Haricleea Darcle se naște în 1840 la Brăila, va cunoaște gloria modnială și se va stinge la Paris săracă după ce soțul i-a luat toți banii.
Vocea sa excepțională i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu. A fost soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzo-soprană și contraltă.
A cântat 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri compozitori cărora le-a interpretat operele în premiere absolute.
Citește și: Orfană și crescută de călugărițe, Sanda Toma a rămas văduvă la 50 de ani. „Nu aș schimba nimic”
Hariclea Haricli, pe numele său la naştere, a venit pe lume la 10 iunie 1860, la Brăila, fiind cel de-al treilea copil al moşierului de origine greacă Ion Haricli şi a Mariei Aslan, nepoata domniţei Mavrocordat. Încă din copilărie, perioadă în care a fost la un pas de a muri de febră tifoidă, a studiat pianul în particular şi a luat lecţii de canto la pensionul Lobkovitz din Viena cu profesoara Marchesi, iar la Bucureşti a studiat cu profesoara de origine franceză Madame La Kerre.
După succesul enorm obţinut în 1890 la „Scala", în rolul Chimenei din „Le Cid", de Massenet, Haricleea Darclée a început să primească constant oferte din partea teatrelor şi operelor din Paris.
Debut pe scena teatrului din Brăila.
Anterior, în februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary – iubirea lor având să se stingă repede, din cauza viciilor lui Iorgu, cărţile de joc, chefuri şi femei -, iar în 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună, potrivit radioromaniacultural.ro.
Citește și: Emil Hossu a murit pe scenă sub privirile soției alături de care juca. Ultimele cuvinte: „Te iubesc”
Aproape a ruinat-o
În arhiva divei, corespondenţa dintre Hariclea şi Iorgu Hartulari acoperă intervalul 1892–1906, de la despărţirea cuplului şi până la moartea soţului. Copilul lor, Ion Hartulari (Coco sau Jenică), fie o însoţea pe mamă în turnee, fie stătea cu tatăl la Cotnari.
În scrisoarea din 29 aprilie 1892, Hariclea, aflată la Roma, îi scrie soţului:„nemaiputând duce o viaţă liniştită împreună, vom fi şi unul şi altul mai fericiţi aşa, având o singură dorință, fericirea scumpului nostru Jenică. Timp de cinci ani, între 1892 şi 1897, cuplul a negociat termenii divorţului.
Într-o scrisoare din 7 ianuarie 1893, soţul este îndemnat să accepte inevitabilul: „sunt de idee pentru binele ambilor şi pentru stima, consideraţiunea generală a tranşa chestiunea. Du-te în ţară, dă hârtia și după formularea divorțului poți să te întorci să stai la Paris cu Coco. Eu mă întorc în SUA.”
De multe ori cei doi și-au reproșat lipsa de grijă față de copil. Iorgu era un fustangiu notoriu, dar și Hariclea ar fi avut o aventură cu avocatul George Pavloff.
Iorgu a refuzat, în primă instanță divorțul deoarece Harclea era un sprijin financiar ce părea nesecat. Spre exemplu, la hotelurile de pe coasta de Azur, Iorgu pleca fără să plătească.
Afacerile soțului au ruinat-o
„Via de la Cotnari, în parte cumpărată de Hariclea de la socrul ei, Nicolae Hartulari, nu mai dădea rod de foarte mulţi ani. Darclée a plătit integral banii pentru salariul vierului, replantarea viei şi reparaţiile de la cramă. În 1899, Darclée a trimis bani lui Iorgu pentru a cumpăra altoi american, dar banii au fost irosiţi pe jocul de cărţi.
În cele din urmă, în 1904, Iorgu a cumpărat 1.000 de butuci de la pepiniera Bălăceanu din Ploieşti şi 8.000, la un preţ mult mai mic, de la pepiniera de stat Paraclis din Cotnari”, potrivit unui studiu făcut de Academia Română.
Rămăsese în relații de amiciție cu Iorgu de dragul copilului. I-a dat acestuia bani pentru o afacere cu petrol care s-a dovedit falimentară. Terenurile pe care le avea în țară s-au devalorizat pe fondul marii crize economice din anii 30.
Hariclea Darclée, ajunsă la peste 70 de ani, trăia la Milano, plină de datorii şi în singurătate. I-a fost sprijin avocatul Victor Raţiu, de la care primea, dezinteresat, și regulat bani. Fără acest sprijin, marea artistă ar fi murit de foame.
