Raportul preliminar al “Comisiei de la Veneţia” confirmă ceea ce criticii interni şi externi ai regimului Dragnea au afirmat, constant: legiferarea în materia organizării puterii judecătoreşti şi a magistraturii nu are altă menire decât aceea de a întări controlul politic asupra acestei ramuri a guvernământului, oferind majorităţii parlamentare şi ministrului care o serveşte posibilităţi de ingerinţă şi instumente de subordonare.
Pentru cei care sunt coloana vertebrală a acestei noi ordini politice din România, analiza “Comisiei de Veneţia” va reprezenta, în mod previzibil, un amestec în afacerile interne ale unui stat suveran. Deriva autocratică de la Bucureşti este acompaniată de regăsirea temelor clasice ale izolaţionismului ceauşist. Apartenenţa la Consiliul Europei sau la Uniunea Europeană nu pare a mai avea vreo semnificaţie în aceste zile, în România.
Radiografia pe care o realizează Raportul Preliminar este în măsură să ofere elementele pentru estimarea gravităţii prejudiciului pe care noile legi adoptate de Parlament îl generează. Procedura însăşi de legiferare este privită de “Comisie” ca fiind una inadecvată şi criticabilă, dată fiind rapiditatea şi lipsa de comunicare cu exponenţii corpurilor profesionale interesate. În fapt, o dată cu acest Raport, întreaga impostură autoritară a majorităţii parlamentare este expusă: edificiul pretins respectabil este un alibi pentru despotism.
Citește comentariul integral al lui Ioan Stanomir pe platforma de dezbateri Marginalia
