Pe 21 mai, un judecător de cameră preliminară de la instanţa supremă a decis ca dosarul să fie restituit procurorilor, după ce a constatat nereguli în rechizitoriu.
Procurorii militari şi mai multe părţi vătămate au atacat decizia, însă contestaţiile au fost respinse luna trecută de un alt complet de judecată.
În octombrie 2020, instanţa a exclus mai multe probe din dosar, Secția Parchetelor Militare (SPM) având la dispoziţie atunci un termen de cinci zile pentru a remedia neregularităţile din rechizitoriu şi pentru a comunica instanţei dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor ori solicită restituirea cauzei.
Înapoiat procurorilor militari care l-au mai greșit de câteva ori
Andrei Ursu, fiul dizidentului Gheorghe Ursu, ucis în închisorile comuniste, a făcut un apel pentru salvarea Dosarului Revoluției, în condițiile în care afirmă că marea problemă este Parchetul Militar, la care a ajuns din nou cazul, după 30 de ani de eșecuri.
„Până când vom accepta batjocorirea momentului definitoriu al democraţiei noastre? Aţi auzit desigur de restituirea Dosarul Revoluției la Parchetul Militar, pentru nişte ridicole vicii de procedura. Vă reamintesc însă că nu acestea sunt defectul esenţial al rechizitoriului în cauză.
Actul respectiv este o diversiune juridică pentru că, aşa cum s-a semnalat şi în presa, «şeful Secţiei Parchetelor Militare refuză să ancheteze securiştii care au tras la Revoluţie».
În decembrie 1989, chiar securiştii au recunoscut-o. Iată un exemplu din multitudinea de documente pe care procurorii militari le-au avut la dispoziţie, şi le-au ignorat cu sârguinţă: în fapt, menţinerea SPM-ului la cârma dosarelor de crime împotriva umanităţii (Revoluţie, Mineriada, Braşov ‘87) - ce ţin de conştiinţa noastră ca popor – şi pe domnul Piţu la cârmă SPM-ului - demonstrează că politicienii respectivi nu s-au distanţat de Securitate decât în
declaraţii”, scrie Andrei Ursu, în apelul său public.
Acesta menționează că este chiar o mare problemă faptul ca Dosarul Revoluţiei se întoarce tot la Parchetul Militar, pe care o consideră o instituţie perimată până la toxicitate, de o incompetentă pe care numai improbitatea i-o depăşeşte.
„Nu ne-au fost de ajuns cei 45 de ani de comunism, şi încă 32 de ani de injustiţie şi de denaturare a istoriei tocmai de către beneficiarii injustiţiei? Adică de cei împotriva cărora acest popor s-a ridicat în decembrie 1989, când, în sfârşit, «ne-am mântuit de frică»?
În iunie anul acesta am adresat o scrisoare deschisă liderilor politici şi Procurorului General Gabriela Scutea.
Le-am atras atenţia că «sub mascarada procedurală se ascunde o injustiţie mult mai gravă: acoperirea crimelor Securităţii». Le-am adus aminte că volumul «Trăgători şi mistificatori. Contrarevoluţia Securităţii din decembrie 1989», ce cuprindea un număr important de probe care au fost fie trecute cu vederea de SPM, fie sexplicate» folosind acrobaţiile distorsionante chiar ale foştilor securişti.
Pentru orice cititor onest al cărţii, probele dovedesc fără dubiu implicarea Securității în crimele de dinainte şi mai ales de după fuga dictatorului”, susține Andrei Ursu.
Procurori civili pentru dosarul Revoluției
Fiul lui Gheorghe Ursu afirmă că i-a amintit Gabrielei Scutea de plângerea penală a lui Costinel Venus Mirea, împuşcat – conform unui probatoriu substanţial – de doi terorişti cu armament care nu se afla în dotarea armatei, ci în posesia Securităţii.
„Domnul Mirea a fost rănit la Revoluţie («mare mutilat», condamnat pe viaţa să se deplaseze într-un cărucior de invalid). Am descoperit recent că dosarul său (nr. 505/P/1990) lipseşte din Dosarul Revoluţiei. Le-a fost atât de incomod destoinicilor noştri procurori militari încât au încercat să-l îngroape în arhiva procuraturii locale din Craiova sub halucinantul pretext ca «nu face obiectul cercetării» SPM.
Asta deşi domnul Mirea este, evident, parte în dosarul trimis în instanţă în aprilie 2019 (!). Plângerea era îndreptată împotriva soluţiei de clasare, pentru o serie de motive cu adevărat aberante, emisă tot de domnul Piţu, privind plângerea domnului Mirea împotriva celor doi terorişti în combinezoane negre care l-au rănit.
Plângerea domnului Mirea adresată doamnei Procuror General a rămas şi azi fără răspuns”, arată Andrei Ursu.
Acesta precizează că a descoperit că în aceeaşi situaţie cu cea a dosarului lui Costinel Mirea se află nenumărate alte dosare individuale de victime pe care SPM-ul le-a îngropat în arhive locale sub pretextul că “nu fac obiectul cercetării”(!).
Andrei Ursu solicită preşedintelui Klaus Iohannis, premierului Nicolae Ciucă, ministrului Justiției Cătălin Predoiu şi procuroarei generale Gabriela Scutea să acționeze pentru ca Dosarul Revoluției să fie luat de la Parchetul Militar și s fie dat unui parchet civil.
„În primul rând, prin crearea unui serviciu specializat în cadrul Parchetului General pentru investigarea infracţiunilor
împotriva umanităţii, genocid, precum şi alte tipuri de infracţiuni ca instigare la ură sau negarea Holocaustului. Un astfel de serviciu specializat ar putea avea priceperea şi resursele necesare pentru a desfăşura, cu celeritate, o anchetă minuţioasă astfel încât cei responsabili de suferinţele Revoluţiei din 1989 să dea socoteală în faţa justiţiei”, a cerut Andrei Ursu.
