Cine nu pricepe că destinul Ucrainei prefigurează destinul acestei planete în secolul XXI și mai departe este fie orb, fie de rea-credință. Putin acționează genocidar.
Masacrul în masă îi produce o stare de extaz. Agresiunea rusă, o revărsare de barbarie, a anulat tabuuri garantate internațional după Al Doilea Război Mondial.
Este un război colonial bazat pe o ideologie exterministă. În ce fel de lume vrem să trăiască copiii noștri, urmașii noștri? Una a barbariei sclavagiste ori una a drepturilor omului și cetățeanului?
Agresiunea rusă, botezată „operațiune militară specială“, este un proiect etnicid si liberticid. Ucrainenii vor o republică civică, Putin și tagma sa le refuză dreptul la autodeterminare.
Protestul Maidanului a început ca ripostă la decizia lui Ianukovici de a accepta dictatul lui Putin și de a renunța la planul de integrare in UE.
Anexarea Crimeii a prefigurat ceea ce petrece acum. Occidentul nu a recunoscut pretențiile ruse, dar comerțul a continuat comme si de rien n’etait.
Ideologia putinistă, o sinteză de imperialism megaloman, slavofilie mesianică și conspiraționism kaghebist a devenit camuflajul simbolic al unei legitimități specioase.
Putin și camarila sa nu acceptă niciun fel de limitare a dominației cleptocrate pe care o exercită caligular asupra societății și economiei ruse.
Superiahturile castei oligarhice condusă de Putin, Nikolai Patrușev și restul bandei, ostentația lipsită de orice urmă de rușine, batjocorirea populației, toate acestea creează un climat potențial exploziv.
Ura lui Putin pentru Volodimir Zelenski nu este egalată decât de aversiunea sa pentru Alexei Navalnîi. Este ura autocratului pentru decembriști, a tiranului pentru cei care își riscă viața în apărarea libertății.
Pentru a înțelege implicațiile politice, economice, militare și morale ale războiului, cred că e necesar să ne păstrăm capacitatea de discernământ.
Mai presus de orice, să ne ferim de gândirea deziderativă (wishful thinking). Să urmărim cu atenție genealogia, ramificațiile și avatarele ideilor politice. Să recurgem la surse primare.
Am avut șansa să cresc într-o familie unde se vorbea frecvent limba rusă. Era limba maternă a tatălui meu.
Aveam cred 10 ani când am început sa citesc Pravda, Roman Gazeta, Novyi Mir, Novoye Vremya și Literaturnaia Gazeta.
Apoi, am învățat să compar sursele între ele și să-mi formez sine ira et studio propria-mi poziție.
Dar, mai ales, să nu cad în capcana unei neutralități care ascunde de fapt un partizanat mai mult sau mai puțin rușinat...
În cartea „Putin’s Totalitarian Democracy: Ideology, Myth, and Violence in the Twenty-First Century“, pe care am scris-o împreună cu Kate Langdon, apărută la Palgrave Macmillan în 2020, am explorat și, îndrăznesc să spun, am anticipat erupția de violență criminală din aceste ultime două luni.
Regimul neo-totalitar putinist este o versiune exacerbată a ceea ce marele istoric Robert C. Tucker a definit drept bolșevismul de extremă-dreaptă (Bolshevism of the Far Right).
Vladimir Tismăneanu este politolog, profesor de științe politice la Universitatea Maryland, Statele Unite ale Americii.
Dragoș Paul Aligică - Războiul a creat o nouă realitate economică și geopolitică pentru România
Adrian Papahagi - Propaganda putinistă: ghid de deconstrucție
Cătălin Avramescu - Crima ca instrument de guvernare
Alexandru Călinescu - Ucraina: dimensiunile unei tragedii
Mircea Mihăieș - Altoiuri și altoiri
