Adevărata poveste despre filmul “La Dolce Vita”, de Federico Fellini. Imaginile din această mare operă filmică a lui Federico Fellini, din 1960, sunt gravate în memoria noastră colectivă.
Cu toate acestea, pentru cei care cunosc bine cultura italiană, povestea este mult mai mult decât despre acest film romantic, iconic şi încărcat de simboluri, mama şi tata marelui film-metaforă italian al secolului XX.
Adevărata poveste despre filmul “La Dolce Vita”
La Dolce Vita, în Italia, de fapt, nu era un basm, o poveste imaginară, care să fie văzută la cinema. La Dolce Vita a existat cu adevărat, în toate contradicțiile sale.
Ne aflăm la Roma, între sfârșitul anilor '50 și începutul anilor '60. Italia este pe punctul de a trăi așa-numitul "miracol economic italian", după perioada dificilă de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Capitala pare să se fi trezit din coșmarul și greutățile perioadei de război, iar oamenii au redescoperit bucuria de a trăi și gustul pentru distracție.
Citeşte şi: Închis de nemți, Marcello Mastroianni a debutat la 14 ani. Așteptat de Faye Dunaway să divorțeze
Dacă Roma este orașul Dolce Vita, Via Veneto este adevăratul său centru, cu cluburile sale luxoase și petrecerile sale până în zori: rețeta perfectă pentru a atrage atenția jet-set-ului național.
Cu toate acestea, străzile din centrul Romei nu reprezintă o atracție doar pentru vedetele italiene. Vedete internaționale, precum John Wayne, vizitează și ele orașul. Prezența vedetelor străine la Roma nu ar trebui să fie surprinzătoare.
În acei ani, studiourile Cinecittà găzduiau câteva producții majore de la Hollywood, cum ar fi marea superproducție americană "Quo Vadis", cu Robert Taylor și Deborah Kerr. Producătorii au fost atrași de țara europeană, prin prețurile sale scăzute și o politică favorabilă investițiilor străine.
Citeşte şi: VIDEO Actrița româncă ce a sucit mințile bărbaților în „La dolce vita”. Izgonită de comuniști
Prin urmare, Roma este plină de regizori consacrați și de mari actori și actrițe (precum Katharine Hepburn), dar și de actori aspiranți, intelectuali, artiști și aristocrați. Cu toții par să fie într-o căutare frenetică a succesului și a faimei.
Și oriunde sunt celebrități fotografii le urmează. După lansarea legendarului film al lui Fellini, aceștia vor intra în istorie, cu numele de "paparazzi", echipaţi cu tunuri, aşteptând vedete, ca Brigitte Bardot, la aeroport, în 1963.
Regele Dolce Vita-ului romanesc a fost Walter Chiari. El a inspirat filmul cu același nume al lui Fellini. Aventurile sale amoroase, certurile și încăierările cu paparazzi și scenele de gelozie, în care el era protagonistul... toate au ocupat paginile tabloidelor. Și, culmea, a avut o relație despre care s-a vorbit mult, cu diva americană Ava Gardner.
Citeşte şi: Antonella Lualdi a murit. Actriţa italiană a jucat în filmul românesc „Columna”
Cei doi s-au întâlnit pe platoul de filmare al peliculei "La Capannina" ("The Little Hut") și a fost dragoste la prima vedere. Inseparabili, Ava Gardner și Walter Chiari au devenit cel mai urmărit (și persecutat) cuplu de celebrități, de către paparazzi.
Dragostea lor s-a sfârșit la fel de repede cum începuse, dar a fost suficient pentru mitul La Dolce Vita. Lumea cinematografică romană a stârnit mai mult de o poveste de dragoste. Nu doar Ava Gardner a fost cea a cărei inimă a fost furată.
Liz Taylor s-a îndrăgostit de Richard Burton, în timp ce filma "Cleopatra", tot la Roma. Cu o altă ocazie, Audrey Hepburn l-a întâlnit pe primul ei soț, Mel Ferrer, în timp ce filma "Război și pace", şi ea tot la Roma.
Personalităţi din toate domeniile
Viața de noapte romană nu a atras doar pe regizorii de film, ci și personalități din lumea artei și a literaturii, ca Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, Igor Stravinski și sculptorul Alexander Calder, printre alții.
Cafenelele literare au devenit locurile de întâlnire preferate ale burgheziei romane, precum și ale artiștilor, scriitorilor, jurnaliștilor și politicienilor. Cu toate acestea, capitala Italiei nu a fost doar cea din "La Dolce Vita", celebrată de Fellini.
O mare parte a Romei era încă un oraș în care rănile războiului și dificultățile perioadei postbelice nu se vindecaseră. Sărăcia era o realitate, pe care Italia de atunci nu dorea să o vadă sau să o arate lumii.
Potrivit ISTAT (Institutul Italian de Statistică), peste 13.000 de familii din Roma erau obligate să trăiască în barăci, la începutul anilor 1960. Erau departe de luxul vedetelor de cinema și de distracția sălbatică a cluburilor de noapte de pe Via Veneto.
Și aceasta a fost, din păcate, partea întunecată a La Dolce Vita. Era o realitate dramatică, pe care cinematografia nu a avut întotdeauna curajul să ne-o arate.
