Actorul Emanoil Petruț s-a stins la numai 52 de ani, la doi ani după moartea soției sale Catinca Ralea. Într-un articol scris la moartea actorului în revista Teatrul, autorul menționa că Emanoil Petruț îi spuse în urmă cu doi ani, „nu fără vădită teamă” că se așteaptă să moară. Ca și cum Catinca l-ar fi așteptat în ceruri.
Emanoil Petruț s-a născut al 8 februarie 1932 șia devenit actor la îndemnul unui alt mare actor.
Sursa Foto: Facebook / Studiourile Buftea
După ce a făcut școala în orașul Mărășești, ajunge la Focșani la Liceu. Acolo devine actor amator. Este văzut interpretând un rol de compoziție pe scena teatrului local. După un asemenea spectacol, George Vraca l-a sfătuit să se facă actor.
Citește și: Văduvă la 43 ani, Marina Voica se recăsătorește cu un bărbat celebru cu 20 de ani mai tânăr
Actorul Emanoil Petruț se stinge de dorul soției
Orașul Mărășești decide să „îl sponsorizeze”. În 1948 este trimis, pe cheltuiala orașului la Facultatea de Teatru din Iași, după primul an transferându-se la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din Bucureșt.
Debutează în film în 1951 în pelicula În sat la noi, regia Jean Georgescu. Iar, în teatru debutează în 1952 (cu trei roluri în Nepoții gornistului, pentru care primește Premiul de Stat).
Citește și: Florin Zamfirescu dezvăluie de ce a murit Adrian Pintea, colegul său de cameră. În ce capcană căzuse
Între 1953 și 1957 joacă pe scena Teatrului “ Nottara”. Se va transfera pe scena Teatrului Național, undeva interpreta peste 100 de roluri. Avea o voce tulburătoare, de un mare dframatism, care i-a permis să fie vocea lui Decebal sau a lui Mihai Viteazul în filme istorice.
Newsweek România a descoprerit în colecția revistei Teatrul două portrete ale artistului.
„Emanuil Petruț este, la ora actuală, în teatrul şi filmul românesc, unul dintre cei mai remarcabili actori. A întruchipat, pe scenă, peste o sută de roluri, atât de dramă, cât şi de comedie, iar pe ecran peste patruzeci şi cinci, în filmele în care a apărut a înfăţişa personaje istorice, cum ar fi cel al lui Tudor Vladimirescu, unul dintre eroii cei mai iubiţi ai istoriei noastre, sau, în Cantemir, pe Moș Toader.
Din bogata sa filmografie se reţin figura sa din Alarmă în munţi, Secretul cifrului, Sărutul, Aventuri în Deltă, Bătălia pentru Roma, fraţii Jderi.
Emanoil Petruţ - prezenţă activă şi la radio si televiziune - apare aproape seară de seară pe scena Teatrului Naţional, interpretându-i pe Slim din „Oameni şi şoareci”, Dicoi (Furtuna de Ostrovski), Westermann (Danton de Camil Petrescu) etc”, se arăta în revista „Teatrul” din decembrie 1975.
O evocare aparte
Actoul avea să moară în august 1983 și aceiași revistă îl va evoca. În textul de mai jos, autorul spune că actorul îi repeta de doi ani că, în curând, va muri.
„A plecat dintre noi, cu acea distincţie rară, cu care ies din scenă numai marii artişti, dispărând în august, luna stelelor ce cad, unul dintre pretioşii artişti ai scenei şi ecranului românesc : Emanoil Petruţ.
Ochii săi de culoarea lacurilor glaciare de munte nu vor mai reflecta în ei nici strălucirea Soarelui, nici luminile reflectoarelor.
Vocea sa cu timbru baritonal şi accente vrâncene se va rătăci în eterul amintirii şi cine oare şi-o va mai reaminti peste numai câţiva ani ? Cu fruntea sus și cu pas legănat a pornit spre o întâlnire la care era aşteptat. Mi-a spus-o nu fără vădită teamă, la o repetiţie de acum doi ani. Poate că la capătul drumului, drumul acestei ipotetice întâlniri, îl aşteaptă un celebru hohot de râs...
Când l-am văzut pentru prima oară pe scenă in piesa Nepoții gornistului, sunt zeci de ani de atunci, într-un decor cu arderi de un roşu intense, înalt, vioi, spectaculos, părul de un blond auriu îi desena o aură strălucitoare în jurul frunţii ...
Putea fi şi Făt-Frumos şi Per Gynt şi Parsifal şi tânărul Oedip sau orice erou de legendă ... Ultima oară când l-am văzut, tot pe scenă, era o imensă și prelungă pată brună, căreia lumina scenică nu îi mai putea prinde contururile şi în care luminile dinlăuntru, cele care dau autenticitatea magnetismului actoricesc, se stinseseră... Aura îi dispăruse, măcinată de boală...
Prin dispariţia lui Emanoil Petruţ lumea artei româneşti pierde nu numai un valoros slujitor al ei, dar şi un om. Un om plin de simplitate, căldură sufletească, de înţelepciune şi tact.
Să-i păstrăm amintire”, a scris în revista Teratrul din august 1983.
O premoniție
Interesantă este acea remarcă a autorului care spune că artistul îi spunea că, de doi ani se așteaptă să moară. În urmă cu doi ani se stinsese soția sa Catinca Ralea.
În 1960, Emanoil Petruț se căsătorea cu fiica filozofului Mihai Ralea. El avea 28 de ani, ea, 31. Catinca Ralea a fost unul cultivați oameni de radio din România și un excelent traducător.
Pe 19 ianuarie 1981, Catinca se stingea, iar Emanoil Petruț a urmat-o doi ani mai târziu, la aceeași vârstă amândoi: 51 de ani.
Se spune că Emanoil Petruț a murit și de dorul soției sale.
