Un oraș din România trebuia să aibă un „super-liceu” în 2010. 6.000.000 €, aruncați. „Învață” porumbeii
Un oraș din România, cu o populație de doar circa 8.000 de oameni, trebuia să aibă un „super-liceu”, 48 de săli de clasă, laboratoare, etc., în 2010. S-au investit 6.000.000 € în 2008-2009 și lucrările s-au oprit. Acum, după aproape 20 de ani, „învață” porumbeii.
De aproape două decenii, la marginea orașului Nădlac zace abandonat un proiect care trebuia să devină unul dintre cele mai mari campusuri școlare din vestul țării.
Astăzi, în locul sălilor de clasă și al laboratoarelor, au rămas ziduri degradate, tavane prăbușite și porumbei.
Citește și: Proiecte IT din România în valoare 7.000.000 €, finanţate cu bani europeni, anchetate de Parchetul European
Un oraș din România trebuia să aibă un „super-liceu” în 2010. 6.000.000 €, aruncați. „Învață” porumbeii
În 2008, autoritățile anunțau construirea a 85 de complexe școlare în toată țara.
Campusul de la Nădlac ar fi trebuit să se întindă pe aproximativ 4 hectare și să aibă 48 de săli de clasă, laboratoare, internat, garsoniere pentru profesori, cantină și terenuri de sport.
Investiția era estimată la aproximativ 7 milioane de euro, iar lucrările ar fi trebuit să fie finalizate în 2 ani, adică în 2010.
Numai că, după cheltuirea a aproximativ 5 milioane de euro, proiectul era realizat în proporție de doar 20%.
În 2009, finanțarea s-a oprit, iar construcția a rămas în câmp.
Banii europeni primiți pentru campusul din Nădlac au trebuit returnați
Cinci ani mai târziu, autoritățile au încercat să repornească proiectul, cu încă un milion de euro.
O eroare de proiectare a făcut însă imposibilă continuarea lucrărilor. Pentru că proiectul nu a fost finalizat la timp, banii europeni primiți au trebuit returnați.
De atunci, clădirile s-au degradat continuu.
„Tavanul a căzut, sunt porumbei care locuiesc aici și fac mizerie”, spune Mircea Onea, primarul orașului Nădlac, relatează hotarnews.ro.
O construcție mult prea mare, nimeni n-a găsit vreo soluție
Problema este că orașul s-a trezit cu o construcție mult prea mare pentru nevoile sale. Din întregul complex, liceul ar fi avut nevoie în special de clădirea cu laboratoare.
„De clădirea cu laboratoare aveam nevoie, atât, din acest mastodont de clădire”, spune Liana Porubszki, director adjunct al liceului din Nădlac.
În ultimii ani au fost căutate mai multe soluții pentru salvarea investiției. S-a discutat despre transformarea complexului într-un hub logistic sau într-o unitate de asamblare a unor componente de apărare, printr-un proiect derulat împreună cu parteneri slovaci. Inițiativa nu s-a concretizat.
A existat și un investitor interesat să transforme clădirile într-un cămin pentru vârstnici. Nici această variantă nu a mers mai departe.
„Am încercat să facem, prin programul SAFE, cu slovacii, dar nu a ieșit. Fiind aproape de autostradă,cu vămile aici, am sperat să reușim. Un cămin de bătrâni cu un investitor din Oradea, dar care nu a ieșit”, explică primarul Mircea Onea.
Între timp, natura și-a făcut loc printre zidurile neterminate. Vegetația a acoperit construcțiile, unele spații au fost vandalizate, iar în altele și-au făcut cuib porumbeii.
Pentru localnici, soluția este una singură: clădirile trebuie, într-un fel sau altul, recuperate și folosite.
Iar întrebarea rămâne: cine răspunde pentru milioanele de euro cheltuite pe un proiect care nu a fost niciodată dus la capăt?
La aproape 18 ani de la abandonarea lucrărilor, campusul de la Nădlac este imaginea unui proiect supradimensionat, început fără o soluție clară pentru viitor și lăsat să se transforme într-o ruină.
