Aceștia celebrau sărbătoarea luminii și a victoriei asupra antisemitismului, Hanukka. Atacatorul a fost împins ulterior de un foarte curajos om din casă, către ieșire.
Ucigaşul s-a îndreptat apoi spre sinagogă alăturată, unde ar fi vrut să omoare alţi evrei, dar a găsit uşile încuiate. S-a urcat la volanul automobilului sau şi a dispărut în beznă. Poliţia avea să-l depisteze, să-l aresteze şi să-i percheziţioneze casă.
La domiciliul suspectului afro-american şi în telefonul sau autorităţile au găsit abundente materiale antisemite, inclusiv zvastici şi chestionări ale maşinilor de căutare.
Pe teroristul antisemit îl interesa îndeosebi „de ce îi ura Hitler pe evrei"?
Preşedintele SUA, Donald Trump, a condamnat atacul. L-a calificat drept "oripilant" şi le-a cerut tuturor să se "unească, să ţină piept şi să lichideze raul flagelului care este antisemitismul". Guvernatorul statului New York, Cuomo, a calificat atentatul drept o probă de terorism. Dar familia atentatorului e net mai îngăduitoare. Ea a invocat presupusa "maladie mentală" a făptaşului, „dacă el a săvârşit fapta".
Or, ce să vezi. Nebunia ucigaşilor de evrei, de la cei din epoca Macabeilor, la israeliţii ucişi în timpul lui Iisus, apoi în epoca distrugerii celui de-al doilea Templu, în Evul Mediu, în era cruciadelor, a pogromurilor ruse, a Holocaustului şi a masacrelor arabe din Tara Sfântă, e una cu metoda.
Prezumtiva „nebunie" a atacului cu maceta săvârşit de Grafton Thomas nu se consumase fără o îndelungă şi meticuloasă pregătire prealabilă, una raţională, cu tot cu studii ale "sinagogilor din apropiere". Potrivit guvernatorului Cuomo, era al 13-lea atac în interval de mai puţin de o lună comis în statul New York. La 10 decembrie alţi inşi de culoare pătrunseseră într-un magazin evreiesc din New Jersey şi împuşcaseră patru nevinovaţi.
Statisticile FBI sunt clare. Evreii reprezintă 2% din populaţia SUA, dar de departe obiectivul principal, în speţă 60% din victimele atentatelor cu mobil religios din statele federale americane. La 27 octombrie 2018 fuseseră împuşcaţi în sinagogă „Pomul vieţii" 11 credincioşi. Vina lor? Evreitatea.
În 2019, afro-americanii din Brooklyn au atacat săptămânal evrei, fără să suscite interesul presei mainstream, scrie Abe Greenwald în "Commentary". Oare ce hram poarta această indiferentă, suspendată vremelnic doar când nu s-a mai putut altfel, fiindcă doi membri ai unui grup de culoare au purces să asasineze evrei într-un stabiliment casher?
Cu două luni înaintea crimelor din New Jersey fusese însângerată şi Germania. Oraşul Halle, din est, se transformase la 9 octombrie 2019 în scena primelor asasinate antisemite comise de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace pe teritoriului fostului Reich nazist, Germania începând să meargă pe urmele Franţei în materie de atrocităţi antievreieşti.
Totuşi, nu antisemitismul şi extremismele de dreapta, de stânga şi islamist, fanatisme asociate urii împotriva evreilor ori strania tăcere şi inadecvare la datoria de a informa corect şi complet a presei politic corecte când e vorba despre crime antisemite comise nu de extremă dreaptă, ci de fanatici ai stangii şi de făptaşi de culoare sau islamişti i s-au părut cancelarei principalele ameninţări actuale.
Primejdia legată de schimbarea climei, pe care o consideră reală şi făcută de mâna omului, o preocupa la cumpăna anilor, că risc primordial, pe Angela Merkel, după cum reiese din alocuţiunea de Anul Nou a şefei guvernului german. Concentrându-se asupra ecologiei, cancelara a alocat temei partea leului din poate ultimul ei discurs de Revelion. În care promovarea în ierarhia riscurilor a schimbărilor climatice s-a văzut oficializata sub calificativul de "provocare a omenirii".