Hariclea Darclée a trecut la Domnul la 10 ianuarie 1939, la Bucureşti, în sărăcie şi uitare, fiind înmormântată la cimitirul Bellu, din fonduri furnizate de către Ambasada Italiei.
O carieră excepțională
În decembrie 1890, a interpretat pentru prima dată, pe scena Teatro alla Scala din Milano, rolul Chimenei, din ”Cidul” de Jules Massenet, spectacol la care a asistat însuşi marele compozitor italian Giuseppe Verdi. Avea să urce ulterior pe prestigioasa scenă milaneză de nu mai puţin de 120 de ori, în întreaga carieră.
În plin apogeu al carierei sale artistice, casele de modă se luptau, aproape la fel ca în zilele noastre, pentru a-i concepe toaletele, iar doamnele din înalta societate copiau stilul vestimentar al artistei. În mai 1918 se retrage definitiv de pe scenă, vocea sa începând să aibă probleme, ultimul spectacol susţinut fiind cel de la Teatrul Pergola din Florenţa.
Este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din ”Faust”, în care avea să debuteze internaţional, la 14 decembrie 1888, pe scena Operei Mari din Paris.
Atunci s-a remarcat prin vocea sa excepţională, momentul prilejuindu-i consacrarea artistică internaţională. A obţinut astfel şi primul contract pentru un turneu european care avea să înceapă în vara anului 1889. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat adoptarea numelui Darclée.
Au urmat interpretări de succes pe marile scene ale lumii, la Paris, Berlin, Florenţa, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York sau Moscova.
Multe dintre partiturile care au devenit celebre, au fost special concepute pentru vocea sa excepţională, câteva dintre opere fiind: ”Condor” de Carlos Gomes (rolul Odulea, Teatrul Scala din Milano, 1891), ”I Rantzau” de Pietro Mascagni (rolul Luisa, premiera absolută la Teatro della Pergola din Florenţa, 1892), ”Cristoforo Colombo” de Alberto Franchetti (rolurile Isabella di Aragona, Ikuamota, Teatrul din Genova, 1892,
”Amy Robsard” de Isidor da Lara (rolul Amy Robsard, Opera din Monte Carlo, 1897), ”Hero e Lenadro” de Luigi Mancinelli (rolul Hero, Opera din Madrid, 1897), ”Iris” de Pietro Mascagni (rolul Iris, premiera absolută la Teatrul de Operă din Roma, 1898, apoi la Milano şi Bucureşti), ”Enoch Arden” de Alexis Catargi (rolul Ammie Lee, Teatrul Naţional din Bucureşti, 1904) sau ”Eidelberga mia” de Ubaldo Pachierotti (rolul Catnei, Teatrul Colon din Buenos Aires, 1909.
Mai mult, marele compozitor italian Giacomo Puccini a considerat-o pe Hariclea Darclée singura cântăreaţă care poate întruchipa perfect rolul Floriei în ”Tosca” şi la cererea ei, a adăugat operei aria ”Vissi d’arte, vissi d’amore”, distribuind-o în spectacolul de premieră din 14 ianuarie 1900, care a avut loc la Teatro Constanzi din Roma, alături de tenorul Emilio de Marchi şi baritonul Eugenio Giraldoni, cel care reprezenta marea ei dragoste.
Interpretările sale magistrale au fost mult influenţate de faptul că era o bună cunoscătoare a mai multor limbi străine – germană, franceză, italiană, spaniolă, engleză, greacă, rusă -, fiind deosebit de apreciată de mari compozitori, de la Verdi, Leoncavallo, Massenet, Catalani, Puccini.
A interpretat alături de nume celebre precum Enrico Caruso, Titta Ruffo, Tamango sau sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini, repertoriul ei cuprinzând peste 60 de titluri de opere ale unor celebri compozitori, între care: ”Romeo şi Julieta”, ”Norma”, ”Traviata”, ”Carmen”, ”Aida”, ”Wilhelm Tell”, ”Don Giovanni”, ”Manon”, ”Othello”, ”Tannhauser”, ”Tristan şi Isolda”, ”Boema”, ”Trubadurul”.
Între anii 1891-1910 a realizat numeroase turnee în România, publicul românesc având posibilitatea să aplaude vocea sa excepţională.
