Când intri în primărie nu îți poți imagina că în doar 3-4 birouri se află toată administrația localității. Aici ușa clădirii este permanent deschisă și cetățenii pot intra liber oricând la primarul localității, Neacșu Alexandru: de 12 ani se ocupă de gospodărirea comunei. În Tunari nu se folosește termenul de audiență: problemele cele mai multe se rezolvă cu o singură vorbă, un mesaj sau un telefon.
Alții și-au construit sedii impozante în care să ascundă un adevărat aparat birocratic, însă aici primăria a fost ultima preocupare: este aceeași de aproape 30 de ani.
Dar în timp ce în multe localități din Ilfov și chiar din sectoarele capitalei se circulă pe drumuri de pământ sau de piatră, o mică comună din Ilfov a reușit marea realizare: peste 95% dintre cetățeni să aibă acces direct la o stradă asfaltată. La acest moment au rămas neasfaltate doar acele străzi unde sunt încă deschise șantiere.
Cum a fost posibil acest lucru
În fiecare an administrația publică condusă de Neacșu Alexandru s-a îngrijit din timp să facă proiectele și să obțină finanțările necesare pentru implimentarea lor. De vreo 12 ani investițiile anuale realizate de către primărie depășesc de 4 ori posibilitățile bugetare. Cum este posibil acest lucru? Obținând finanțări suplimentare de la bugetul de stat, bugetul județean și prin utilizarea fondurilor europene.
Acum 12 ani cea mai mare parte a drumurilor erau de pământ și de piatră, inclusiv arterele principale spre Otopeni-Ștefănești și Voluntari-Balotești. De atunci și până astăzi peste zeci de străzi s-a așternut asfaltul.
Populația comunei Tunari se dublează în timpul zilei
Comuna cunoaște de altfel o dezvoltare spectaculoasă: în ultimii 12 ani și-a triplat practic populația, numărul de cetățeni crescând anual cu sute de tineri.
Pe lângă dezvoltarea imobiliară fără precedent primăria a oferit și ea locuri de casă pentru tineri: peste 400 de loturi de teren. Chiar și aici peste 7km de străzi au fost asfaltate într-un singur an, deși cartierul este construit doar pe jumătate.
Oficial în comună există puțin peste 5000 de locuitori, neoficial se estimează că aproape 10 000 de români locuiesc în Tunari. Mulți dintre ei nu și-au făcut încă acte de identitate pe comună, fapt care privează administrația de sume importante de bani ce ar putea veni de la nivel central și județean.
În timpul zilei numărul de cetățeni se dubleză: aproape trei mii de muncitori lucrează aici în cadrul a o mie de companii, cu o cifră de afaceri impresionantă: peste 1,6 miliarde de lei.
În general în România se trăiește cu mult mai prost decât în Europa, cu mici excepții. Peste 70 000 de euro este cifra medie de afaceri ce revine unui singur locuitor al comunei, valori impresionante pentru majoritatea orașelor Europei. Există companii care au și peste cinci sute de angajați.
Dezvoltarea urbanistică este una spectaculoasă dar controlată
Ce te șochează în Tunari este însă lipsa debandadei urbanistice ce o regăsim în toată România. Deși este practic lipită Bucureștiului, aici nu vezi blocuri ieșind printre cartierele de case. Doar la strada principală sunt permise construcții cu regim mai mare de înălțime, dar prin mare se înțeleg maxim două-trei etaje. Străzile noi în comună sunt late, nu precum în Pipera, nefiind permise trame stradale publice mai mici de 9,00m.
Au început deja expropriile și se fac demersurile legale de autorizare și pentru construcția unui nou terminal care să deservească aeroportul Otopeni. Noi noduri de circulație sunt programate a se construi și care vor descărca pasagerii către șoșeaua de centură și autostradă.
Dar cum este posibil acest lucru în unele localități ale României iar în altele nu?