Ce-i drept, reprezentanta elitei politice occidentale politic corecte a înţeles că mai există şi alte probleme serioase pe lume. Între care migraţia. Şi intoleranta etnică, religioasă, rasială. Şi antisemită. Afirmând că decada anilor 20 ai acestui veac poate fi „bună", cancelara le-a cerut germanilor să dea dovadă de „curaj", de „altruism" şi de îndrăzneala deschiderii spre „noi modalităţi de a gândi". În fine, Merkel le-a luat apărarea politicienilor locali, cerând ca "statul să-i apere de manifestări de ură, de violenţă, de rasism şi antisemitism".
Intru intensificarea combaterii celui din urmă, cancelara vizitase la începutul lunii, pentru prima dată într-un deceniu şi jumătate ca şefa a guvernului german, lagărul de exterminare nazist de la Auschwitz.
Or, judecând după accentele discursului ei, se pare că Angela Merkel n-a înţeles cu adevărat întreaga dimensiune a flagelului al cărui simbol negru este Auschwitz.
Antisemitismul, care a materializat acolo dezideratul esenţial al nazismului, prin gazarea industrială a mai mult de un milion din cele şase milioane de evrei exterminaţi, în numele poporului german, în Holocaust, îşi reagita, iată, spectrul hâd în vestul civilizat, cu vigoarea asasina a conflictului dintre dreifusarzi şi antidreifusarzi şi a îndoctrinărilor hitleriste ori legionare.
Atât doar că ura faţă de evrei nu mai e doar apanajul extremei drepte, ci şi al islamismului. Iar sub faldurile antisionismului şi al unui rasism răsturnat, în care evreii figurează ca prezumtivi "hiperalbi" şi parte a "sistemului opresiunii" celor ce sunt minoritari şi de culoare, a devenit, vai, şi calul de bătaie al populismului stangii marxiste, politic corecte şi ecologiste.
În această monstruoasă joncţiune a extremismelor şi populismelor se ascunde principala ameninţare la adresa păcii mondiale. Şi, demult, "principala provocare a omenirii".
Or, obsesiile stangii marxiste, relativiste şi postmarxiste s-au strecurat în ideologia unei substanţiale părţi a formatorilor de opinie dominând presa apuseana.
Nu e, deci, de mirare că prea puţini înţeleg ori vor să înţeleagă adevăratele pericole planând asupra democraţiilor liberale occidentale, ale căror elite cred că-şi fac cu asupra de măsură datoria de a le apăra, vituperandu-i nu pe ayatolahii iranieni care ameninţa poporul evreu cu genocidul, ci pe nişte lideri conservatori şi de dreapta absolut inocenţi în materie de antisemitism, ca Donald Trump.
În cauză nu sunt doar inadecvările politice externe, antiamericanismul, laşitatea, setea de profituri imorale ori împăciuitorismul unor lideri apuseni faţă de tiranii din lumea a treia. În chestiune e relativismul şi politica identitară a stangii, rasismul ei răsturnat şi ceea ce s-a numit cultura victimizării, care, potrivit lui Greenwald, „fetişizează statutul de victima al anumitor minorităţi", ce-i includ pe afro-americani şi pe musulmani, dar nu şi pe evrei.
În timp ce primii sunt ridicaţi pe scut indiferent ce comit, cei din urmă se văd redistribuiţi în sinistrul lor rol milenar, de „vinovaţi". Şi de ţapi ispăşitori a tot ce nu funcţionează în societatea modernă.
Or, istoria ne învaţă persuasiv ca antisemitismul nu-i priveşte doar pe evrei. Înainte să se poată consacra plenar exterminării evreilor, pe care îi ura ca "purtători de conştiinţă", ai „virusului libertăţii" şi ai civilizaţiei Decalogului, Hitler a declanşat o conflagraţie mondială în care au pierit cu zecile de milioane şi ne-evreii.
Încât, ca simptom al nihilismului, al dezagregării democraţiei şi al prăbuşirii civilizaţiei, ca şi al pericolului unui proxim cataclism mondial, antisemitismul ne interesează în cel mai înalt grad pe toţi. Abia dacă vom reuşi să-l contracarăm eficient, vom avea parte de anii mulţi pe care obişnuim să ni-i dorim de Revelion.
