Horia Moculescu a avut o copilărie si o tinereţe tumultoasă. Artistul a povestit despre cele mai cumplite perioade din viaţa sa, dar şi despre iubirea pe care i-o purta mamei sale care a murit când avea 11 ani.
Și-a pierdut mama când era doar un puști
Toată copilăria a studiat la pian, iar pentru joacă nu prea avea timp precum alți copii.
„Ce să mă joc, că nu aveam timp? Făceam atâta pian pe zi încât nu mai aveam timp de nimic. Îmi dau seama că nu mi-am iubit mama la nivelul la care ar fi trebuit s-o fac, nu i-am mulțumit pentru viitorul meu. În vacanță aveam 2 ore de pian cu profesor și 4 cu ea, iar în timpul școlii 2 cu profesor și 2 cu ea.
Citește și: Văduvă la 43 ani, Marina Voica se recăsătorește cu un bărbat celebru cu 20 de ani mai tânăr
Țin minte că primisem o bicicletă, aveam vreo 7 ani, nu ajungeam să stau pe ea și pedalam pe sub cadru. Jucam fotbal prost, nu învățasem să schiez, îmi era frică să nu mi se ude bocancii. Era război și nu mai aveam de unde să iau alții”, a declarat artistul într-un interviu pentru Fanatik.
În luna mai a anului 1948, mama sa s-a stins din viață și la doar o lună, tatăl său a fost arestat. Horia Moculescu a mărturisit, cu durere în glas, că a rămas singur pe lume, al nimănui, când era doar un copil.
A fost luat în grijă de mătușa sa, care a fost alături și de mama sa până ce aceasta și-a dat ultima suflare. Horia Moculescu povestește că verișorii săi i-au fost ca niște frați și încă mai ține legătura cu băiatul mătușii sale, care s-a repatriat din Canada în România.
„În 1948, mama mea a murit în mai. În iunie, tatăl meu a fost arestat prima dată și eu am rămas singur, fără frați, fără rude, fără nimic.
De mama mea a avut grijă sora ei, care m-a crescut împreună cu soțul ei macedonean, venit din Macedonia. Ei mai aveau încă doi copii. Cu toate astea, m-au luat la ei și m-au crescut ca pe un frate al copiilor lor.
Tatăl meu a fost condamnat la închisoare în august 1959, iar din cauza aceasta nu am putut să intru la facultate, la Observator. Tatălui meu i s-a reproșat ceva foarte grav din Rusia. Eu l-am iubit atât de mult pe tata… ”, a povestit Horia Moculescu în cadrul unui podcast.
„Voi trăiți într-o lume normală, noi trăiam într-o lume absolut absurdă”
Dar cum a luat drumul muzicii? Maestrul a răspuns și la această întrebare.
„La 5 ani, tatăl meu mi-a dat un acordeon, încă mai știu să cânt la el, dar nu mai pot să-l țin. La vioară nu mi-a plăcut să cânt. M-am dus la mama mea și i-am spus că dacă mă mai țin acolo să scârțâi în fiecare zi, nu știu ce fac.
Eu trăiam în casă cu tatăl meu, cu mama mea și cu bunicul meu. Voi nu puteți să înțelegeți generația prin care am trecut eu. Voi, în ultimii 30 de ani, trăiți într-o lume normală, noi trăiam într-o lume absolut absurdă.
Eu aveam șapte ani de zile în momentul în care au intrat trupele în România. După ce a murit bunicul meu, rămăsese o cameră liberă, într-o casă mare, și ne-a rechiziționat-o comisiariatul sovietic. Prima dată, ne-a băgat în casă un general îngrozitor, al doilea general vorbea trei limbi, avea 39 de ani, era o dulceață de om.
Ne-a lăsat în această cameră un ofițer ca să nu mai poată să vină în casă cine știe ce nenorociți. Acesta se numea Ivan, care, ulterior a devenit și membru de familie. ”, a mai povestit artistul.
Citește și: Marina Voica, artista cu 1.000 de șlagăre lansate, nu primește pensie. Suma infimă din care trăiește
Nu și-a revenit după moartea tatălui și a fiului său
„Moartea tatălui meu. După 9 ani de pușcărie a stat liber 7 luni apoi a murit, la 58 de ani. Făcuse 4 ani pe front, era erou al României. Nu am reușit să fiu alături de e când a murit. Din cele 7 luni libere a stat cu mine la mare două, iulie și august.
A plecat pe 1 septembrie și pe 1 noiembrie a murit, așa că nu l-am mai văzut decât la Drăgășani, mort. Peste moartea tatei și a fiului meu nu am trecut niciodată. Sunt lucruri peste care nu se poate trece, sunt ireversibile. Trăiești rău, dar înveți să trăiești cu ele.”
Fermecat în tinerețe de Marina Voicu
Horia Moculescu a dezvăluit că a fost fermecat de senzualitatea și talentul Marinei Voica în tinerețe:
„Marina avea un farmec absolut și o senzualitate ce-o făcea mult mai atrăgătoare, o armă extraordinară. Nu exista unul dintre noi să nu încerce să-i facă un pic de curte. Marina avea un farmec absolut și o senzualitate ce-o făcea mult mai atrăgătoare, o armă extraordinară.
Pe vremuri făceam turnee din vagon, acolo era mai toată viața noastră, nu aveam secrete. Marina avea și un mare defect. Faptul că nu cânta niciodată fals.”, a spus Horia Moculescu, citat de Viva și Libertatea.
„După atâția ani, între noi n-au rămas decât vorbe, amintiri și mi-e rușine că nu i-am făcut decât două melodii în toată cariera sa. Din care una chiar a fost scoasă de la radio din pricina cenzurii.”, a mai precizat compozitorul, citat de Viva.
Horia Moculescu a mai dat de înțeles că Marina Voica știa de admirația și iubirea pe care i-o purta acesta:
„Marina tu știai că vorbesc despre tine. Eu am atâtea de spus despre tine. N-aș vrea ca lumea să nu știe că primul turneu împreună cu tine a fost în 1964. Plecam în turneu cu lunile. Mergeam cu vagonul de dormit și ne trezeam, ne culcam împreună. (…) Știa de atunci că țineam la ea. Pleca ea undeva fără să știu eu?”, declara Horia Moculescu
