Pompilia Stoian a plecat din România în anii 70. De o frumusețe aparte, o prezență scenică ce întorcea priviri, Pompila Stoican avea să fie interpreta unuia din cele mai frumoase șlagăre „Prieten drag”. S-a speculat faptul că versurile i-ar fi dedicate colegului de scenă, Dan Spătaru, alături de care ar fi trăit o poveste de iubire.
Artista a confirmat doar indirect relația referindu-se la o iubire platonică și la faptul că Dan Spătaru a fost devastat în momentul în care ea s-a căsătorit.
Un copil precoce
Pompilia s-a născut la Bucureşti, la 20 martie 1943. La 4 ani studia baletul, pianul şi limba germană şi tot de muncă a cântat în Corul de Copii al Radiodifuziunii Române. A absolvit Liceul „D. Cantemir” şi Facultatea de Limbi şi Literaturi Germanice din cadrul Universităţii Bucureşti.
În 1962, pe când cânta – la Sinaia - melodii din repertoriul lnternațional a fost remarcată de pianistul Horia Bădău, care a introdus-o în echipa Casei de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa” din Capitală.
Citește și: La 35 de ani apăruse în 20 filme. Povara succesului îl face să fugă în SUA unde e șofer. Nu regretă
Aici cunoaşte pe Dan Spătaru, alături de care va cânta timp de mai mulţi ani, duetul lor bucurându-se de mare succes.
În 1965, înregistrează primul disc, urmat – până în 1968 - de alte 6 materiale solo şi 14 compilaţii.
În 1966, a fost prezentă la Festivalul de la Mamaia unde a luat trei premii: „Prieten drag” – Marele Premiu al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, „Prima chemare” – Menţiune, „Visul meu, viaţa mea” – Premiul Juriului;
Deși este declarată „Cea mai populară cântăreaţă română de muzică uşoară în anul 1966” se angajează profesoară de engleză la Liceul „D. Bolintineanu” din Bucureşti.
Citește și: „Atacată” la moartea lui Toma Caragiu, văduva actorului ajunge în SUA cu 5$. Găsită leșinată pe câmp
În paralel, este ghid de turism la ONT Litoral. Așa l-a cunoscut, în 1967, pe primul soţ, un cetăţean german, cu care se va căsători în următorul an, împreună plecând în Germania.
„Cui mă lași”?
Cântăreață a recunoscut pentru cancan cât de mult l-a iubit pe colegul ei de scenă și și-a amintit un lucru cutremurător. „Am auzit de la o bună prietena că, în ziua în care m-am căsătorit, Dan a fost la biserică. Era răvășit și vorbea cu voce tare: „Pe mine cui mă lași?”. Eu nu am știut nici măcar că a fost acolo”, mărturisește ea.
Pompilia Stoian a trăit o viață întreagă departe de casă, însă Dan Spataru a rămas în gândul și amintirile ei. „Ne-am iubit platonic, însă ne-am iubit! Și acum păstrez ursulețul alb pe care mi l-a dăruit atunci”, mărturisește ea.
Căsătorită în 1968, artista va divorța trei ani mai târziu. „M-am gândit pentru un moment să mă întorc în țară, dar nu aș fi putut să apar cu coada între picioare. Așa că am rămas”, a spus artista.
Între 1968 – 1975, acolo va înregistra mai multe discuri single sau EP, va merge în turnee internaţionale alături de formaţia muzicianului Ambros Seelos. S-a recăsătorit cu un medic stomatolog, împreună având o fiică.
I-a dedicat piesa „Prieten drag”
Pompilia Stoian vorbește într-un interviu despre prietenul drag Dan Spătaru și recunoaște că i-a dedicat piesa „Prieten drag”.
„Atunci consideram că totul e normal, nu intuiam că un mare noroc mi-a ieşit în cale, că o stea strălucitoare îmi însoţeşte paşii (cu referire la duetul de mare succes cu Dan Spătaru n.red.).
Când am primit piesa „Prieten drag” de la regretatul compozitor Radu Şerban, pe versurile poetului Constantin Cârjan, nu mi-am închipuit că va fi cel mai mare cadou muzical ce mi se oferă. La Festivalul de la Mamaia din 1966 piesa a primit Marele Premiu iar eu, o timidă studentă la engleză, abia cunoscută, am primit, printre altele, şi Premiul de Interpretare, cu toate că la Festival participau numele cele mai mari ale muzicii uşoare româneşti. Spun elevilor mei că celebritatea nu vine peste noapte.
Ea este rezultatul unei munci asidue pentru atingerea unei calităţi pe care orice cântăreţ o datoreză publicului şi pe care trebuie să o scoată la iveală în momentul în care apare pe scenă.
Eu rămân mereu recunoscătoare exigentei instanţe care se numeşte Măria-Sa-publicul. El a ales „Prieten drag” ca melodie a secolului în anul 2001, potrivit ultima-ora.ro
Amintirile copilăriei
„De câte ori vin la Bucureşti şi restrăbat ce-a mai rămas, revăd imaginile copilăriei, jocurile cu prietenii de pe stradă, de-a hoţii şi gardiştii, de-a v-aţi ascunselea…, reaud strigătele noastre ascuţite şi pe mama care, grijulie, ieşea ades din casă ca să mă avertizeze că-mi voi pierde vocea dacă continui să ţip.
Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate, pentru că vârtejul jocului era mai important decât pierderea vocii. În capul străzii se afla un dud mare în care ne urcam ciripind ca un stol de vrăbii, ca să-i culegem roadele, de un dulce fără pereche, cu care ne răsplăteam după joacă, cu toate că proprietarii dudului nu erau încântaţi de asalt. Pe aceeaşi stradă locuia profesoara mea de istorie de la şcoala „Tunari”, Doamna Abăluţă, mama poetului Dinu Abăluţă.
Puţin mai departe, la colţul cu strada „Badea Cârţan” locuia distinsul profesor de franceză Alexandru Beliş pe care l-am avut la liceul „Dimitrie Cantemir”, cel care mi-a insuflat constanta pasiune pentru limba şi cultura franceză”, spunea artista.
