După Războaiele Mondiale I și II, națiunile europene și Japonia au impus impozite unice asupra averii pentru a finanța reconstrucția. Mai recent, Irlanda și Islanda au folosit astfel de impozite pentru a ajuta la redresarea bugetelor după criza financiară globală.
Argentina, cu o datorie externă paralizantă înainte de începerea pandemiei, a adoptat o taxă specială unică asupra celor bogați în decembrie, impunând până la 3,5% din valoarea totală netă pentru cetățenii care dețin active de cel puțin 3,4 milioane de dolari.
Tot în decembrie, Bolivia a adoptat o taxă pe avere pe termen mai lung, pentru cei cu averi de peste 4,3 milioane de dolari.
În acest an, Marocul va impune o „contribuție de solidaritate” companiilor și cetățenilor bogați.
Întrucât Marea Britanie se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar înregistrat, o Comisie independentă pentru impozitul pe avere a recomandat o taxă unică care ar putea afecta persoanele cu doar 250.000 de lire sterline pe an.
Primul ministru canadian Justin Trudeau a renunțat în ultima clipă la o taxă specifică pentru cei bogați, dar a cerut Ministerului de Finanțe să „identifice modalități suplimentare de impozitare a inegalității extreme a bogăției”.
În Statele Unite, în California și Washington, parlamentarii au propus „o taxă pentru miliardari”, care s-ar aplica celor cu averi foarte mari, ca de exemplu Bill Gates și proprietarul Washington Post, Jeff Bezos.
În Bolivia, cea mai săracă țară din America de Sud, s-a adoptat un impozit permanent pe avere în decembrie, care afectează doar 152 de persoane.
Opoziția, formată din oligarhia albă în majoritate, acuză conducerea socialistă de „război de clasă”, folosindu-se de pandemie ca scuză pentru a aplica „politici demagogice”.
