Comisia Judeţeană de Fond Funciar le recunoaşte dreptul de proprietate, primăria comunei răspunde că nu are pământ, trimite dosarul înapoi, după care nu se mai întâmplă nimic. Mănăstirea s-a adresat instanţei, iar Judecătoria a găsit o rezolvare. Decizia va aparţine însă Tribunalului.
Legile fondului funciar au stabilit o procedură simplă teoretic. Cel care are dreptul la pământ îl primeşte de regulă pe vechiul amplasament. Dacă vechiul amplasament nu mai este liber, se caută teren altundeva în aceeaşi localitate. În situaţia în care comisia locală de fond funciar nu mai dispune de teren suficient, se caută teren liber în altă localitate, cât mai apropiată cu putinţă. În cazul mănăstirii Durău, procedura s-a gripat după primul pas.
În octombrie 2011, mănăstirii i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 7 ha de teren, pe raza comunei Tomeşti. Dosarul a plecat de la Prefectură la primăria comunei. În iunie 2012, primăria a trimis documentaţia înapoi la Iaşi, cu propunerea de atribuire a unui alt amplasament, pentru că în comună nu mai exista teren liber. În următorii 8 ani, nu s-a mai întâmplat nimic, aşa că mănăstirea a chemat în judecată primarul comunei Tomeşti, comisia locală de fond funciar, comisia judeţeană şi Agenţia Domeniilor Statului, cerând eliberarea titlului de proprietate şi obligarea primarului din Tomeşti la plata de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere.
Citește continuarea textului în Ziarul de Iași.
