e un sistem prin care puşcăriaşii îşi scurtează zilele de detenţie şi mai primesc şi bani“, potrivit adevarul.ro
Jacques-Yves Cousteau a murit pe 25 iunie 1997 la Paris din cauza unui atac de cord, la două săptămâni după ce împlinise 87 de ani.
