Adrian Papahagi: Propaganda putinistă- ghid de deconstrucție

Cred că e util să înțelegem câteva mecanisme ale propagandei ruse și ale trolling-ului aferent.

Spațiul fiind scurt, punctez rapid, decalogic.

1. Sădirea fricii, demoralizarea, panica (iod, benzină, valută, ulei).

Va fi război mondial, nuclear, mobilizare generală, invazie, foamete, lipsă de combustibili.

2. Teoria victoriei inevitabile a lui Putin.

Ucrainenii ar trebui să se predea, România să fie neutră (deși e membră NATO!), să nu-i provocăm pe ruși. Se vede însă cu ochiul liber că Blitzkrieg-ul rusesc s-a împotmolit și s-a transformat în război de uzură, pe care Putin îl pierde.

3. Preluarea minciunilor neo-sovietice.

Nu e invadarea unui stat suveran, ci reunificarea Rusiei istorice, „denazificarea“ unui regim. Aici, suveraniștii noștri nu sunt încurcați de încălcarea suveranității Ucrainei.

4. Cherry picking: selecționarea adevărului care te aranjează. De pildă, eliminarea lui Ceaikovski din programul unei filarmonici e transformată în subiect major, de parcă Ceaikovski, nu milioane de ucraineni ar fi în pericol.

5. Divide et impera.

E folosit pretextul minorităților: Ucraina ne-a furat Bucovina de Nord și Bugeacul; de fapt le-a anexat URSS și au ajuns în Ucraina după destrămarea Închisorii Popoarelor. Noi suntem români, nu ne interesează decât românii noștri (propaganda AUR).

6. Whataboutism.

„De ce ajutăm refugiații ucraineni, dar de săracii noștri nu ne pasă?“. Ne pasă, iar una nu o exclude pe cealaltă, dar nu acesta e subiectul zilei.

„Dar ce spui despre atacurile occidentale din Irak sau Serbia?“. Irakul și Serbia erau oricum dictaturi și state agresoare, ceea ce nu e cazul Ucrainei, iar SUA nu a anexat părți din aceste țări.

7. Comparații false.

„UE e noua URSS, suntem colonia Occidentului“. Evident că UE ne-a bombardat cu miliarde de euro, nu cu rachete.

Milioane de români și‑au găsit nesiliți de nimeni bunăstarea în Occident, nu în Rusia, și multe alte milioane lucrează în firme create în România grație capitalului și inteligenței occidentale, începând cu Dacia. NATO/UE nu ne-au anexat, ci noi am cerut să aderăm.

Altminteri, orice parteneriat are și obligații; Occidentul nu are obligația să ne dezvolte pe banii lui, interesele sunt reciproce.

Când tragem linia, am ieșit pe plus. Minusul arată ca în Ucraina: invazie, moarte, exod, distrugeri de vieți și de bunuri.

8. Teoria conspirației.

Dacă nu a reușit să pună botniță și microcipuri tuturor, sau să ne ucidă pe toți cu serul experimental, sau să îmbogățească Pfizer, „oculta globalistă“ vrea să mute atenția și (nu se știe cum) l-a determinat pe Putin să atace Ucraina (wag the dog).

9. Falsul pacifism și mutarea vinei.

NATO provoacă Rusia, nesocotindu-i interesele strategice și extinzându-se spre est, de parcă Rusia ar avea dreptul să decidă la ce alianțe militare aderă state suverane precum Ucraina, Georgia sau Republica Moldova.

Zelenski ar fi de vină că nu se predă imediat, nu rușii, pentru că invadează un stat suveran.

10. Manipularea identitară selectivă, în medii ortodoxe.

Putin ar apăra ortodoxia de globalism. Puțin contează că „ortodoxul“ Putin ucide ortodocși ucraineni și trimite inutil la moarte soldați ruși, tot ortodocși, sau că se folosește de luptătorii musulmani ai lui Kadîrov pentru a măcelări civili ucraineni.

Criminalul asiatic de la Kremlin ar fi, pasă-mi-te, apărător al civilizației europene, conservator și bun creștin, fiindcă a finanțat „ctitorii“ la Atos și în Rusia, cum spunea episcopul tomitan.

În realitate, doctrina lui Putin e euro-asiatică, antidemocratică și anticristică.

Călăul stalinist arestează și ucide opozanți, invadează țări, bombardează maternități și spitale – adică opusul învățăturii creștine, prudenței, scepticismului și moderației conservatoare, sau civilizației înseși.

Adrian Papahagi este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj

Vladimir Tismăneanu - Neo-bolșevismul de extremă dreaptă

Dragoș Paul Aligică - Războiul a creat o nouă realitate economică și geopolitică pentru România

Cătălin Avramescu - Crima ca instrument de guvernare

Alexandru Călinescu - Ucraina: dimensiunile unei tragedii

Mircea Mihăieș - Altoiuri și altoiri