Asociaţie a procurorilor: Magistraţii nu pot fi o categorie privilegiată, având impunitate
Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor a transmis, miercuri, că se constată „promovarea ideii unui dublu standard în ceea ce priveşte magistraţii”, în contextul discuţiilor referitoare la desfiinţarea Secţiei Speciale.
Asociaţia consideră că SIIJ este ineficientă şi lipsită de profesionalism şi a transmis că este nevoie ca justiţia să fie „repusă pe fundamente sănătoase, în sensul că magistraţii nu pot fi o categorie privilegiată care să se bucure de impunitate”.
„În contextul discuţiilor publice privind desfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor constată cu îngrijorare promovarea ideii unui dublu standard în ceea ce priveşte magistraţii, ceea ce rezultă din comunicatele şi declaraţiile publice din ultimele zile fiind o dorinţă ca «procurorii şi judecătorii să nu mai fie trimişi în judecată şi cercetaţi», dacă se poate nici măcar atunci când cetăţenii formulează plângeri penale, iar «garantarea independenţei justiţiei» să fie asigurată prin transferarea acestor cauze la o unitate de parchet care nu are nici capacitatea şi nici voinţa de a soluţiona dosarele”, a transmis, miercuri, printr-un comunicat de presă Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor.
Aceștia semnalează următoarele:
SIIJ este o secţie a PICCJ, iar mutarea formală a dosarelor de la o secţie la alta a Parchetului General nu va elimina problema fundamentală a agregării competenţei într-o singură unitate de parchet şi gestionarea dosarelor de către un număr redus de procurori, faţă de resursele pe care le au în comun PICCJ – DNA –DIICOT – PCA-uri.
DIICOT şi DNA au fost înfiinţate şi specializate pentru un anumit tip de infracţiuni, infrastructura acestor instituţii fiind creată astfel încât să permită o bună gestionare a dosarelor, iar transferarea infracţiunilor de competenţa DNA şi DIICOT săvârşite de magistraţi către un parchet nespecializat, oricare ar fi acesta, nu poate să ducă decât la o scădere a capacităţii de gestionare şi soluţionare a cauzelor.
PICCJ nu are structuri teritoriale, astfel încât operativitatea în cauzele urgente ar fi practic inexistentă, iar activităţile derulate în dosare ar depinde aproape în exclusivitate de folosirea resurselor MAI.
